4,648 matches
-
parcursuri și finaluri diferite: prin cunoaștere „des-vrăjim” lumea În care trăim, Îi „smulgem” tainele, etalându-ne forțele și mândrindu-ne cu mintea noastră; prin iubire adăugăm ceva lumii noastre care Încă nu este sau nu ține de „natura” ei, o zidim și o aureolăm cu ceva din noi. Cunoașterea se lasă cu mari neliniști sau angoase (faptul că nu știm ce să facem cu ceea ce aflăm, că ne dăm seama de imensitatea de Întrebări ce rămân nedeslușite), pe când iubirea Întărește și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pentru orice Îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să Îmbrățișezi și vreme este să fugi de Îmbrățișare. Vreme este să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și răul nu aparțin lumii exterioare, lucrurilor sau stărilor „naturale”, ci minții și acțiunii omului și rezultă din poziționarea acestora față de ele. O piatră nu este bună sau rea Înainte de a pune mâna pe aceasta: dacă o folosesc pentru a zidi ceva devine bună, dacă o arunc În capul vecinului sfârșește prin a fi rea. Poate că Dumnezeu ne dă „gândul cel bun”, dar nu Întotdeauna știm ce să facem cu el... „Sâmburele” binelui și răului Încolțește În gândirea noastră. Războaiele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1968; Cum învățăm să trăim, București, 1977; Vorbește-mi de dragoste, București, 1978; Toamna pătimirii noastre, București, 1980; Duminică, după infern, București, 1983; Ediție specială, București, 1990; ed. (Noaptea bastarzilor), București, 1999; Convorbiri cu Corneliu Coposu, București, 1992; Cuvântul care zidește, București, 1993; Față în față cu Petre Roman, București, 1996; În fața dumneavoastră. Revoluția și personajele sale, pref. Florin Constantiniu, București, 1998; Sub blestemul imperiului, București, 2000; Sub semnul Crucii, București, 2001; Măștile puterii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, „Cum
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a face mai sensibilă diferența lor prin societate și rasă, așa cum erau cei doi vanitoși, zidiți pe același pilon. Richelieu avea În fond coarda dandysmului, dar vibrația ei era acoperită de altele mai puternice. Încă un precursor al dandysmului, asemeni lui Richelieu, Înainte chiar ca fenomenul ca atare să fie numit dandysm și ca observatorii să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de cocoș fură Însărcinate să-i Învețe pe sărmanii oameni ceea ce le spuneau odinioară perlele heraldice: Vade retro, Satanas!... În lături, CIVILILOR!... Țară eminamente filosofică, Franța, care experimentase prin această ultimă Încercare utilitatea, siguranța vechiului sistem pornind de la care se zideau națiunile, se putu Întoarce singură, grație câtorva soldați, la principiul În virtutea căruia Sfânta Treime a creat În această lume mizeră văile și munții, stejarii și gramineele. În anul de grație 1804, ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cerul și pământul, pe pământ încă nu era niciun copăcel, și nicio buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era un om care să lucreze pământul (...). Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărâna luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. "Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise și l-a pus în rai, ca să-l lucreze și să-l păzească. Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă și i-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fundație a umbrei, a măsurii staturii sau chiar a fotografiei unui om. În evoluția obiceiului, ea se află Între zidirea ființelor În general și aceea a omului. Ea reprezintă doar o Îmblânzire a formei sacrificiului, deoarece omul nu mai e zidit aievea - ceea ce presupunea o mare brutalitate și impresiona puternic sensibilitatea populară -, ci faptul a fost substituit prin metaforele lui. Efectul substituirii rămâne Însă același: clădirile pot fi ridicate fără piedici. ș...ț Omul cu umbra zidită (respectiv măsura, fotografia) moare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritul a suferit puternice reducții. În primul rând zidirea umbrei a fost considerată necesară numai pentru clădirile mari (biserici, școli, poduri), fapt care reprezintă, să zicem așa, o reducție externă a lui. În al doilea rând n-a mai fost zidită umbra unui om sănătos, ci a celor care sufereau de boli incurabile, a celor „uitați de Dumnezeu”, „pe lângă care a trecut moartea” sau a celor care se Întâmpla să Își ofere singuri măsura trupului lor. Aceasta ar putea fi numită
