2,178 matches
-
Ei nu vedeau gigantul de piatră de parcă ar fi fost un copac înalt cu care se obișnuiseră demult, un copac bătrân, scorojit, crescut sub ochii lor, fără nici un scop. În apropiere se află berăria. Cufundați în gânduri impenetrabile, câțiva bărbați zăboveau în jurul meselor cu halbele pline în față, cu privirile ațintite asupra lor. Am așteptat un timp îndelungat până când unul din ei a ridicat halba sorbind tacticos din ea. Eu trăiam emoția de a o vedea pe Mariana. Mi-o imaginam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a încerca împreună cu mine imposibilul. Avea fiecare o familie, o iubire, un prieten, o ființă dragă, ce le dădeau o rațiune de a trăi, un imbold în luptă, un refugiu pentru suflet, forță în fața adversității. * * * S-ar cuveni aici să zăbovesc o clipă, încercând să explic ce este, ce simte un "pilot de vânătoare". Aviația a progresat în decursul secolului XX într-un ritm spectaculos, dar a și influențat fantastic omul modern, în modul său de a gândi, precum și în comportamentul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
comun, în familia preotului Cotuțiu, la Diug. Pe deasupra, picase și maică mea cu odorul ei; de tata nu-mi amintesc deloc, fiindcă el, ofițer de geniu, era mereu trimis la lucrări te miri unde: după căsătoria lor, ai mei au zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo patruzeci de ani), urâtă, cu gușă, părul breton
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cândva idei de stânga, dacă s-a apucat și a tradus integral în tinerețe (ofițer fiind!), din franceză, ABC-ul comunismului de Buharin, traducere al cărei manuscris cu cerneală roșie, cu grafia lui atât de ordonată și de clară, a zăbovit destui ani într-un sertar încăpător, spre mirarea, respectul și mai apoi spre nedumerirea mea. Nu încape îndoială că Țuțea, care se știe că în junețe a fost pătimaș de stânga, nu altminteri decât pătimaș de dreapta la maturitate și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
toate nopțile și le petrecea pe la baluri. La Operă, precum și la Comedia Franceză, știa exact cui aparținea fiecare lojă. E drept că pe vremea aceea cele mai multe erau închiriate cu anul. Îl puteai vedea intrând la șir în ele, pentru a zăbovi câteva minute în fiecare; prea multe treburi îl așteptau din toate părțile ca să-și îngăduie vizite lungi. Stătea pretutindeni tocmai timpul cât să afle câteva noutăți. Din fericire, contele d’Espinchal nu era rău din fire, altfel ar fi putut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe loc; însă de îndată ce i se părea că încrederea ta în el este puțin suspectă, îndată ce observa că nu admiri îndeajuns câteva enunțuri scurte cu pretenții de adâncime, în spatele cărora nu se afla nimic, se îndepărta, temându-se să nu zăbovească până când spiritul său nu mai avea ce să dea. Ar fi știut să povestească bine, numai că glumele lui se adresau unui subaltern sau unui prost de care își râdea fără primejdie, sau unei victime atașate de persoana sa, țintă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-o, s-o găsești inteligentă. CONTESA DE BOIGNE 1781-1866 DOAMNA DE STAËL Mă duceam adesea în Savoia. La prima mea călătorie m-am oprit la Lyon. Domnul d’Herbouville era prefectul local, și faptul acesta era un motiv de a zăbovi o vreme acolo. M-am instalat la Hotelul Europa, unde am sosit târziu. A doua zi dimineață, valetul hotelului m-a anunțat că Doamna de Staël se află acolo și întreabă dacă aș vrea s-o primesc: „Desigur, aș fi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea unui singur mod la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cartezian este construit pe doi piloni: cel al simplității și cel al clarității. Regula a IX-a include cele două principii: "Pătrunderea minții noastre trebuie îndreptată asupra lucrurilor celor mai neînsemnate și mai ușoare, iar printre acestea e bine să zăbovim până atâta vreme până ce ne desprindem să intuim clar și distinct adevărul"99. Astfel că este de preferat să învățăm acele elemente care sunt specifice intelectului nostru, căci în momentul în care suntem depășiți de anumite informații, chiar dacă cele dificile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
VII-lea Ecumenic: "Nu este lor (clericilor) iertat a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13 Canonul 83 Apostolic: "Episcopul, sau Prezbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu-se și vrând amândouă a le ținea, Romana, și Ieraticeasca ocârmuire, caterisească-se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, și cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu". În comentariul la acest canon, Pidalionul spune: " În două se împarte stăpânirea și începătoria. Alta este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noastră deschide noi direcții de reflecție pentru demersurile de istorie instituțională și chiar de sociologie istorică a unor spații profesionale, precum cel medical, juridic, ingineresc. Nu în ultimul rând, prin fragmentele de viața cotidiană, dincolo de amfiteatru, a studenților ce au zăbovit la studii în capitala belgiană, demersul nostru se situează, așa cum am spus deja, în aria istoriei culturale, a istoriei mentalităților și a microistoriei. O arie de studii dificilă pentru vremile trecute, din cauza absenței surselor sau a necesității căutării unor surse
