20,823 matches
-
33 de partide social-democrate, socialiste și laburiste din statele membre ale Uniunii Europene plus Norvegia. Partidul Social Democrat din România, este membru cu drepturi depline al PSE-ului. PSE-ul a fost fondat în 1992 la Haga ca succesor al Confederației Partidelor Socialiste a Comunității Europene. Președintele actual al partidului este Poul Nyrup Rasmussen, fostul prim-ministru al Danemarcei. PSE-ul este al doilea cel mai mare partid din Parlamentul European, cu 201 de membri. Președintele grupei socialiste parlamentare este social-democratul
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Parlamentul European, desi doar în 1969 că această posibilitate a fost examinată de către statele membre. În 1973, aderarea Danemarcăi, Irlandei și Mării Britanii la Comunitatea Europeană aduce noi partide. Congresul Socialist extins s-a desfășurat la Bonn și a creat "Confederația partidele socialiste ale Comunității Europene". Congresul a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind politica socială, inclusiv dreptul la muncă, securitatea socială , democrația și egalitata în economia europeană. În 1978, Confederația Partidelor Socialiste a adoptat primul Manifest Comun pntru alegeri. Acesta
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Socialist extins s-a desfășurat la Bonn și a creat "Confederația partidele socialiste ale Comunității Europene". Congresul a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind politica socială, inclusiv dreptul la muncă, securitatea socială , democrația și egalitata în economia europeană. În 1978, Confederația Partidelor Socialiste a adoptat primul Manifest Comun pntru alegeri. Acesta s-a axat pe mai multe obiective, printre care cele mai importante fiind asigurarea dreptul la muncă decentă, lupta contra poluării, abolirea discriminării, protecția consumatorilor și promovarea păcii, a drepturilor
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
multe obiective, printre care cele mai importante fiind asigurarea dreptul la muncă decentă, lupta contra poluării, abolirea discriminării, protecția consumatorilor și promovarea păcii, a drepturilor omului și a libertăților civile. Congresul de la Luxemburg din 1980 a aprobat primul statut al Confederației Partidelor Socialiste. Aderarea Greciei în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986 a adus în mai multe partide. În 1984, un alt manifest comun electoral socialist a fost aprobat la un congres în Luxemburg. Manifestul a propus un remediu
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
criza economică prin stabilirea unei legături între producția industrială, protecția beneficiilor sociale fundamentale și lupta pentru o viață mai bună. În 1992, cu odată cu transformare CEE în Uniunea Europeană, Tratatul de la Maastricht a adoptat instituirea partidelor politice la nivel european, iar Confederația și-a schimbat denumiea în . Primul program al partidului s-a concentrat pe crearea de locuri de muncă, lupta împotriva discriminării bazate pe sex, protecția mediului și a consumatorilor, reglementarea imigrației, combaterea rasismului și crimei organizate. În 2004, Poul Nyrup
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
însă parlamentul Republicii Srpska refuză ratificarea acestuia. În 1994 principalul eveniment este încheierea acordului de pace de la Washington dintre croați și musulmanii bosnieci care prevede crearea Federației Bosnia-Herțegovina, reunind teritoriile controlate de cele două comunități, încetarea ostilităților și crearea unei confederații cu Croația. În fapt între forțele de pe teren se instaurează un armistițiu și fiecare parte continuă să controleze teritoriile ocupate, fără a se înregistra un progres în constituirea vreuneia din structurile statale prevăzute de către acordul de la Washington. În anul 1995
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
multiplicare a modelului inițial american la scală globală, acolo unde există un sistem de guvernare de tip prezidențial. Primul președinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington, care a servit două mandate (sau termene), între 1789 - 1793 și 1793 - 1797. Articolele Confederației, adoptate în 1781, au constituit prima formă a unui act de guvernare al Statelor Unite ale Americii, fiind de fapt o primă încercare de a scrie o constituție modernă. Aceste articole au fost teoretic înlocuite de Constituția Statelor Unite ale Americii, în ziua de 21 iunie
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
constituție modernă. Aceste articole au fost teoretic înlocuite de Constituția Statelor Unite ale Americii, în ziua de 21 iunie 1788, când statul New Hampshire a fost cel de-al nouălea stat din cele treisprezece originare care să ratifice Constituția SUA. În realitate, Articolele Confederației au fost în efect până în ziua de 29 mai 1790, când ultimul stat (Rhode Island) a ratificat Constituția SUA. După adoptarea Articolele Confederației, funcția de a fost renumită President of the United States in Congress Assembled, în română, al Congresului
