2,214 matches
-
Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atunci, la Începuturi, Însuși Creatorul. Pentru o femeie am devenit un bărbat inutil. Am găsit-o lângă fântâna arteziană din Piața Veche. Era trecut bine de miezul nopții și mă Întorceam, șchiopătând din greu, de la Valeriu, unde, la insistențele lui, zăbovisem prea mult, ascultând și corectând un eseu interminabil al acestuia despre Comuna din Paris, cu tot felul de observații și aprecieri exagerat de subiective. Femeia, Îmbrăcată Într-o rochie de seară, neagră, și cu pantofi de aceeași culoare, era ghemuit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat) s-a uitat prin cameră Îndelung, la nenumăratele rafturi cu cărți, apoi la mine, măsurându-mă cu o privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit câteva clipe asupra piciorului meu (oricât m-aș strădui să-mi ascund infirmitatea, proteza - dintre cele mai ieftine, pe care statul ți le dă aproape gratuit mă trădează mereu), după care m-a Întrebat sec unde se află și de ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În baie fără a scoate un cuvânt, unde nu a mai zăbovit foarte mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bufet, strînse la piept jurnalul, schițînd un zîmbet de regret dulce-amar, ca de adolescent Îndrăgostit. L-am privit cum desfăcea funda cu care era legat jurnalul și Începea să citească, jucînd panglica Între degete. Ridică ochii și privi camera mică, zăbovind cu privirea asupra poliței de deasupra căminului, pe care un talmeș-balmeș de obiecte uitate aștepta să ia drumul coșului de gunoi. Pe perete era lipită cu bandă adezivă o fotografie cu autograf a unui grup de punk rock, alături de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună că peste toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște brabeți de sâni, vii și tari, cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să plece. Îl chemau treburile la București, dar tot au mai zăbovit. Căruțașii râdeau cu înțeles, i-a cinstit, a dat fuga până în târg, i-a cumpărat femeii cercei, a stat iar lângă ea. Mirosea altfel străina, parcă-i bătea sângele mai repede sub piele. O săptămână s-au iubit și când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o săptămână în Drăgășani. La plecare îi cumpărase, ba o salbă de galbeni de la niște țigani, ba mărgele. I se strângea inima numărând banii, că-l costaseră o mulțime de parale, dar închisese ochii pentru că și unui ticălos nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec! Ușor de zis când duceai la subsuoară numai un arcuș colo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bottom; în același timp, făcu ocolul mesei cu o privire fioroasă de parcă ar fi vrut să ne atragă atenția că intenționa să taie din scurt orice glumă care s-ar fi făcut la adresa lui pe tema asta. Am remarcat că a zăbovit cu privirea mai ales asupra lui Hugo, lucru pe care cu greu i-l puteam lua în nume de rău. Nu-l știam pe Hugo decât de jumătate de oră, dar puteam deja să-mi dau seama când îi ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ghicea reproșul, deoarece nimeni nu ignora stingheritoarea idilă care întârziase pribegia măsurătorului. Cei doi bărbați s-au îmbrățișat totuși. Apoi unchiul meu s-a întors pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să n-o vadă. Nu era binevenită în casa lui. Nici Mariam, o încântătoare fetiță bucălată și zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să împărțim vorbe de mângâiere, eram și mai zoriți să punem un munte și un deșert drept distanță între noi și țărmul acela, care se oferea cu brațele larg deschise năvălitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măsurătorul este musulman, fiica sa este musulmană. Șeicul îl privea pe Iscoditor cu afecțiune. — Cine ești? Nu te cunosc. — Sunt Harun, fiul lui Abbas hamalul. — Continuă. Îmi place cum vorbești. Încurajat, prietenul meu a explicat pentru ce veniserăm. N-a zăbovit asupra soartei nevestelor lui Zeruali, pentru că știa că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-aveam să zăbovesc prea mult pe acolo; doar cât să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic. Etapele următoare ne-au făcut să străbatem mai multe regate, printre care le voi aminti pe cele din Uangara, Zegzeg, Cano, dar și pe cel din Bornu, mult mai important decât precedentele, dar în care ne-am ferit să zăbovim. Într-adevăr, încă de la intrarea noastră în capitală, am dat peste un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pună apă la încălzit pentru a bea tutunul ca pe o infuzie, cu un pic de zahăr. * * * După ce Abbad a plecat de la noi în ziua aceea, Maddalena mi-a sărit imediat de gât. — Sunt fericită că plec. Să nu mai zăbovim aici! Fii gata! Când se va întoarce prietenul meu, vom porni la drum împreună. Abbad se dusese la Ancona cu treburi, făgăduind să fie înapoi în mai puțin de zece zile. Și-a ținut promisiunea, fiind însă întâmpinat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel de întrebare? Am tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut că stătea pe ghimpi. Am tras concluzia că papa încerca să-mi verifice cunoștințele religioase înainte de a-mi încredința o misiune pe lângă musulmani. Văzând că zăboveam cu răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca atâția alții, de uluitoarea sa capacitate de a-și părăsi sufletul de gladiator pentru a redeveni, o dată ce trecuse pragul unui salon, un florentin, un Medici, uimitor prin finețe și perspicacitate. — Am auzit că ai fost la Pavia. — N-am zăbovit acolo decât câteva zile, în compania lui messer Francesco Guicciardini. — Nu eram nici eu prea departe. Îmi inspectam trupele pe drumul spre Milano. Când m-am întors, emisarul otoman plecase. Și dumneata la fel, mi se pare. Zâmbi complice. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Sousa să mă îmbrățișeze cu căldură. De luni întregi aștepta în fiecare zi sosirea noastră. Își anulase toate călătoriile din anul acela, jurându-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cules sus. Era departe de ei și în siguranță aici. Salam împinse o ușă, care se deschise ușor. Prin întuneric, văzu câteva cutii de acte răsturnate, conținutul lor zăcând acum pe podea. Cine făcuse asta avusese dreptate să nu zăbovească: era doar un birou. Observă câteva fire tăiate atârnând precum rădăcinile unui copac prăbușit: cineva furase telefoanele și faxul și lăsase restul. Poate că le-a scăpat ceva, se gândi Salam. Trase de sertarele biroului, sperând să găsească un stilou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță, locul în care se găsea comoara. Dar cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai bine ferecată; Naasri trebui să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strada de afară. —Hmm. —Sunt ca vulturii. Uită-te la ei, cei de la Canal 2 sunt afară, în camionul lor cu satelit. Nu le ajunge că au venit cu toții aici să prezinte lumii moartea părinților mei. Trebuie să mai și zăbovească. Nu doar cea din țara asta, Uri. Maggie nu se uita la el, ci stătea cu ochii în calculator. Era pe cale să-și verifice bănuiala în privința contului de gmail pe care îl găsise în calculatorul lui Guttman. Se logă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din mijloc. Înfățișa un cerc, împărțit în douăsprezece segmente, câte unul pentru fiecare semn al zodiacului. Ziad lumină cu lanterna fiecare imagine, oprindu-se asupra celei mai clare: un scorpion, alături - doi gemeni, un berbec, un săgetător. Nu voia să zăbovească, dar nu se putea abține. Această lucrare antică, mai veche de o mie cinci sute de ani, părea atât de vie, încât era imposibil să te uiți în altă parte. —OK, știți ce aveți de făcut. Marwan începu să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]