10,579 matches
-
înfrigurare, dându-și seama de riscurile ce-l pășteau pe omul care la rându-i îi răpise inima și față de care simțea o mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecase armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ntreabă orișicine, cult, incult Ce-nseamnă să iubești, nu e prea mult, E când în firea celuilalt te oglindești și plin de bunătate te zărești. Când arde a privire ce săgeată Să fugi de ea, e patimă deșartă, Un ochi înduioșat și inimos Căldură își revarsă generos. Sunt mulți care consideră iubire Doar cea dintre-o mireasă și un mire. Iubirea e liant universal Nu
PRIMUM NON NOCERE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384418_a_385747]
-
trăsăturile, vedeai că semăna destul de bine cu portretul înrămat al doctoriței șefa de secție. Ana Adam, așa o chema.O clonă nereușită, o soră geamănă mai firavă, mai anemică și mai căruntă... Bărbatul din visul Dianei se numea Bazil, o zărise pe fată de când traversase scuarul mic din fața hotelului, era fermecat de silueta ei de vis,cu formele transparente aproape...Părul bogat, cu șuvițe blonde prin castaniul natural, ochii negri ca două lacuri adânci străjuite de umbra unor gene dese și
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
trei brațe ale fluviului mort - de mâine nu voi mai fi eu... Clipă, o, rămâi! Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure, îngânam nătâng... am pășit în universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumați zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
punând-o pe seama neastâmpărului cu care mă simțeam chemat spre mare. Dar nu mă oprii, nu încetinii coborâtul spre faleză! Îndemnai, îndemnai, de parcă marea, singura de care mi-era dor, ar fiputut să plece undeva. Când trecui de clădirea Comandamentului, zării câțiva inși în preajma cuiva leșinat pe o bancă. Spectacolul mai diminuă din graba ce mă presase și, până la urmă, mă apropiai și eu, cerând relații despre incident. Mare lucru n-aveam să aflu: un bărbat vârstnic se precipitase spre banca
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
se precipitase spre banca pe care acum zăcea inconștient, dând semne că nu i-ar fi ajuns aerul. Își lărgise fularul alb de mătase încolăcit pe gâtul lung, se așezase, punând alături o mapă doldora de hârtii, din care se zărea capătul unui plic. Apoi leșinase, alunecând înspre stânga, vrând, parcă, să ocrotească de vânt mapa, prețioasa lui mapă. Și, pe când eu căpătam aceste informații, îmi auzii strigat numele, identitatea în totalitate. Cineva se făcuse portavocea bătrânului. Acesta, revenindu-și, mă
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Spre care dintre zări să nărui Privirea de-așteptare slută? De zile-ntregi pe cale stărui, Dar zarea mi se pare mută. Când arătări morgane cearcă, Să-mi toarcă viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 14.Săriiiți, hoțul! Însă, peste câteva ore, l-a trezit pocnetul unui pietroi în parbrizul mașinii și zgomot de pași repezi. A fugit afară și, la lumina palidă a lunii, l-a zărit pe Tache cum sare gardul precipitat și cum rupe o scândură în cădere. --Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că te omor! A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat și a-nceput să urle
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-au pierdut zboru-ntr-o noapte și-au rămas tot mai departe; Singură-ntr-un glob de ceață, mai zăresc printre zăbrele Câte-un zâmbet de Vioară răstignit în dans de iele... versuri - Vio Petre Referință Bibliografică: Este toamnă și în mine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, să poată părea mai șic. Dar îi impresionează mereu, cât ar fi de mic! Copiii-n Ajun așteaptă pe Moș, să-l întâlnească. Dar, de fiecare dată nu pot, nici să-l zărească! Fiecare copil scrie bilet cu năzuință. Moș-Nicolae să-i știe cea mai mare dorință. În ghetuțe e așezat. Iar Moșul când citește, lasă darul așteptat; ca-n magică poveste. Câți copii așteaptă pe Moș să facă minuni, nu se va
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
A întins mâna într-o mișcare specifică roboților, a apucat micuțul aparat încercând să descopere tasta de oprire, fără să deschidă ochii. Nu a reușit. S-a ridicat speriat în capul oaselor, cu telefonul în mână, când, deschizându-i, a zărit lumina zorilor în ferestre. Câtă treabă am în dimineața asta! Sunt mort de somn și noaptea s-a terminat... Cine naiba e la ora asta?” După ce a reușit să citească numărul, a ridicat degetul mare, intenționând să închidă. Era deja
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
veacuri de-a rândul atâtea oștiri călătoreau cu săptămânile, poate cu lunile, peste aceste ținuturi muntoase, sub cerul și constelațiile acestor locuri pustii. Iar noi trecurăm de toate aceste ținuturi doar în câteva minute! M-am trezit din aceste meditații zărind ivirea unei diademe uriașe de lumini, cu adevărat maiestuoasă, atunci când avionul nostru, în mod intenționat, cu aripile înclinate, a dat un ocol splendidului oraș de lumini de noapte: Teheranul. Ce spectacol, ce frumusețe! Dacă cei din vechime ar fi văzut
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
-se și ieși repede în pridvor. Așteptă aproape o jumătate de oră cu sufletul la gură, dar zgomotul dispăruse de mult. „Nu-i semn bun!” - își zise cu amărăciune. Urcă pe scară în fânar, sperând că de la înălțime îl va zări pe Pătru undeva pe coline, la liziera pădurii. Din depărtări un punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
