7,506 matches
-
mai avea niciodată. Revin des aici. Am devenit „Cetățean de onoare” cu grija primarului Emanoil Hurdugaci care mă invită în fiecare septembrie să prezint ”Zilele Chiherului”. Mă revăd cu prietenii de altădată, mulți dintre ei plecați acum în cele patru zări. Socrul fotbalistului Adrian Ilie, Ioan Matei, așezat acum pe pământul bunicilor lui și al familiei Haba, apoi Lulu și Tică Grama, „ai Căuaciului”, Margareta și Alexandru Bogdan, alături de fiul lor Radu și nora Adriana, Sandu, vânătorul iscusit și mulți, mulți
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
în alb într-un dans macabru, sulițe de cocori împung albastrul cerului dincolo de infinit, cuibul de la strașină a rămas gol, rândunelele s-au strâns la sfadă, terapie în grup pentru marea plecare peste mări și țări, s-a așternut peste zare un fel de lehamite, nori lânoși atârnă de stâlpii de telegraf ca niște cârpe murdare, îmi strâng râurile uscate la piept și strig: never more, apoi îmi întind aripile și o iau spre apus ca o pasăre absurdă privesc spațiile
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
a fost dat să cutreiere cerul, iar nu marea, Croindu-și zi și noapte, printre soare și stele, cărarea. Norii ne spun mereu o poveste - Aidoma unor munți iviți numai cu creste, Ei poartă pe umerii lor puternici, întinse cât zarea, Amintiri ce-și schimbă-ntr-o clipă, chipul și asemănarea. Norii duc neîncetat cu ei o taină - Înveșmântați de-a pururi cu o pufoasă haină, Ei ar vrea să știe prin ce miracol se naște culoarea Cu care noi, oamenii
POVESTEA NORILOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365822_a_367151]
-
timpul într-un ceas mai sonor... Raze colorate rubiniu se ivesc în cor Să-și păstreze conturul în forfota amară. Ca dungile se împarte lumina spre seară! O pală de vânt se pierde prin spațiul deschis Lipind pete portocalii pe zările de vis. Vremea dospește răcoarea între cer și pământ, Iar nervii clipei se golesc de ultimul veșmânt... ................................................................................ Amintirea, ca un arc întins, m-aruncă înapoi -În mare- într-un miez de vară, plutind amândoi... Oprește toamna! Cerui Domnului gânditoare : Să
OPREŞTE TOAMNA de LIA RUSE în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365864_a_367193]
-
zi moare perpetuu Și din rănile aspre renaște mereu Se unduie tandru ca râul albastru, Topindu-se-n spume de pietre lovit, Dar albia naște izvoare și-n astru Ascunsă-i secunda de neclintit. Înainte e drumul și colo în zare, Se vede o mare de sfinți așteptând. Acolo e locul unde timpul nu moare Și este cerul de ei locuit. Râul murmură-n tăcere o rugă, Cântări de odihnă înalță mereu, Sufletu-mi curge ca-ntr-o clepsidră Pe care
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
lume. Când obosit în genunchi mă așez În Adevăr și în Duh să mă rog, Te văd, Isuse, cum mă veghezi... „Liniște!” poruncești de pe tron. Răsărit și apus Privirea mi-e unită cu cerul albastru Și stele cad când pleoapa zării, Se lasă pe obrazul seninului nostru Ca o aripă scăldată în spumele mării. Se-nserează și genele bat a uitare La ușile nopții ivite în prag, Las oftatul pe strunele vechi de chitare, Să înaripeze al inimi dar. Cerul în flăcări
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mai cânta o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioară, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară depărtarea cu note cristaline care-n taină petrec Referință Bibliografica: Un cântec de vioară / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
aștrii târzii. Din dărnicia lor eu împrumut lumină Și versurilor mele, le pun rădăcină. Mă-mbrac în praf de stele Și luminez și eu, Risipa razei voastre, Lucească mereu. Voi dăruiți comori Prin gândurile voastre, Brațe întinse de flori, Spre zările albastre. Ardeți încet și-mprăștiați lumină, Prin slova voastră curată, fără vină. Peneluri înmuiați în clar de lună, Picturi creați, valori o să rămână. Cresc și eu Cresc și eu acum, când m-au nins anii, Înfruptându-mă din voi, Voi
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Rup petale din corola Toamnei sufletului meu, Cât le mângâie-aurora, Cât se scaldă-n curcubeu. * De-s petale înecate În lumină și culoare, Strângeți-le voi pe toate Și le presărați în zare. * Iar de-i searbădă petala, Nu ucideți grădinarul, Ci primiți-i învoiala Că-și va bea singur paharul. Referință Bibliografică: NU UCIDEȚI GRĂDINARUL / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor
NU UCIDEŢI GRĂDINARUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365973_a_367302]
-
temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte într-o dungă, iar oamenii
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
cale lungă, sub rochii de mătase din nesfârșitul lut, apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-așează sus pe-naltul al florii mândru lujer, un greiere rapsod și-alaiul lui de seară, pornește blând arcușul pe sub clipiri de cer, cu
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