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
cel de-al nouălea stat din cele treisprezece originare care să ratifice Constituția SUA. În realitate, Articolele Confederației au fost în efect până în ziua de 29 mai 1790, când ultimul stat (Rhode Island) a ratificat Constituția SUA. După adoptarea Articolele Confederației, funcția de a fost renumită President of the United States in Congress Assembled, în română, al Congresului în Sesiune. Din punct de vedere funcțional funcția de "Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului în Sesiune" (P al SUA al CS) era destul de
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
și nici un șef de guvern, acea persoană nu era nimic mai mult decât un președinte al unei adunări legislative, mai exact un conducător temporar al unei legislaturi a Congress-ului Statelor Unite aflate în faza lor incipientă de organizare. După înlocuirea "Articolelor Confederației" cu moderna "Constituție a Statelor Unite ale Americii", progresiv între 1787 și 1790, funcția de Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului în Sesiune a fost dizolvată, iar rolul acesteia, împreună cu alte puteri învestite specifice fiecărei funcții, a fost conferit altor trei poziții executive: Astfel
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
onoarea de a conduce ostilitățile cu invadatorii, așa cum o făcuse, cu zece ani înainte, în primul război medic. Regele Leonidas, eforii și consiliul bătrânilor din Sparta, Gerousia, au conceput și organizat o mare coaliție a tuturor grecilor, un fel de confederație militară panelenică, în care trebuia să se afirme prestigiul războinic al spartanilor. Guvernul spartan și-a văzut visul împlinit, a primit comanda dorită, dar, pe parcursul războiului, din cauza unor evenimente neprevăzute, născute din evoluțiile de pe câmpurile de luptă, sau determinate de
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
colective de plată cuprinzând majoritatea salariaților din unitatea analizată: Acordurile colective de plată pot fi: - un acord la nivel național sau inter-confederal, care include lucrătorii dintr-o gamă largă de branșe diferite, încheiat, de regulă, între una sau mai multe confederații sindicale și una sau mai multe organizații patronale naționale, - un acord la nivel de ramură, care stabilește termenii și condițiile de angajare pentru totalitatea sau majoritatea lucrătorilor și salariaților dintr-o anumită ramură sau dintr-un anumit sector economic, - un
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89952_a_90739]
-
Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită se va produce doar ca o asociație de state libere, pledînd de fapt pentru o confederație paneuropeană. Numele acestei confederații europene în care, spunea el, nici un popor nu și-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei. "Pan-Europa" lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv în limba română), apelul său cunoscînd la
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită se va produce doar ca o asociație de state libere, pledînd de fapt pentru o confederație paneuropeană. Numele acestei confederații europene în care, spunea el, nici un popor nu și-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei. "Pan-Europa" lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv în limba română), apelul său cunoscînd la acea vreme un success
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
în septembrie 1946. Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul Friedrich Naumann. În proiectul său Coudenhove-Kalergi pornește de la necesitatea unei reechilibrări a geopoliticii globale, confederația pan-europeană urmînd să fie o contrapondere puterii crescînde a Uniunii Sovietice pe de o parte și a Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii pe de altă parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămîne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann și Kjellen
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
prim pas în acest sens urma să-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l va inspira pe Robert Schumann să lanseze Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oțelului. În viziunea sa, o primă etapă în edificarea unei confederații europene consta în reunirea într-o conferință paneuropeană, care ar favoriza cooperarea interguvernementală, mai ales în domeniile vamal, cultural și juridic. Ulterior, urma să fie semnat un acord de creare a unui spațiu vamal comun. Este interesant că Coudenhove-Kalergi pune
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
să fie semnat un acord de creare a unui spațiu vamal comun. Este interesant că Coudenhove-Kalergi pune accentul anume pe aspecte juridice și economice, considerînd că unitatea europeană trebuie să aibă anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca această confederație pan-europeană să dispună de un parlament bicameral - o cameră a deputaților și o cameră a statelor. În acest context el pledează pentru o reprezentare echitabilă a statelor, indiferent de faptul dacă sînt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
