3,296 matches
-
Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte-o strofă amețitoare din Luceafărul („Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrânii) nimicniciei. Sigur că la început te simți ridicol. Sigur
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică", în care totul aparține, parcă, altui timp, preistoric, are și o dulceață
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
singură grijă, aceea de a ajunge la timp la aeroport, dar tot ce îndrăznesc e să nu mă las antrenat în discuție. Tac demonstrativ și ostentativ, sperând că, astfel, voi descuraja apetitul de călăuză guralivă al lui Cristian B. În zadar. Binevoitor și dorind să plec cât mai informat din Chicago, îmi arată casele ascunse printre copaci, precizând prețurile, clădirea colegiului unde au învățat fetele sale, Codrina și Ozana, și unde "Hollywood-ul filmează deseori exterioare pentru filme cu liceeni" sau "Biblioteca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după câteva zile ne vom veșteji și vom fi goliți de podoabe și aruncați în foc! Atunci, gata! Se va sfârși cu viața noastră! - Ce contează cât trăim, spuse primul cu îngâmfare, cel puțin știm că nu am trăit în zadar, ci am fost câteva zile cei mai importanți, mai admirați și mai împodobiți brazi, cum nici zăpada care ne îmbracă acum ramurele cu albeața ei strălucitoare, nu e în stare să o facă! Micul brăduț, care asculta cu interes cele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o sută de ori mai mizerabil decum sunt în stare a fi. În momentele în cari-mi simt nefericirea și slăbiciunea de caracter, în momentele în cari văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta și că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat și sătul de viață, te-am rugat, femeie dulce și fermecătoare, să ierți că am îndrăznit a te iubi, să ierți c-am aruncat această umbră de mizerie asupra vieții tale, care, după caracterul tău, trebuia
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-tale, pe care, în momentul când voi mai gândi la cel ce le-a scris, o să vi le trimit, găsesc: "al tău și dincolo de mormînt". Da, să vede atunci că vei fi al meu, dar până atunci eu în zadar cer de la d[octo]ri acid prusic // și nu vrea nimeni să mi-l deie. Dă-mi-l d-ta, care îl poți procura mai ușor; știi că de un an încoace mă cuget care ar fi moartea cea mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
suntem nici sclavi, nici măturători, Ci contra profesorilor niște aprigi luptători. În război cu școala primim un arsenal variat. Arma secretă: o tablă cu IQ ridicat! Ștearsă destoinic cu roua din Madagascar Ca frica de grilaj să nu fie în zadar! Chiulul nu mai e un sport extrem. Absențele se-adună, vrem, nu vrem. Câțiva, sau chiar mai mulți, Colegii parc-au devenit năluci. Manualele parc-au prin picioare, Ori sunt hoți cinstiți printre noi, oare? Însă-I și-o persoană
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
a început să agonizeze, fiți fără grijă, vechea noastră prietenie a înviat. N-am lipsit nici măcar o singură zi de la căpătâiul lui. A murit mulțumit de mine, strângându-mi mâinile. O femeie care se ținea scai de mine, dar în zadar, a avut bunul-gust să moară tânără. Pe dată i-am acordat în inima mea un loc de cinste. Iar când se întâmplă să se sinucidă cineva, Doamne, ce agitație plăcută! Telefonul sună, inima se revarsă, frazele sunt voit scurte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Caut Eu caut, eu caut ceva Ce nu pot găsi, Eu caut speranța luminii Pentru o nouă zi... Te caut pe tine Și tu nu apari, Dar caut și caut Sperând în zadar Te caut în lună, Te caut în stele, te caut în negura viselor mele, Te caut în colțuri de lume uitate, Nu știu unde ești, te simt doar aproape... Aproape de mine cu privirea ta Ce luminează întunericul, cărarea mea Ascunsă în inima
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93437]
-
negre, doctorița Lina piroti puțin, pe drept somnoroasă după ziua de robotă. De când își aducea aminte nu fusese mai mulțumită ca acum. Cine ar fi priceput! Lică . . , Un înger Rim!! . . . III După plecarea lui Lică, doamna Vera se ostenise în zadar de după perdele să vadă dacă întorc capul unul după altul. Lică nu întorsese capul și doamna Vera trăsese concluzia banală că bărbații își bat joc de femei și că fetele sunt niște ahtiate. Sia nu întorsese capul, fiindcă îi atârna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dar apoi iar se cufunda în tristețe. Mama era tristă și ea, fiindcă nimic nu e mai trist decât o mamă care își vede copilul mâhnit, cu umbre în privire. Se hotărî să aștepte. Și așteptarea nu a fost în zadar, căci, într-una din zile, - Mamă, eu de ce nu am un frățior sau o surioară ca toți copiii?!.... Mama tăcu...Din ochii ei mari și blânzi începură a se rostogoli pe obraji stropi mari de lacrimi. Se șterse repede, să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