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost zidită o biserică episcopală, înzestrată cu întinse stăpâniri. Dar noua episcopie nu va dăinui mult, fiind distrusă de mongoli, în timpul marii invazii din 1241. Conform izvoarelor dominicane, au fost uciși atunci 90 de călugări, printre ei și episcopul Teodoric, după această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesta este și cazul "introducerii la tradiția descălecatului, pe care ne-a păstrat-o cronica anonimă moldovenească ", scrisă la începutul secolului al XVI-lea. Ce spune Cronica anonimă? La anul 1359, frații Roman și Vlachata părăsesc "cetatea Veneției" și își zidesc o cetate la "Vechiul Râm" (Roma), trăind acolo cu neamul lor "până ce au trecut papa Formos de la pravoslăvie la lătinie". După alte peripeții, în cele din urmă, Vladislav, craiul unguresc, îi cheamă pe toți la luptă împotriva tătarilor. Dintre urmașii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai săi, el pleacă din Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, să aleagă locul mânăstirii. Pâlcul de oșteni abia răzbate
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
departe, săgeata domnului Moldovei se Înfipse Într-un paltin bătrân, frângându-se În două. Acolo va fi locul mânăstirii, glăsui Ștefan. Să trăiască Ștefan-vodă, răsunară glasurile oștenilor. În scurtă vreme el a strâns pe cei mai pricepuți meșter, care au zidit o mânăstire cum n-a mai fost alta. Azi, mânăstirea adăpostește mormântul marelui străbun și atrage mii și mii de excursioniști din țară și de peste hotare. Bucovina, ținut de basm, este o adevărată comoară a țării; ea poartă, ca o
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
hotare. Bucovina, ținut de basm, este o adevărată comoară a țării; ea poartă, ca o salbă, străvechi monumente, adăpostind neprețuite obiecte de artă, fiecare din ele amintindu-ne de un trecut glorios. Un astfel de monument este și Mânăstirea Putna, zidită de Ștefan cel Mare. Cuvinte: cetate de scaun = cetatea unde locuiau voievodul și slujitorii săi; capitala țării; Împlătoșat = Îmbrăcat, Înarmat cu o haină specială din zale, de fier, piele etc., pentru a apăra corpul de lovituri; arcaș = oștean Înarmat cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
voi să nu știți oare Că apăr Crucea sântă... Crucea plină de rază? Ea-i Doamnă peste mine... e Doamnă și mireasă Fapta și isteția, braț de putere plin La sânta Cruce toate, cu toate le închin. Eu risipesc averea zidind altare sânte. [ARBORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Cumplit se-ntoarce roata pe lumea grea de vină Și mintea n-are raze și ochii n-au lumină. O! Dumnezeu vă bate cu ochi ce nu mai vede
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE] Mă-nchin M[ăriei] Tale! ȘTE[EFAN] Portare, voi aici! [ARBORE] Nu trebuie să-l urmeze pe cel mare cei mici? ȘT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă, Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trecut mă-ngroapă și iarăși în trecut! ARB[ORE] Trecu Ștefan cel Mare... o dată l-am avut, S-a dus să se îngroape în trista vecinicie! Eu pot fi a lui umbră, pot fi a lui stafie Ce, de ruini zidită c-un lanț de viață lung, Trăiesc în van în lume, căci anii nu-mi ajung Ca să [mai] văd în lume ieșind din voi cu fală A bunilor mărire. ȘT[EFAN] ......... Mărirea-i vană, goală! Ș-apoi voi o susțineți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi zidi ție lume, palaturi de aur și cristal ca viziunile curate a ochilor tăi - vom lega în atotputința noastră secol cu secol ca zi cu zi - vom pluti din încîntec în [în] cântec ca un poet din univers în univers, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimic. (El cade obosit pe-un trunchi vechi - și-și acopere ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce) VISURILE (sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul lui avut-a amoruri cu regine, În gând zidi palate și a plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Picioarelor rănite-n sandale li-era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mult îi păsa inimei lui... dar nu-i minune... după atâta amar de ani! SCENA III (în timpul monologului FELICE intră CU mantaua, pălăria și sacul de voiagiu) FELICE (în sine ) Doamne sfinte! El mă crede departe, și-o fi zidind castele în Spania, și acum trebuie deodată să-i risipesc toată speranța. Of! de-abia am inimă pentru asta!... (tare) Tată! {EminescuOpVIII 428} HISTR[IO] Felice! Tu ești, copilul meu? FELICE Cum mă vezi! HISTRIO Și cum ți-a mers
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turme de vite decât în celelalte provincii, de aceea i se și cerea mai mult decât altora. Românii, cuprinzând cu așezarea principală munții Emului și încrezîndu-se tare în greutatea de-a străbate în acele locuri, precum și în tăria orașelor lor, zidite în râpe adânci de văi sau lângă prăpăstii, ca și celelalte așezări ale lor, de mult știuseră a se ținea într-o atârnare slabă de guvernul romeu (roman-răsăritean) și nu o dată-i arătase colții Bizanțului. Asprimea cu care se percepea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celor doi frați la răscoală pe față nu vor fi prins la-nceput în poporul lor, de vreme ce acesta se da-napoi dinaintea mărimei și primejdiei unei asemenea întreprinderi. Eresul veni de asta dată în ajutorul curajului național. Petru și Asan zidiră în Em o biserică cu hramul Sf. Dimitrie și puseră să se adune acolo o samă de oameni, bărbați și femei, ce se pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]