5,438 matches
-
în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381201_a_382530]
-
-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... Referință Bibliografică
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
2017 Toate Articolele Autorului În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul drum, Sub soarele pierdut prin galaxie. Greblăm cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai
PENDULUL SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381195_a_382524]
-
prea plin de neimagini haine ascunse sunt de tine ideile grăirii parabole de clare neînțelese sorți destine de avânturi cu aripe de îngeri te poartă printre zile ca în banale hărți traiectul tău de ființă eliptică planetă nu e să zaci în carne ca în uitate părți să te ridici prin lacrimi genunchii ne.muririi și să clădești în sine arhitecturi de nopți Cămașa vieții peste tine e adumbrită sfântă din Cel ce reclădește lumina din porunci e noima ce-o să
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
la citirea volumului, a fost legată de prezența „demonilor” din titlu . Ca să-mi spulber nedumerirea, n-a fost însă o condiție obligatorie să ajung cu lectura la povestirea „Demonii serii” unde autoarea răspunde explicit la întrebarea preliminară: “Nu știam că zac în mine atâția demoni. Pentru fiecare gând, fiecare trăire, câte unul: mai incisiv, mai docil, mai guraliv sau mai taciturn. Dar , fără îndoială, slujind și satisfăcând mofturile stăpânilor întunericului.”, sau să caut în postfața semnată de eruditul scriitor bănățean Eugen
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n colții pădurii se-ascunde vibrând iubirea-i departe și-și spânzură luna de cerul mai negru, pe stele zăcând Referință Bibliografică: Simt supărarea ta / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
firav să mai țină...(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... III. RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Citește mai mult E toamnă în lacrimi și-n rouă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Citește mai mult E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare,În noi amintirile plouă.Se-mparte trecutul în două,Cu vise de-acum voluptuare,E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare.Trec anii în haina cea nouă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare,În noi amintirile plouă.Se-mparte trecutul în două,Cu vise de-acum voluptuare,E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare.Trec anii în haina cea nouă,Iubirea se țese-n reluare;Pășind pe candoarea ce moare,Ni-s tălpile răni amândouă.E toamnă în lacrimi și-n rouă...... IV. ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII, de Camelia
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
din 18 martie 2017. În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul drum, Sub soarele pierdut prin galaxie. Greblăm cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult În lumea noastră cât o gămălie,Ne cernem vise tapetate-n scrum.Funinginea înghite orbul drum,Sub soarele pierdut prin galaxie.Greblăm cu spor prin straturile minții.Sperăm să recoltăm ceva de soiDin gânduri vechi, zăcând prin cele noi,Se luptă-n ele demonii cu sfinții.Potirul vieții-l dăm pe gât îndată,Uităm, subit, rezerve să păstrăm.Licoarea ne seduce, delirămîn soarta pendulând, debusolată.Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții,Sunt resturi vii ce-au mai rămas
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Iulie iar / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
printr-o experiență de ieșire din trup: „Am văzut o lumină puternică, dar defel orbitoare și m-am lăsat tras de ea. Am simțit imediat că îmi părăsesc corpul fizic, iar când am privit înapoi l-am văzut într-adevăr zăcând pe pat, în timp ce eu mă îndreptam către tavan. De îndată ce mi-am părăsit corpul, am luat aceeași formă ca și lumina. Aveam sentimentul acut că această formă era un spirit, deși nimeni nu îmi vorbise vreodată până atunci despre așa ceva. Nu
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
puțin circulară, dar avea o mână clar definită. Știu acest lucru pentru că atunci când lumina mi-a întins mâna ei, eu am apucat-o în a mea. Desigur, mâna mea fizică a rămas lângă corpul meu, pe care îl puteam vedea zăcând în continuare pe pat. Atunci când nu-mi foloseam această mână spirituală, forma mea redevenea circulară. Am fost tras astfel către locul în care se afla lumina, după care am trecut împreună prin tavan și prin zidul spitalului, până când am ajuns
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
într-unul genial! • Geniile pleacă, neghiobii rămân. Geniul e un trifoi cu șapte foi. Îi admirăm pe genii, deși nu prea îi înțelegem. Dincolo de barieră sunt proștii eminenți. Lumea nu ar arăta precum este fără prezența geniilor. Capetele geniale care zac în cimitire încă se bucură de uimire. Nu tot ce ni se pare magistral este neapărat și genial. Ce extraordinar ar fi dacă fiecare dintre noi ar fi genial măcar cinci minute din viață... În fața marilor decizii militare ar trebuie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
într-unul genial!• Geniile pleacă, neghiobii rămân.• Geniul e un trifoi cu șapte foi.• Îi admirăm pe genii, deși nu prea îi înțelegem.• Dincolo de barieră sunt proștii eminenți.• Lumea nu ar arăta precum este fără prezența geniilor.• Capetele geniale care zac în cimitire încă se bucură de uimire.• Nu tot ce ni se pare magistral este neapărat și genial.• Ce extraordinar ar fi dacă fiecare dintre noi ar fi genial măcar cinci minute din viață...• În fața marilor decizii militare ar trebuie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-anină lacrima sărată-n gene,Un ultim semn al marelui tumult.Steluța CRĂCIUN... IV. DRUMUL, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1994 din 16
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LUMINA CADE A IUBIRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când dormi nu dorm, zâmbești zâmbesc, când geana ta mă atinge cu o clipire eu zac de dorul să te învelesc cu o sărutare, ărutare, tare... ca să nu vorbesc. O, și cât din cât se face rai și cât din mine este primăvară când știu că dorm învelit de o stea afară peste un zâmbet ca
LUMINA CADE A IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381589_a_382918]
-
de la Popești - Vâlcea Vineri, 9 septembrie 2016, în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, la ora 12.oo, Ilorian Păunoiu, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România a ieșit pentru ultima oară din casa părintească, unde, într-o cameră a zăcut de o boală nevindecabilă: Distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, timp de 29 de ani, și, așa, imobilizat în pat atâția ani, se considera ”un om normal” cum însuși afirma. A scris și publicat versuri de o rară sensibilitate sufletească
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380881_a_382210]
-
mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]