se prefiră, prin viață, ca un trandafir,într-o poiană,doldora, cu de toate ale poienii. Fiecare întoarce capul după ea. Toți și-ar dori-o. Cât de cât, numai să fie, și a lor, măcar atâtica, din timp. Dar-în zadar, toate aceste pofte! Pe de o parte - mârlănești; pe de alta - omenești. Perfect admisibile. Și de neîncriminat. Cât privește persoana lui Dan Bucura, cu nimic ieșită din comun. Săptămâna trecută și-a serbat rotunda vârstă de șaptezeci de ani. Singur
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O coti pe-o hudicioară. Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prizonier. Mă învîrt prin încăpere, încercînd să-mi stăpânesc panica. Dacă nu reușesc, mă trezesc buimăcit de emoție, speriat, gata să strig. Dacă reușesc, invariabil, se petrece același lucru. La un moment dat, ușa pe care m-am străduit în zadar s-o forțez se clatină din balamale, ca bătută de vânt, sau încetează să mai opună rezistență. Nu trebuie decât s-o împing ușor. Atunci, mă năpădește, brusc, altă panică. Oare ce mă va aștepta dincolo de ușă? După ce, înainte, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umor, stângăcie și rigiditate m-a condamnat să văd în "mondenități" un chin, o corvoadă, o suferință, deși, în singurătate, am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
școală, n-a vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera clasei. Am răspuns bunăvoinței lor cu o defensivă agresivă. Câțiva m-au invitat să-i vizitez. Am refuzat, sub diverse pretexte. Eram convins că mă chemau îndemnați de părinții lor să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la spital și cum acolo, înainte de operație, i se ceruse adeverință că era "colectivist". Și, cum tata nu era, directorul spitalului i-a comunicat sorei mele că așa sunau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lăsat cele două cărți pe masă, pentru ca Monseniorul să le găsească dacă, eventual, îi venea ideea să coboare în timpul nopții, și s-a dus să se culce. In seara următoare, a așteptat la fel, până la miezul nopții. Și tot în zadar. Dimineața, Marta și grădinarul, de la care a încercat să afle noutăți, ridicaseră din umeri. Ca să treacă timpul, în cea de a treia seară, Julius a verificat încuietorile la toate dulapurile cu cărți și a pus în ordine, din nou, volumele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-și aranjeze părul, cu mișcări încete, prelungite, care nu se mai terminau. Apoi, îndreptîndu-se spre poarta șopronului, mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în care nu se mai auzi decât vântul care continua să sufle cu putere, doctorul Luca își căută bastonul. ― Așa am ajuns, băiete, în acest oraș al rataților... 19. De când "vîntul din sud" nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viața, atît lui, cît și lui Carlos și Imeldei. Ca În fiecare zi, șoferul Îi spunea fratelui său: e ultima oară cînd te las la volan, dar astăzi Julius nu-l asculta și continua să-și muște buzele, căutînd În zadar gustul sărat al lacrimii ca să poată crede că era adevărat, că mămica lui plîngea. ZÎmbetul larg și alb al lui Gumersindo Quiñones, Înțepenit lîngă poarta de la intrare, Îl convinse că În dimineața aceea tristețea rămăsese În altă parte. După-amiaza s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
negru. De cum ajunse la școală, dădu fuga să-l caute pe Cano; trebuia să-l convingă să nu se ia la harță cu Fernandito. „Îi ard una de nu se vede“, fu răspunsul optimist al celuilalt și el Încercă În zadar să-i explice că, oricîte pietre ar mai fi ridicat, Fernandito tot o să-l burdușească. „Îi ard una de nu se vede“, o ținea Într-una Cano și Julius nu reușea să-l facă să priceapă că el o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru și iar o luăm de la început, orice oftat e-n zadar. Un zar e-aruncat de la naștere și noi credem, ca Chanteclair, că soarele răsare prin noi și orice zi prin cântecul nostru apare-n eter. Oare zodia noastră știe oricând unde se ndreaptă al nostru mers?!?. Oare în faptă, simțire
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]