50 de state ale Statelor Unite ale Americii ordonate cronologic după data admiterii în Uniune. Chiar dacă primele treisprezece state ale Statelor Unite ale Americii pot fi considerate membre ale Uniunii din ziua proclamării Declarației de independență a SUA, 4 iulie 1776, sau din ziua ratificării Articolelor Confederației și a Perpetuei Uniuni, care au constituit prima constituție a națiunii, în realitate fiecare dintre aceste state a ratificat prezenta Constituție a Statelor Unite la date diferite. Ca atare, toate cele 50 de state constituente ale Statelor Unite sunt prezente pe această
Listă a statelor componente ale Statelor Unite ale Americii ordonate după data intrării în Uniune () [Corola-website/Science/302630_a_303959]
-
sau Războiul franco-prusac, de multe ori numit în Franța Războiul din 1870 (19 iulie 1870-10 mai 1871) a fost un conflict dintre Franța și Prusia, care a fost sprijinită de Confederația Germană de Nord și statele sud-germane Baden, Württemberg și Bavaria. Impunătoarea victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat de asemenea sfârșitul domniei lui
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
ca să intre în vigoare în ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federală de state suverane și un guvern federal care să opereze conducerea acesteia, înlocuind vechea uniune mai neclar definită și cu o constituție mai ambiguă, Articolele Confederației. Imediat după adoptare, a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste colonii britanice, fiind votată și acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date diferite, între 7 decembrie 1787 de către statul Delaware, primul, și 29 mai 1790 de către statul
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
de independență a Statelor Unite ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au răsculat contra Imperiului Britanic, au format pentru început un guvern central foarte slab și nu foarte eficient, având Congresul Continental (în engleză, ) ca unica sa entitate componentă, conform Articolelor Confederației. Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici măcar să producă legi datorită absenteismului frecvent al membrilor acestuia. Puterile executivă și judiciară nu existau. Congresul Continental fiind de fapt doar un organ legislativ, nu avea nici o putere
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
frecvent, chiar și cele mai moderate propuneri sau schimbări erau blocate. În septembrie 1786, reprezentanți a cinci state s-au întâlnit în ceea ce urma a fi numită Annapolis Convention pentru a discuta modificările necesare care urmau a fi aduse "Articolelor Confederației" pentru a netezi relațiile economice, și în special comerțul. Cu această ocazie, participanții i-au invitat pe toți reprezentanții celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia, Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătățirea și nuanțarea
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
participanții i-au invitat pe toți reprezentanții celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia, Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătățirea și nuanțarea creării organelor necesare conducerii federale. După terminarea Convenției de la Annapolis, Maryland, Congresul Confederației a aprobat un plan de revizuire a "Articolelor Confederației" prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787. Preambulul Constituției S.U.A. nici nu recunoaște vreo putere, nici nu oprește vreo acțiune; el doar explică motivația din spatele Constituției. Este o
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
state să se întâlnească ulterior în Philadelphia, Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătățirea și nuanțarea creării organelor necesare conducerii federale. După terminarea Convenției de la Annapolis, Maryland, Congresul Confederației a aprobat un plan de revizuire a "Articolelor Confederației" prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787. Preambulul Constituției S.U.A. nici nu recunoaște vreo putere, nici nu oprește vreo acțiune; el doar explică motivația din spatele Constituției. Este o declarație de bază ce precede Constituția. Preambulul, în special
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
pentru prima oară la echipa mare a Braziliei într-o victorie cu 3-0 în fața Letoniei și a înscris un gol în timpul campaniei victorioase a Braziliei la Copa America. După o săptămână de la Copa America el a fost chemat la Cupa Confederațiilor FIFA 1999 unde a marcat în fiecare meci în afară de finală, incluzând un hat-trick împotriva Arabiei Saudite. Ronaldinho nu a înscris în finală, pe care Brazilia a pierdut-o cu 4-3 în fața Mexicului. A câștigat Balonul de Aur al competiției fiind
Ronaldinho () [Corola-website/Science/302740_a_304069]