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Fiindcă omul doar un lucru poate lucra, iar nu toate lucrurile deodată. Trebuie să fie acel lucru, unul, și în acel unul, să le preia pe toate. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net relativismului, căci relativismul constă în a zăbovi indefinit pe teritoriul particularului, cu atenția fixată pe evantaiul modurilor între care eziți, între care alegi, pe care le socotești la fel de bune. Astfel înțeleasă, convergența religiilor se opune net fundamentalismului, căci acesta din urmă ridică particularitatea unui singur mod la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și te depărtează de la cel ce se gătește către sfânta luminare. Juru-te cu Patima cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos și cu cinstitul Lui Trup și Sînge și cu venirea Lui cea înfricoșătoare, că va veni, și nu va zăbovi, să judece tot pământul, și pe tine și pe toată puterea cea împreună-lucrătoare cu tine să te muncească în gheena focului, dându- te în întunericul cel mai din afară, unde viermele nu doarme și focul nu se stinge. Că puterea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne îndeamnă să „facem un fel de înțelegere cu Dumnezeu, implorându-L să ne ierte greșelile în măsura în care și noi iertăm „datoriile” semenilor noștri. De aceea, chibzuind bine ce anume vom primi și în schimbul a ce, să nu zăbovim a ne da unii altora iertare. Faptele îndreptate împotriva noastră sunt mici, lipsite de importanță, pot fi trecute ușor cu vederea, în timp ce păcatele noastre împotriva lui Dumnezeu sunt mari și, pentru a ne fi iertate, au nevoie de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne înțeapă orizontul țintindu-ne. Alteori citim pentru a trezi în noi scântei adormite. Pentru că o prietenă vede cartea aceasta ca pe o copie palidă a cărții lui Dan Lungu, Cum să uiți o femeie, mi se pare necesar să zăbovesc nițel. Personajul lui Teodorovici este la vârsta studenției. În școală se întâlnesc tineri demotivați până la depersonalizare. Ar trebui să citească zilnic pasaje întregi din Cartea adolescentului miop pentru a se smulge din teroarea nefăcutului. O carte își poate arunca cititorul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pp. 247-252): Un prim și cunoscut exemplu este acela al lui Ulysse scăpat de vraja zânei Kallypso. O legendă boemă narează despre un cioban care, rătăcindu-se, e condus de către un pitic într-un palat strălucitor. La întoarcere află că zăbovise acolo o sută de ani. O altă poveste din Tirolul italian cu care basmul muntean are evidente filiații ne relatează despre un cioban care găsește sub o stâncă o grădină încântătoare; aici, o femeie îl primește ca grădinar. Întorcându-se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al artei, ci lucrarea creatoare prin care - pentru poet ca și pentru cititor, doar că pentru acesta din urmă în alt mod -, în suspensia ființei unui poem, începe să se închege ceva cu sens. Din lumea poemului pornim, fără a zăbovi însă în locul pe care îl configurează rețeaua sa de semnificații, la nivelul imaginilor integrate în vasta pânză a spațiului imaginar. Acest ceva ascuns nu se află în structura poemului vizibil ci în non-manifestarea unui semnificabil inaparent a cărui lumină face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încă lumina mai aprinde sevele vegetale iar raiul solar le cuprinde pe toate. Ce se așteaptă, de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduți și străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ai locului, după cum nu suntem nici de-ai timpului; luăm loc - locuim - în alt timp în această lume fără de timp. În "evul de foc" triumful nostru e efemer, iar ceea ce ni se arată nu ni se dă decât în timpul așteptării. Zăbovim așteptând să vedem; prin columnele de aur așteptăm, zăbovind în vedere. Dar ceea ce e astfel împărtășit rămâne în vedere, iar atunci " Din când în când câte-o lacrim- apare/ și fără durere se-ngroașă pe geană./ Hrănim cu ea / nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luăm loc - locuim - în alt timp în această lume fără de timp. În "evul de foc" triumful nostru e efemer, iar ceea ce ni se arată nu ni se dă decât în timpul așteptării. Zăbovim așteptând să vedem; prin columnele de aur așteptăm, zăbovind în vedere. Dar ceea ce e astfel împărtășit rămâne în vedere, iar atunci " Din când în când câte-o lacrim- apare/ și fără durere se-ngroașă pe geană./ Hrănim cu ea / nu știm ce firavă stea". Să fie această rămânere în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea de sub imagine din care tot ce este izvorăște: "lumina-va taina iar/ numai nevăzut să vadă/ din nou cum încep, în slavă/ cele ce păreau morminte/ lucruri și așezăminte/ dinăuntru, din afară/ tăinuind vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna moarte (apariției lumești, ca și lucrurile imaginate sau tematizate, pe scurt: voalate) se ridică transfigurate la viață 30
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e suspendată în prezentul unei treceri încremenite, se resoarbe în stingerea perspectivei. Ce e de văzut în această distanță stăpânită de noapte, în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul unui posibil existent care subzistă, face semn, se preface în urmă vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în întârziere față de lumea din care se ivește (precum un "corn de lună întârziind singurătăți brune"). Ivirea ei desface realul, strecoară în el dimensiunea unui între, pasaj ori desfoliere în care "noi" vedem altfel priveliștea, făcându-ne să întârziem, să zăbovim în propria noastră depășire. Intervalul deschis de între este întredeschiderea unui "ar fi fost": ar fi fost să fie dar nu a fost, nu este în felul de a fi al realității. O ființare a posibilului înaintea ființei, căci "în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]