2,254 matches
-
cu voci dulci, gângurite, iar Sarah păru să uite curând de necazurile lui Terby, așa că l-am tras încet pe McInerney după mine. Micuța păpușă simpatică rămase în atenția tuturor chiar și atunci când Don’t Fear the Reaper începu să zguduie casa - un moment de cumpănă, dar o șansă să scăpăm. În timp ce îl conduceam pe Jay pe coridorul lung ce duce spre ușa care se deschidea în garaj, îmi spuse: - Te-ai descurcat foarte bine acolo. - Jay, are șase ani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a Range Rover-ului ieșea fum. Nu mă puteam mișca. Întregul meu trup zvâcnea de durere. Piciorul îmi era îmbibat în sânge. Continua să țâșnească prin găurile cauzate de mușcături. - Ce vrei? am început să strig. Range Rover-ul continua să se zguduie pentru că piciorul meu era blocat pe accelerație. Băiatul plutea tot mai aproape, îndreptându-se spre mine, relaxat. Printre lacrimi am început să-i disting mult mai clar trăsăturile. - Cine ești? am strigat, plângând. Ce vrei? În spatele lui vedeam cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
destituit, reputat mai conciliant. Un hotel din cartierul creștin ar fi fost vândut într-ascuns, sub ocârmuirea lui Irineu, printr-un intermediar veros, unei organizații sioniste americane activând în interesul statului israelian. Un scandal cu multiple răbufniri neașteptate care au zguduit lumea bună din Ierusalim și din Grecia. Nu există informații precise, subiectul "proprietăți imobiliare" este tabu. Se consideră că Biserica ortodoxă greacă este proprietara a 40% din terenurile cetății mamă, în care fiecare dintre comunități se cramponează de orice metru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tehnic. Atunci și timpurile nu sunt depărtate acest popor rămas războinic și-a simțit dorințele desvoltându-se cătră o misiune, care era din nenorocire în dauna popoarelor pașnice. 8. Astfel, chiar în epoca noastră veacurile XIX și XX, Europa a fost zguduită de războaie mari. Ultimul a fost cel mai crâncen. 9. După dezastru, Europa obosită își așteaptă pacea și refacerea. Popoarele mici din acest colț al sud-estului european nu văd încă deasupra apelor tulburi ale potopului porumbelul păcii cu ramura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
900-1000 de luptători. La Castellon, 17 iulie 1453, englezii sunt înfrânți și alungați din Franța. Efectivul celor două oști era sensibil egal, circa 6.000 de luptători de o parte și de alta. În timpul Războiului celor două Roze, care a zguduit Anglia, în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe câmpul de luptă nu s-au înfruntat armate mai mari de 5000 de oameni. La Saint Albans, în 22 mai 1455, trupele regelui Henric al IV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
generației mele, mi-a dat sentimentul unei regăsiri. Fiul de țăran din vecinătatea Sibiului îmi devenea apropiat, găseam la el, în puținele fraze de interviu, omul sincer cu sine și cu ceilalți, intelectualul maturizat în vremuri tulburi, într-o Românie zguduită de corupție, de opacitate pentru tinerii doritori de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la fețele obosite ale călătorilor, am reflectat la ideea lui Ceaușescu de a apela la voința poporului drept sprijin împotriva unei alianțe ruso-maghiare, menită să schimbe echipa conducătoare din București. Am introdus în judecata mea intimă și elementul care mă zguduise imediat după ce mă întorsesem de la Lima, cazul Mircea Răceanu, acuzat de spionaj în favoarea S.U.A., și reacția administrației americane față de măsurile justiției române împotriva unui diplomat acuzat de trădare. Desigur, era o problemă cu un coleg de serviciu, cu care avusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Regele, Guvernul, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, au hotărât să pună la “adăpost” Tezaurul Băncii Naționale chiar în Rusia. -După revoluția din februarie 1917 și detronarea țarului, în Rusia situația internă s-a deteriorat în toate domeniile, criza profundă ce zguduia din temelii Imperiul, adâncindu-se; convulsiile sociale din interior însoțite de puternica degringoladă din armată anunțau explozii sociale în viitorul apropiat cu urmări imprevizibile. În acest context, Guvernul român a decis trimiterea în Rusia a celui de-al doilea transport
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a sunat ! Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare Monarchia Austro-Ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
când se evoca înaintea noastră imaginea României ce era menită să iasă din jertfele către care ne îndreptam. Pe urmă, cu același protocol, am purces și la citirea convențiunii militare. Când cetirile au fost terminate, a venit rândul iscălirii. Eram zguduiți de emoție. Exemplarele erau semnate dinainte de Saint-Aulaire în numele Franței, de sir George Barclay în numele Angliei și de baronul Fasciotti în numele Italiei. Rămâneau să iscălească Poklevski în numele Rusiei și Brătianu în numele României. Vintilă Brătianu pregătise în milocul mesei o călimară frumoasă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dar, oricum ar fi, România nu poate lupta alături de Puterile Centrale, căci ar însemna să mergem împotriva întregii evoluțiuni istorice a neamului nostru [...]. Aceste cuvinte au fost impresionante, fiindcă regele le-a rostit nu numai cu emoțiune, care ne-a zguduit până în adâncul inimilor noastre, dar și cu o elocință lapidară. Îmi va părea rău întodeauna că nu a fost de față un stenograf ca să dea posterității cuvânt cu cuvânt ceea ce Ferdianand I a spus în acest ceas [...]. Brătianu a cerut