rana păsării e zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței uitarea tăcerea, îndurarea ... rostul credinței e
MEDITAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365995_a_367324]
-
Pasiune sau ceva trecător?”) „Decolăm într-o gălăgie de motoare. Puțin năuc, doream să se termine mai repede gălăgia din urechi. Dar când avionul s-a depărtat în înălțime de unde decolase, fixându-și direcția de zbor, mi-am revenit. În zare, dedesubtul păsării-măiastre se arăta pământul. Părea un Ocean de forme, de culori cețoase.” (Dumitru Negoiță - „Marea Grădină”) „Dimensiunea acestui moment dificil o făcu să înțeleagă că păcatele ancestrale sunt ispășite parțial și de urmași. Inexorabila lege a existenței ne urmărește
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caracatița timpului, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 985, Anul III, 11 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CARACATIŢA TIMPULUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366000_a_367329]
-
dor, Gândul mă chinuie dar nu aș vrea să mor... VIAȚA CA O CORABIE Viața este ca o corabie încărcată Cu bucurii, iubiri, necazuri și dureri. Mereu se luptă în vâltoarea ei tumultă Să ajungă la liman din cele patru zări. Venirea ei pe lume, de Dumnezeu știută, Își poartă-ncărcătura cu tot ce-i hărăzit Și se înclină-n valuri mereu neobosită, Durere, fericire și lacrimi mereu a împărțit. Ținută-n mâini de Cel de Sus și ocrotită, Se scurge
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
toamna ce-abia a sosit, Tu ești lumina, raza de soare ce a răsaărit În mantia ruginie a sufletului plin de dor. Ascultă cum sună duioasa-mi cântare Ș inima se frânge de dor suspinand, Te caut cu ochii în zare și, lacrimând, Vioara aduce cu strunele ei încântare. Dragostea mea răsună în surdină, Cuvintele sunt de prisos, te iubesc Este tot ce pot să îți spun și, firesc, Sunt floarea vieții din a ta grădină! SĂ TE VISEZ În noapte
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
ciorbă aburindă! PORTRET PRINTRE STÂNCI Peste fumul cetății nu mai zboară cocori, Nu mai iintră verdele-n suflet și nici mare de stele. Plâng apele-n matcă, uitând să fie rebele Și-azurul se-ascunde după furnale de nori. Peste zare ninge confetti ciudat, fulgi de cenușă: S-au dus la plimbare-n abis, iernile cele! Mările și-au cumpărat de Crăciun ambalaje cu stele Și iarna, oh, iarna, uită să mai bată la ușă. S-adună strigăte în frunza purtată
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... caznă-mi sfârșesc înserarea, În Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
domniei sale datorându-i apariția acestei cărți, dar și prefața "O poetă a sentimentelor luminoase". Dragii mei, vă doresc un an cu multe satisfacții și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
acestei cărți, dar și prefața "O poetă a sentimentelor luminoase". Dragii mei, vă doresc un an cu multe satisfacții și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
vezi sub nori Ochi albaștri de cocori, Vara vezi după coline Ochi albaștri de albine, Toamna vezi plutind pe lac Ochi albaștri de brotac. Și în grote de sihaștri Vezi superbii ochi albaștri; Și-n adâncul mărilor, Și-n întinsul zărilor, Și-n buchet de albăstrele, Și-n drapelul țării mele, Și-n buchet de albăstrele ... Și sub fruntea mamei mele ! Referință Bibliografică: OCHI ALBAȘTRI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de
OCHI ALBAŞTRI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366039_a_367368]
-
fiecare zi învăț lecția despre viață de la început și memoria n-o poate reține decât parțial oricât m-aș strădui rămâne o pagină pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu care curge spre o mare pustie lăsând în urmă niște maluri nisipoase pline de sălcii cu miros de primăvară trece aprilie dulcele aprilie cu iz de liliac umbrele alunecă aerul pare de platină bat căutările briza primăverii
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
iluziile din per la chez mai tainice decât taina se-aud leturghii negre și oamenii ca niște sfinți stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă foamea de iubire ne doare clipa care se duce suntem mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini. marți, 2 aprilie 2013 Referință Bibliografică: lecție neînvățată / Ion
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
încântă, iar narcisele galbene ne asigură că iarna a trecut. Iarba parcă înflorește pe zi ce trece pământul, iar limpezimea cerului este din ce în ce mai pătrunzătoare. În depărtări, vântul primăvăratic mai ridică în rafale câte o frunză uscată ascunsă pe ici-colo, iar zarea pare din ce în ce mai veselă de acest răsfăț al naturii, datorat cortinei magice a primăverii. În comuna Movila Miresii este sărbătoare, căci Școala Gimnazială din această localitate brăileană, organizează cea de-a V-a ediție a concursului județean de pictură ,,Culorile Bărăganului
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI, EDIŢIA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366057_a_367386]