gândi animalul. „Băi stăpâne, tare aiurit mai ești! Ce cauți este legat de șaua mea! Ia odată povara asta de pe mine!” Bărbatul uită de lădiță, în aceste momente fiind preocupat de dispariția Elenei. Derutat, ieși pe poartă și deodată își zări soția în fânar ridicându-se încet și frecându-se la ochi. Rămase o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
când în gânduri cântă și orice dureri ne-ncetetat le-inundă c-o pace sfântă. Sufletul tău e dragoste, speranță, vis cutezător când te temi și-aluneci. Datorită lui știi cu siguranță : n-ai să te-ntuneci ! Dalta Ard în gânduri zări unde-ai fost sau poate ai s-ajungi cândva călărind pe doruri în care mereu, de viață sculptate, se află zboruri. Pleci în viitor sau te-ntorci în urmă, ori de câte ori sufletu-își dă seama că în ce părea că-n curând
SUFLETUL TĂU DALTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384699_a_386028]
-
-n zare Mândrul simbol al patriei... Nu-i albul lui Tezeu ce-apare, Ci alb-albastrul Greciei. Egee e numele mării Ce-i de la Egeu moștenit, Și-albastrul său în faptul serii De-a lunii rază-i poleit. În valul ei zăresc pe Minos Și monstrul ce el ocrotea, Pe minotaurul fioros Ce sub palatul său trăia. În țara lui Egeu teroarea Prin moartea el a semănat, Însă Tezeu ,luă hotărârea, Să lupte cu monstrul turbat. Egeu cu fiul său decide, Pe
LEGENDA MĂRII EGEE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384692_a_386021]
-
am auzit discutând despre un transport. Se pregăteau să livreze marfa dincolo. Cei din afara graniței aveau nevoie de marfă nouă. Am considerat că este timpul să iau măsuri. M-am gândit să anunț poliția, dar în seara acelei zile am zărit printre clienți un polițist. Bolnavul X: Groaznic. Cât de jos coboară unii oameni fără să țină cont de sentimentele altora! Florian: Aceia nu sunt oameni, sunt viermi ce se hrănesc cu trupul și sufletul oamenilor. Bolnavul X: Ai reușit să
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
vreun trotuș. Și iarăși ploaia o să ne cuprindă Cu brațele de apă, reci și ude, În gene bruma-ncet o să se prindă, Iar vânt, făr-adieri, n-o să se-audă. Dacă privim spre timp, ca-ntr-o oglindă, Abia ne mai zărim prin cețuri crude. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SCORUȘ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SCORUŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382371_a_383700]
-
OMAGIU SOȚIEI MELE ( III ) Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi, este o zi de toamnă frumoasă, Și am ieșit pe la prânz, afară din casă, Mă uit în sus și te zăresc printre stele, Pe tine, soția mea, iubirea vieții mele. Când la tine gândesc, rămân fără cuvinte, Deși mereu îmi tot aduc cu drag aminte, Cât de mult te-am admirat și iubit pe tine, Dar fără tăgadă că și tu
OMAGIU SOȚIEI MELE ( III ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382366_a_383695]
-
-și-l din mână-n mână pentru a-l lipi ca pe un afiș avangardist, peste gardurile știrbe și cenușii. Iar dacă uneori zâmbesc, colțurile gurii mele prudente nu depăsesc hotarul bunei-cuviințe, pentru că știu, le-ar fi de ajuns să zărească un singur firicel de fericire, ca să-l apuce și să-l deșire, răsucindu-l pe toate părțile cu curiozitate de coțofană, doar, doar, de-ar înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
a răzui până la sânge resturile materiei cenușii și a întinde-n locul ei clăbucii rozalii de minciuni de iluzii și vise dar timpul nu mai are răbdare spațiul se strânge rulat acum este tunelul al cărui capăt aștept să-l zăresc luminat cu ciclicitatea promisiunilor electorale de licuriciul supraviețuind ca unicat de nerăbdare cu coada ochiului trag la celălalt capăt a gest amical păduchele cleștii și-i freacă de pântecul gras și șmecherește-mi face semn cu ochiul. JOCUL Și-a
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
Acasa > Poezie > Familie > IUBIRE ȘI UITARE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îl vezi trecând cu flori în mână, Ducând pe umeri anii grei, În ochii lui zărești un zâmbet, Și-l placi pe loc, fără să vrei. Că-s trandafiri sau viorele, Maci, margarete sau bujori, În mâna lui par mici trofee Purtate de învingători. Același om, același zâmbet, Aceiași stradă, ceas de ceas, Aceiași dragoste eternă
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
în solda scrisului, muncitori sau cu ștaif, vor fi ocupat loc la mese ori se vor fi cazat la „Ibis”?! Aici, însă, domnește respectul egal, nu cultul rangului. Iată un merit mare și rar, ce onorabilizează personalul hotelului! De jos, zărind firma aninată în vârful etajelor, cu exoticismul ei, încerci în gând cum o fi „vremea” înăuntru... Odată intrat afli: caldă, plăcută, în parametri decenți, în nota eleganței, ospitalității, bunelor maniere...! Într-un cotidian cu mofturi mai sus de merite, cu
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
mormăise a salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea nici țipenie de om. O apucase spre una din ieșirile din parc, ducând cu sine senzația că-și întâlnise... geamănul! Da! Da! Și încredințarea asta îi deschise în suflet șuvoiul unei energii nebănuite. Nu mai era singur! Referință Bibliografică: GEAMĂNUL
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil la fel ca un brad Cu ochiul meu ager și viu Te zăresc și te-aștept timpuriu Femeie, cu ochii de jad De-ar fi între noi ierarhie Prefer să nu am niciun grad Să sosesc într-o seară-n solie Să te cer fâstâcit de soție Femeie, cu ochii de jad Am
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]