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cunoscuta carte a lui Truman Capote. În toate timpurile și în toate țările au existat și există "sindicate ale crimei", cu patroni fără scrupule și executanți așișderea. Am citit cândva o carte interesantă ce avea ca titlu "Asasinate care au zguduit lumea" și mă întrebam la sfârșit ce au rezolvat asasinii prin actul lor? În cele mai multe cazuri nimic, așa că în cazul asasinării lui Iulius Cesar, iar în altele, situația în loc să se limpezească s-a complicat, ca în cazul asasinatului de la Sarajevo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut, Bill. Te smintești. Nu-mi mai fusese niciodată atît de rău. Greața Îmi zguduia tot corpul În spasme. Ike Bătrînu’ m-a ținut În timp ce-am vomat cîteva linguri de bilă În closet. M-a luat pe după umeri, m-a prins În brațe și m-a ajutat să mă-ntorc În pat. Pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar această mare școală moldovenească este distrusă de un incendiu provocat de niște manutanțe rusești amplasate sub zidurile ei, fapt care l-a determinat până la urmă să se adreseze Gimnaziului Vasilian. La începerea cursurilor gimnaziale conștiința tânărului învățăcel este puternic zguduită de evenimentele istorice ale anului 1828 când, izbucnind un nou război ruso-turc, "15.000 de oameni se revărsau în Moldo-Valahia". Starea jalnică a Moldovei nu l-a împiedicat, totuși, de la învățătură. Anii cursurile gimnaziale vor trece totuși încărcați de mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de clasă“, acum resuscitat, realimentat de „beznele din creier“ ale „patriotului de peșteră“. Din această direcție vedea pornite „revoluțiile (mineriadele) culturale“, „înver șunarea împotriva lumii valorilor“, „aventura ignoranței fudule care se năpustește asupra redutelor spiritului“. Impresionează - și ar trebui să zguduie și să alarmeze - în acest ultim text de idei al lui Cezar Baltag tonul energic, tăios, ofensiv, de mesaj lansat sub presiunea urgenței. Un ton pe care nu l-a folosit poetul nici odată în zilele lui bune, ci tocmai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Doicaru l-a faultat în propriul careu pe Davidoaia, iar Știubei a șutat alături. Arbitrul ploieștean Ovidiu Oprea a dictat repetarea loviturii, deoarece unii jucători de la Sport Club intraseră în careu, pășcănenii au schimbat executantul, dar nu și norocul, Olărița zguduind bara din stânga a porții apărate de Ignătescu. Victorie fără dubii a echipei lui Ciprian Panait, o repetiție reușită înaintea derby-ului de vinerea viitoare, cu FCM Bacău. S.C. BACĂU: Ignătescu - Răduțoiu, Adăscăliței, Bamba, Banu - De Grood (min. 65 Milovanovic), Pintea - Vasiliu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Eudean. În minutul 36 s-a făcut 3-1, după o incursiune pe dreapta a lui Ursu și o centrare ideală în fața porții, fructificată de Boghian. În repriza secundă, băcăuanii au redus din turație, la nouă minute de la reluare Vraciu a zguduit transversala și până în minutul 75 jocul a lâncezit. Atunci, același Vraciu a centrat perfect pentru colegul de compartiment Boghian, vârful FCM-ului izbutind hat-trickul cu o reluare din vole de la 4 metri. Tabela a fost închisă cu nouă minute înainte de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în numele Camerei elective și a poporului pe colonelul Alecu Cuza de domn stăpânitor țărei Moldovei. Strigătul de entuziasm care izbucni în acele momente din pepturile tuturora nu se poate descrie. Aplaozele, aclamările, uralele: "Să trăiască Alecu Cuza! să trăiască Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și depuse jurărmântul după formula următoare: "Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile ce au zguduit inima multîncercatului nostru popor, am trecut însumi rând pe rând, prin toate crizele lui de neastâmpăr, de îndoieli, de speranțe, de bucurii, la o vrâstă când aceste mișcări sufletești nu se uită, și poate de aceea voi fi ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce pe care îl dă perspectiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de zece ani, pe când se fierbeau toate aceste, și veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848, anul acel de vijelie care a zguduit atâtea tronuri și care în Moldova mai cu samă a lăsat urme neșterse, căci ne-a adus răsturnarea lui Vodă Sturza, o holeră cumplit de săcerătoare și invazia armatelor rusești, care au trecut peste noi pentru a da ajutor austriacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul Domn al Principatelor Unite, era izvorât din paroxismul încă cald al frigurilor ce zguduise țara în marea luptă pentru Unire. În ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din Faust, ci să schimbase într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a pătruns, nu m-a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]