3,815 matches
-
Pe mine m-au alungat. „Trebuie să pleci de-aici, Inisius“ , a spus el, burduful acela bătrân, uscat și umflat de vânt! Dar ei nu sunt mai buni decât mine. Nu, nu sunt vrednici! Nici unul, nici unul din ei nu e vrednic. Khaba nu mai suporta: — Ce facem cu el? E limpede că e un biet nebun. Balamber încuviință: — Să-l lăsăm cu soarta lui și să plecăm de-aici! Dădu să-și îndemne calul, dar Inisius, târându-se în genunchi, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi. 13. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. 14. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare." 15. Samuel a rămas culcat pînă dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și spre rușinea mamei tale? 31. Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimite să-l caute, și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte." 32. Ionatan a răspuns tatălui său Saul și i-a zis: "Pentru ce să fie omorît? Ce a făcut?" 33. Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o fiziologie umană, și suferința, cu atât mai ridicolă cu cât mai atroce, că ți s-a nesocotit acest drept. Nu-i așa că un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
situîndu-ne la nivelul destinatarului: familia Stere, probabil, față de care avea interese complexe, importantă fiind afecțiunea pentru Maria Stere. Iată cum stilul fără relief ascunde o viziune romantică despre sine, despre capacitatea lui de a iubi. Realizările, câte sunt, devin mai vrednice de stimă. Opera sa e o luptă, victoria spiritului asupra unui organism debil. Dar de ce "memoriile" se opresc la aceasta vîrstă? Am putea presupune că lui Ibrăileanu, ființă delicată, îi repugnă escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
două valize grele. Cravata i s-a ridicat din cauza vântului și l-a pocnit peste față. În sfârșit, Alice a încheiat discuția cu Drew și s-a întors cu o ridicare mândră de cap. Irene trebuia să admită că, deși vrednică de dispreț, Alice era măcar curajoasă. Juca teatru ca să iasă din încurcătură. Un lucru de admirat, din punctul de vedere al lui Irene - deși, atunci când avea să fie moartă, curajul n-avea să-i mai folosească la nimic. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul ridicat, ca o barcă pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre zidul protector și Într-o clipă se făcu nevăzută. Dar n-a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat complet existența. M-a cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de aruncare a vinei pe umerii altuia, complet nevinovat. Din fericire pentru mine, domnul Victor Ciorbea a trecut repede peste această neșansă. Și eu l-am însoțit în audiența acordată domniei sale și soției sale de către patriarhul ortodox grec al Ierusalimului, vrednicul de pomenire Fericitul Diodor II. Mi-am permis să îi exprim patriarhului câteva cuvinte în limba arabă, limbă pe care o vorbea bine, pentru mulțumire și binecuvântare creștinească ortodoxă. 5. Ca traducător de limbă arabă, școlit în țară, în prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lui mare sclipea roș în bătaia felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-i lași tot dumnitale ți-i dau, când vii: ba o friptură ș-o supă, ba vinul de care nu te poți lipsi... Și tot ce-i în casă eu am ținut, eu am făcut... Am să fiu eu vrednică, de-oi trăi, să muncesc pentru cel ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu și Maica Domnului! Ion Rusu prinse a mormăi cu nemulțămire prin casă, se întoarse în loc cu o privire de mânie spre fiică-sa; dar Tudorița închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
subt ocârmuirea mea... Pe mine mă chiamă Sandu Faliboga. Ai auzit de mine? — Dacă te chiamă Sandu Faliboga, să fii sănătos. N-am mai auzit de dumneata. Apoi ai s-auzi ș-ai să știi de-acu nainte. Vei fi vrednic, te-i împăca cu mine. Dacă nu, greu! - Să vezi cum umblă cuconu Nastratin după cai! strigă Faliboga, ridicând capul și râzând răgușit. L-am pândit eu din vârful muncelului, într-amurgul. Apoi cu noi nu se pune el, cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el, pe-acolo de unde vii ai avut multe a îndura... Eu, omul după firea lui îl cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne că ist tânăr a-nvățat de la cel bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă împresură multe alte griji ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi mai lua în samă și grijile altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care îl căptușise prima cu porecla asta, date fiind țipetele înspăimântate pe care le scotea încă de când era un țânc, de fiecare dată când se amintea în fața lui de un obiect sau de o faptă pe care el le socotea vrednice de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime sau a unui strai femeiesc. A fost o vreme când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Andaluziei, dar nu-mi vine a crede una ca asta, căci pribegia lui Boabdil era fără speranță de întoarcere, iar rumii i-ar fi îngăduit să ia cu el tot ce dorea. El a plecat așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e corupt, când este un exemplu de decădere morală, cinstea suferă o jignire... o injurie... Virtutea e batjocorită, modestia ajunge vrednică de dispreț... — Ascultă-mă, interveni Antonius cu glas domol. Trebuie să înțelegem că în istoria Romei a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei. Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
propunerea lui. Încercă tăișul lamei cu un deget și continuă s-o ascută. — Ți-au adus bani și multe daruri - Maktor puse câte o bucată de pâine lângă vasele cu mâncare. Nu-i voi fi credincios și loial unui om vrednic de dispreț, care crede că poate obține asemenea virtuți în schimbul banilor. Am înapoiat darurile pentru că femeile noastre nu se împodobesc cu bijuteriile romanilor și nu se îmbracă în mătăsurile lor. — Dar banii, i-ai refuzat? — Las în seama altora asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ce facem acum, dacă Otho a murit? — Ne întoarcem să păzim granița. — Vitellius va fi împăratul nostru. Va trebui să dăm ascultare unui tiran? — Cultul lui Mithra ne impune să respectăm ordinea constituită... dar eu nu recunosc în omul acela vrednic de dispreț nici o calitate de comandant. Noi suntem singurii care vrem să luptăm împotriva lui Vitellius? — Îi voi atrage de partea noastră pe guvernatorii din Maesia, Pannonia, Dacia... Voi trimite curieri la Vespasianus, în Judaea, la Tiberius, în Aegyptus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am început cu creațiile mele, poezii închinate mamei la diferite evenim ente întâmplate în viața mea și a ei, în familia noastră. Am continuat cu alte poezii, create și închinate Mamei de diferiți poeți pentru mamele lor și alte mame vrednice de respect (Em inescu, Goga, Militaru , Coșbuc etc.). Despre femeia, soție și mamă, temelia familiei, și‐au spus părerea multe personalități, ceea ce fac ș i eu . Recunoștința noastră față de părinți începe cu aceea pe care o datorăm mamei, ca cea
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mai însemnată, mai rodnică și mai sfântă ca în cămi nul ei, alături de familia sa. Căminul este cea dintâi instituție de educație, iar mama care îl conduce cu competență este cea dintâi educatoare. Femeia a dat dovadă, prin priceperea și vrednic ia ei, că instituția Căminul este prea mică pentru a‐și desfășura activitatea și a‐și etala virtuțile, și de aceea o întâlnim lucrând alături de bărbați, ca profesori, medici, ingineri, economiști, magistrați, cercetători, în armată, peste tot. În școală, spital
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]