2,171 matches
-
aidoma fenomenului care le-a dat naștere și dacă nu mai durează un timp, povestea lor nu mai poate fi depănată. Regăsim Herculanumul sub cenușă; dar câțiva ani scurși peste moravurile unei societăți o Îngroapă mai bine decât orice pulbere vulcanică. Memoriile, istoria acestor moravuri nu sunt decât aproximări 2. Așadar, nu vom regăsi societatea engleză a epocii lui Brummell așa cum s-ar cuveni: intactă până la ultimul amănunt, limpede, dacă nu vie. Prin urmare, nu vom simți niciodată pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Fernández de Quirós, au navigat și ei prin această regiune fără să zărească vreo urma de pământ, care parcă devenea invizibil. Arhipelagurile Carolinelor, Marianelor sau ale insulelor Marshall nu sunt de fapt decât niște grupări de atoli sau de crește vulcanice, care abia se ridică puțin deasupra apelor mării, deseori atât de depărtate unele de altele, încât nici nu este foarte clar de ce au ajuns să fie considerate arhipelaguri. Nimeni nu cunoaște - și probabil că nici nu va cunoaște cineva vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zile, câtă vreme n-ar fi zărit un firișor de fum ieșind din nor, n-ar fi putut să-și dea seama de ce naiba insula care se ascundea sub acel nor - dacă într-adevăr se ascundea vreuna - trebuia să fie vulcanică. După un timp, căpitanul Mararei ajunse la concluzia că elevul sau continuă să se afle în ceață și, înarmându-se încă o dată cu răbdare, începu să-i explice: —O insulă normală care ajunge la opt sute de metri deasupra nivelului mării ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nopții, Miti Matái puse să fie coborâte pânzele, pe care nu le mai ridicară decât cu două ore înainte de răsărit, astfel că zorii îi găsiră la mai puțin de o jumătate de milă de ceea ce era, într-adevăr, un con vulcanic, care părea să se ivească abrupt din valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce fusese un splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prea mult timp să se gândească la aceste lucruri, căci a doua zi dimineață burtosul Oripo fu descoperit între niște tufișuri, cu gâtul tăiat de la o ureche la cealaltă și, ceva mai tarziu, unul din cei patru războinici din insula vulcanică fu înjunghiat pe la spate. Roonuí-Roonuí se grăbi să convoace o adunare generală, care avu loc pe plajă, chiar în fața clădirii Marae, unde erau strânși prizonierii. —E clar că au mai rămas câțiva Te-Onó liberi prin insula, semnala. Și ne pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
precum Roonuí-Roonuí să-ți ordone ce să faci? Viața ta îți aparține. Două zile mai târziu se petrecu ceva care îi îndârji și mai mult pe Te-Onó, căci, profitând de faptul că erau de gardă, cei trei războinici de pe insulă vulcanică dispărură, luând cu ei și șase fetițe cu vârste între zece și doisprezece ani. Era clar că planificaseră totul din timp, căci își ascunseseră apă și alimente într-o insulița din recif și își aleseseră cu mare grijă victimele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În râul Grand Morin. În același număr, douăzeci de pagini de aventuri aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Actualmente, argumentația pentru teoria nostratică este gazduită de un newsletter lingvistic care poartă numele de Mother Tongue. # Lacul Toba, din Indonezia, are o lungime de 100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
insule situate la capătul lumii, cum obișnuim noi să spunem despre cele foarte depărtate. Ea se află în Oceanul Indian, la 21o latitudine sudică și 55o30’ longitudine estică, nu departe de Tropicul Capricornului. împreună cu alte două insule, Maurice și Rodrigues, formează arhipelagul vulcanic Mascareignes. Distanța între Réunion și Maurice este de 180 de kilometri. între Réunion și Madagascar sunt 800 de kilometri. De la Réunion la Paris e o distanță de 9200 kilometri. în raport cu altele, insula e minusculă. Măsoară 72 de kilometri lungime și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
case micuțe, într-o arhitectură tradițională, și cu grădinile bogate în tot felul de flori ornamentale, arbuști și arbori producători de fructe, până la urcușurile în serpentină sau de-a dreptul abrupte care duc către cele mai mari altitudini - munții vulcanici, în parte împăduriți, în parte sterpi, cu piatră în nuanțe divers colorate ce strălucesc în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
ales prin produsele de artizanat realizate de localnici, în spirit malgaș. într-un alt orășel - Saint-André - există o Casă a vaniliei. Majoritatea populației réunioneze - circa 730.000 de locuitori - se ocupă cu agricultura, practicată doar între plajele oceanului și munții vulcanici, dar mai cu seamă în două din cele trei mari depresiuni: Le cirque de Salazie, Le cirque de Cilaos și Le cirque de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
munții vulcanici, dar mai cu seamă în două din cele trei mari depresiuni: Le cirque de Salazie, Le cirque de Cilaos și Le cirque de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și relieful foarte prăpăstios. Și denumirea depresiunii are povestea ei. Mafate este numele unui sclav șef de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
se înalță un lanț de o semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri care sclipesc de zăpadă până aproape de mijlocul verii. La miazănoapte se întinde, pe malul drept, lanțul Munților Zarandului, mijlocii ca înălțime, dar cu vârfuri ciudate, ca niște conuri vulcanice, unele acoperite de ziduri și ruine de cetăți, care amintesc în oarecare măsură pitoreasca vale a Rinului. Ruinele de cetăți, satele mari și cu biserici înalte, clădirile acoperite cu olane și viile de pe coasta dealurilor sunt încă un temei pentru
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sigur că această căsătorie urma să aibă loc, Marietta era, totuși, o fată surprinzător de greu de abordat. Mai avea un admirator, un tânăr pe care îmi venea să-l stâng de gât, ori de câte ori îl vedeam. Băiat cu un temperament vulcanic, dar sărac. De aceea, părinții Mariettei nu-l prea aveau la suflet; ei însă se pare că nu-i prea păsa. În cele din urmă, pentru că nu-mi puteam permite să pierd, am încălcat regula jocului. I-am spus doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
agață cu disperare de puterea discreționară pe care au obținut-o și se folosește de ea, spre faima lor și a familiei?). Numărul victimelor sporește în raport cu gradul de împotrivire a opozanților. De asemeni, se vorbește despre cea mai puternică erupție vulcanică din Hawaii, din ultimii 14 ani, despre samba argentiniană în care sunt antrenați peste patru mii de dansatori, iar în România se evidențiază că unii lideri P.D.L. au mari datorii neachitate față de bugetul statului. În calitatea pe care o au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă, începu să-și reverse lava mâniei în toată plinătatea, ieșind la suprafață. - Mamă, muierea asta mi-a întunecat multe zile ale vieții! Nu pot, nu mai pot s-o sufăr... nu pot s-o iert! Nu pot! - Olga mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]