20,565 matches
-
fost trimis ca emisar-extraordinar în Prusia, în 1795. La 11 martie 1799, cu puțin timp înainte de a pleca în calitate de ambasador la Constantinopol, Elgin s-a căsătorit cu Mary Nisbet, fiica și moștenitoarea lui William Hamilton Nisbet. Elgin a fost ambasador britanic în Imperiul Otoman între 1799 și 1803, unde s-a dovedit un diplomat abil, îndeplinind misiuni dificile și contribuind, ulterior, la extinderea influenței britanice în timpul conflictului dintre Imperiul Otoman și Franța. În 1816 și-a vândut, în pierdere, colecția muzeului
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]
-
a căsătorit cu Mary Nisbet, fiica și moștenitoarea lui William Hamilton Nisbet. Elgin a fost ambasador britanic în Imperiul Otoman între 1799 și 1803, unde s-a dovedit un diplomat abil, îndeplinind misiuni dificile și contribuind, ulterior, la extinderea influenței britanice în timpul conflictului dintre Imperiul Otoman și Franța. În 1816 și-a vândut, în pierdere, colecția muzeului britanic British Museum pentru 35.000 de lire sterline (prețul inițial al achiziției: £39.000).
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]
-
în Imperiul Otoman între 1799 și 1803, unde s-a dovedit un diplomat abil, îndeplinind misiuni dificile și contribuind, ulterior, la extinderea influenței britanice în timpul conflictului dintre Imperiul Otoman și Franța. În 1816 și-a vândut, în pierdere, colecția muzeului britanic British Museum pentru 35.000 de lire sterline (prețul inițial al achiziției: £39.000).
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]
-
ei oficială fiind "Lazarettschiff D". Începând din 20 noiembrie 1940 echipamentul medical a fost îndepărtat de pe navă, iar aceasta a fost revopsită din culorile de navă spital - alb cu o dungă verde, la gri - standardul naval. Ca urmare a blocadei britanice a coastei germane, vasul a fost folosit ca navă de cazare (cazarmă) pentru aproximativ 1.000 de stagiari U-boat din Divizia 2 Formare Submarine (2 "Unterseeboot-Lehrdivision)" în portul Gdynia în apropiere de Danzig, port ocupat de Germania și redenumit "Gotenhafen
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
germanii au lansat Fall Gelb - invadarea Țărilor de Jos. Prin executarea unui atac prin Olanda, Luxemburg și Belgia, OKW dorea să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
artilerie era asigurat de Fortul Eben Emael, raza de acțiune ale bateriilor căruia acoperea două dintre cele trei poduri. OKW a înțeles planul belgienilor - întârzierea atacului german, retragerea de-a lungul Canalului Albert și efectuarea joncțiunii cu forțele franceze și britanice pe linia defensivă a râului Dyle. De aceea, germanii au conceput propriul lor plan pentru ruperea apărării adverse și ocuparea celor trei poduri principale peste Canalul Albert, dar și a unora secundare din Belgia și Olanda, ceea ce le-ar fi
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
grele pierderi dintre toate cele trei grupuri de asalt care au atacat podurile - 22 de morți și 26 de răniți. Un parașutist a fost luat prizonier de belgieni. Acesta avea să fie eliberat de forțele germane din lagărul de prizonieri britanic de la Dunkerque. Cele nouă planoare ale grupului „Granit” au aterizat cu succes pe Fortul Eben-Emael, folosind încetinirea aterizării și oprirea rapidă parașutele de frânare. După ieșirea din planoare, parașutiștii au început plasarea de încărcături explozive la turelele tunurilor care puteau
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Teoria întregului (titlu original: "The Theory of Everything") este un film britanic biografic și de dragoste din 2014 regizat de James Marsh. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Eddie Redmayne ca Stephen Hawking și Felicity Jones ca Jane Wilde Hawking, prima sa soție. Scenariul se bazează pe cartea primei soții a
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
(titlu original: "The Woman in Black: Angel of Death", altă denumire "The Woman in Black 2: Angel of Death") este un film de groază britanic și canadian din 2014 regizat de Tom Harper. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Phoebe Fox, Jeremy Irvine și Helen McCrory. Scenariul este scris de Jon Croker după o povestire de Susan Hill. Este o continuare a filmului " Femeia
Femeia în Negru 2: Îngerul Morții () [Corola-website/Science/333793_a_335122]
-
Campania din Mesopotamia (, ; 6 noiembrie 1914 — 31 octombrie 1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Campania din Mesopotamia (, ; 6 noiembrie 1914 — 31 octombrie 1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Campania din Mesopotamia (, ; 6 noiembrie 1914 — 31 octombrie 1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de timp. În pofida acestui fapt, în anul 1917, britanicii au reușit să cucerească Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat britanic. La 30 octombrie 1914, corăbiile flotei otomane, printre care se aflau și fostele nave germane "Goeben" și "Breslau", au deschis focul asupra porturilor ruse din Marea Neagră. Acest incident a dus la intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial de partea
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
ruse din Marea Neagră. Acest incident a dus la intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale. La 1 noiembrie conducerea Imperiului Otoman a declarat război Rusiei, iar la 5 noiembrie Imperiului Otoman i-a declarat război Imperiul Britanic. După intrarea Imperiului Otoman în război contra Antantei, zăcămintele de petrol importante pentru Marea Britanie din Orientul Apropiat se aflau sub pericol. Compania Petrolieră Anglo-Persană avea drepturi exclusive privind extragerea petrolului în Persia (cu excepția provinciilor Azarbaidjanul de Est, Gilan, Mazandaran, Golestan
