3,317 matches
-
am trezit mai târziu în întuneric, într-un așternut bine mirositor lângă un pat în care Re-nefer dormea ușor. Restul celor din casă păreau de asemenea adormiți. Liniștea era așa de adâncă, încât dacă n-aș fi umblat pe străzile zgomotoase chiar în acea după-amiază, m-aș fi putut crede într-un câmp pustiu sau pe vârful unui munte. O pasăre a fâșâit și a început să cânte, iar eu am ascultat, încercând să prind melodia din cântecul ei sălbatic. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu te teme. Se odihnește pentru călătoria pe care o are de făcut. La revărsatul zorilor, au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai are relații, destulă vreme fusese secretar de partid ca unii să-i fi rămas îndatorați, și să-i spună cine-ar putea s-o ajute, apoi mama iarăși a tăcut un timp, iar la un moment dat a respirat zgomotos, sorbind aerul de parc-ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să priceapă odată că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
văzut c-are în mână o pungă de plastic cu o jumătate de cărămidă în ea, și nu numai el, fiecare avea câte o pungă de-asta, Lupu și-o rotea pe-a lui pe deasupra capului, punga vâjâia atât de zgomotos, încât m-am speriat de-a binelea, știam că dacă mă nimerește o ghioagă din asta, de cărămidă, îmi zdrobește oasele, Marius mi-a mai spus, pesemne că mă cred tare isteț, nu-i așa?, c-am luat-o pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tăiai fumul cu cuțitul, văzu mica orchestră improvizată, tava plină de halbe de bere care părea că se mișcă singură pe deasupra capetelor și zîmbi văzînd-o pe Anne - care ținea tava cu brațul Întins - ieșind din cercul de bărbați veseli și zgomotoși. - Nu mai credeam că veți veni. Au băut aproape tot, adăugă ea scuzîndu-se. - E prima oară că particip la o Îngropăciune bretonă, n-aș fi lăsat să-mi scape așa ceva pentru nimic În lume, răspunse el ridicînd glasul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că era vorba de un roman polițist istorico-fantastic. - Tu ai scris chestia asta, nu-i așa? Atunci, ce crezi? Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de așa ceva, și că ești făcut pulbere. - Pot totuși să văd că te dai mare! Specialist În legende celtice, pe dracu’! Și azvîrli violent cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tuia. Venise cumva să verifice dacă se Întorsese Într-adevăr la ora 1 noaptea, așa cum Îi spusese cînd Îl Întrebase În legătură cu seara trecută? Dacă așa stăteau lucrurile, Yves nu avea de ce să-și facă griji. Sub pretextul că „el respira zgomotos“ și că ea avea nevoie de cele douăsprezece ore de somn zilnic, Chantal Îl făcuse să Înghită pilula privind camera separată. Fusese destul de nemulțumit la vremea respectivă, dar astăzi era Încîntat. - Doamna Lasalle tocmai a sosit, domnule doctor. O conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un ten cumplit de pământiu, fornăia zgomotos. Puțea a vin; și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o mișcare de hatha-yoga numită salutul soarelui.” Urmă descrierea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se distingeau trăsăturile feței. Bărbatul Începu să respire și el zgomotos. Mișcările femeii se accelerară; pentru o clipă, Își lăsă capul pe spate, luna Îi lumină puțin sânii; fața Îi rămânea ascunsă de masa părului Întunecat. Pe urmă se lipi de partener Îmbrățișându-l; el respiră și mai apăsat, scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic pînă atunci, să aștept pînă diseară, cînd mă văd cu ea. Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. SÎnt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul tîrgului. Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
drum și-l vârâseră Într-o groapă; acolo, Îl legară de mâini și de picioare, chircindu-l În jurul unui trunchi de copac... M-am zgâit la mărunțeii aceia, din ce În ce mai uluit, dar pe ei Îi apucă un râs Într-atât de zgomotos, Încât se cutremurară frunzele din jur. Apoi, celălalt om veni la groapă Împreună cu femeia cu care se Împreunase și-l scoaseră dinăuntru pe cel ce fusese legat de mâini și de picioare. Am dat să le zic ceva, pricepând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dar eu mai văzusem lucrul ăsta la muribunzi și știam că, Într‑adevăr, ne părăsea - infirmiera avea dreptate. După Înmormântarea lui care a avut loc În cursul aceleiași săptămâni, cu câteva zile Înainte de ziua mea de naștere, am avut o zgomotoasă criză de furie și am izbit cu piciorul În ușa sălii de baie unde se găsea Vela, când mi‑am adus aminte de apelul fratelui meu la calm, aproape ultimele cuvinte pe care le rostise. Așadar am plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nikki. - Ghetou, pe dracu'! Evreii din ghetou aveau simțiri rafinate, nervi stăpâniți - după mii de ani de exercițiu. Aveau comunități și legi. „Ghetou” e un termen de ziarist ignar. Imbecilii ăștia nu vin din ghetou, ci dintr‑o harababură nihilistă, zgomotoasă, lipsită de orice noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki! L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În acest moment, din spatele clădirii, se aud hohotele de râs ale celor doi; capul IOANEI apare tot mai des în spatele ferestrelor și al ușilor; impresia că se plimbă fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI și ale CASIERULUI se aud tot mai zgomotos și mai impertinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi disperate pentru a intra în scenă, căutând în acest scop pretexte sau un moment potrivit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e mare lucru să fii călător prin ploaie. Iar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e. 5 februarie Iulia privește pe fereastra sălii de repetiție de la Operă. Stoluri mari de grauri urcă și coboară, dau roate și spirale pe lângă râu, apoi se avântă din nou în înălțimi, când zgomotoase, când tăcute, mistuite în slava cerului. Când trece pe lângă pian, Cornel îi face cu ochiul și-i spune din buze, fără să-și întrerupă hărmălaia: La revedere, iubito! Ne vedem mâine! Iulia nu răspunde nimic, făcând doar cu mâna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nu mai vreau să vorbesc despre asta cât oi trăi. CAPITOLUL TREI BRICHETE... Gardianul care îl schimbă pe Andor Gutman la ora șase în fiecare seară este Arpad Kovacs. Arpad este un om ca un joc de artificii, vesel și zgomotos. Când a venit să-și preia serviciul la ora șase seara trecută, mi-a cerut să vadă ce-am scris până atunci. I-am dat cele câteva pagini scrise și Arpad a început să se plimbe în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
războiul e ceva foarte sexy. Continuă să râdă și își scoase pieptul înainte să vadă dacă n-ar putea să fie și ea tambur-major la fel de bine ca fetele din capul paradei. Cu fiecare secundă devenea mai tânără, mai veselă, mai zgomotos ireverențioasă. Părul ei alb, care foarte recent mă făcuse să-l bănuiesc de îmbătrânire prematură, acum devenea modern, îmi amintea de peroxid și de fete care fug la Hollywood. Când ne-am săturat să ne mai uităm la paradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
viață se năruie acum asemenea zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă îndoiesc. Nu ți-am greșit cu nimic. Cred mai degrabă că muzica aceasta este probabil pofta unui vechi soldat pentru un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm pentru o fată care chiulește, zău așa. Toată lumea să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]