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
sub pericol. Compania Petrolieră Anglo-Persană avea drepturi exclusive privind extragerea petrolului în Persia (cu excepția provinciilor Azarbaidjanul de Est, Gilan, Mazandaran, Golestan și Khorasan), de asemenea Marea Britanie avea interese în Kuweit. Pe lângă apărarea uzinelor de prelucrare a petrolului din Persia, comandamentul britanic a luat decizia să cucerească punctele petrolifere de pe teritoriul mesopotamiei otomane. Comandamentul armatei otomane n-a planificat vreo acțiune în regiunea dată. Istoricul militar britanic Liddell Hart scria: „Zone petroliere din apropierea golfului Persic avea o foarte mare importanță pentru alimentarea
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Marea Britanie avea interese în Kuweit. Pe lângă apărarea uzinelor de prelucrare a petrolului din Persia, comandamentul britanic a luat decizia să cucerească punctele petrolifere de pe teritoriul mesopotamiei otomane. Comandamentul armatei otomane n-a planificat vreo acțiune în regiunea dată. Istoricul militar britanic Liddell Hart scria: „Zone petroliere din apropierea golfului Persic avea o foarte mare importanță pentru alimentarea Marii Britanii cu petrol”. Conducerea Imperiului Otoman a luat drept primordial Frontul din Caucaz. Pe lângă luptelor cu trupele rusești din Caucaz se planifica prevenirea unei eventuale
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
noiembrie 1914 în Mesopotamia se afla Divizia 38-a de infanterie a armatei otomane sub comanda locotenent-colonelului Süleyman Askerî Bei, care era amplasată în orașele Al-Faw și Besra. Curând comandamentul otoman a creat „Batalionul Irakian” pentru operațiunile din regiune. Comandamentul britanic a format „Trupele Indiene de expediție D” din Armata Indiană Britanică sub comanda lui John Nixon.. Din componența acestor trupe a făcut parte Divizia a 6-a de infanterie.
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
a armatei otomane sub comanda locotenent-colonelului Süleyman Askerî Bei, care era amplasată în orașele Al-Faw și Besra. Curând comandamentul otoman a creat „Batalionul Irakian” pentru operațiunile din regiune. Comandamentul britanic a format „Trupele Indiene de expediție D” din Armata Indiană Britanică sub comanda lui John Nixon.. Din componența acestor trupe a făcut parte Divizia a 6-a de infanterie.
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Pe 18 august 1940, Luftwaffe a făcut un efort de amploare pentru distrugerea Fighter Command. Luptele aeriene care au avut loc în acestă zi au fost printre cele mai mari ale acelor vremuri. Ambele tabere au suferit pierderi grele. Piloții britanici au obținut o victorie copleșitoare în luptele aeriene din acea zi, cu un raport de 2:1 al avioanelor doborâte. Germanii au reușit însă să distrugă la sol mai multe avioane RAF, dintre care cel puțin șase avioane de vânătoare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Luftwaffe" a fost reechipată și încadrată cu piloți la un nivel acceptabil, mai înainte ca să poată fi capabilă să declanșeze atacul principal împotriva RAF în august 1940. Până când "Luftwaffe" avea să fie gata să înceapă operațiunile împotriva țintelor de pe insulele britanice, aviația germană a început o ofensivă aeriană împotriva transporturilor navale din Canalul Mânecii. Raidurile germane au fost direcționate rareori împotriva aeroporturilor RAF din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în luptele pentru apărarea convoielor navale
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
august 1940. Până când "Luftwaffe" avea să fie gata să înceapă operațiunile împotriva țintelor de pe insulele britanice, aviația germană a început o ofensivă aeriană împotriva transporturilor navale din Canalul Mânecii. Raidurile germane au fost direcționate rareori împotriva aeroporturilor RAF din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în luptele pentru apărarea convoielor navale de transport din Canal. Aceste lupte s-au desfășurat între 10 iulie și 8 august 1940. Atacurile împotriva vaselor de transport britanice nu au înregistrat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în luptele pentru apărarea convoielor navale de transport din Canal. Aceste lupte s-au desfășurat între 10 iulie și 8 august 1940. Atacurile împotriva vaselor de transport britanice nu au înregistrat succese importante, fiind scufundate numei vase cu o capacitate de 24.500 GRT (69.335 m3). Lansarea de mine maritime din avioane s-a dovedit mai profitabilă, fiind scufundate vase cu o capacitate de transport de 38
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
forțat pe britanici să oprească transporturile maritime prin Canal și să redirecționeze convoaiele spre porturile din nord-estul insulei. După obținerea acestui succes parțial, "Luftwaffe" a declanșat a doua fază a ofensivei aeriene, atacând aeroporturile RAF și instalațiile care sprijineau aviația britanică din interiorul teritoriului. Primul raid aerian important împotriva aeroporturilor RAF a avut loc pe 12 august, iar amploarea acestor atacuri a crescut rapid. Germanii nu au reușit să obțină în timpul acestui raid un succes pe măsura eforturilor depuse. Cu toate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]