20,309 matches
-
nu se preface în autocritică liber consimțită în măsura în care a fost înțeleasă din partea scriitorului, între critică și creație este o prăpastie și una nu poate ajuta pe cealaltă. În treacăt fie zis, toate cărțile care apar trebuiesc recenzate fără excepție în cronici literare stabile, într-un spirit serios, adică în așa fel încât să se înțeleagă ce e bine și ce e rău. O critică constructivă înseamnă după mine o critică onestă, rațională și făcută de un om de o recunoscută pricepere
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acțiuni și personaje, nuvela Spre șantier dovedește totuși o serie de calități reale, mai ales în sesizarea unor trăsături autentice, convingătoare ale personajului principal, tânărul Landru. De aceea trebuie arătat că este nejustă critica apărută în Scânteia tineretului, într-o cronică semnată de Mihail Lupu. Autorul cronicii - la adăpostul unor observații critice întemeiate - exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dovedește totuși o serie de calități reale, mai ales în sesizarea unor trăsături autentice, convingătoare ale personajului principal, tânărul Landru. De aceea trebuie arătat că este nejustă critica apărută în Scânteia tineretului, într-o cronică semnată de Mihail Lupu. Autorul cronicii - la adăpostul unor observații critice întemeiate - exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acest an, în lumina tipicului, respectivul roman apare preponderent în exemplificări negative; nici în urma dezbaterii acestui roman cu cititorii, acesta nu apare într-o lumină mai favorabilă. O sinteză a acestor probleme face Ovid S. Crohmălniceanu în Scânteia într-o cronică literară. Rara avis, faptul! Căci de ani de zile n-am mai întâlnit această rubrică în oficiosul comunist; dar orice lucru are un început, căci, sporadic, rubrica va mai găzdui intervențiile lui Paul Georgescu 30, Petru Dumitriu 31, în afara aceleia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
n-am mai întâlnit această rubrică în oficiosul comunist; dar orice lucru are un început, căci, sporadic, rubrica va mai găzdui intervențiile lui Paul Georgescu 30, Petru Dumitriu 31, în afara aceleia a omului casei: Sergiu Fărcășan 32. Așadar, citim în cronica literară a lui Ov.S. Crohmălniceanu 33: „Operă valoroasă, inspirată de prefacerile adânci prin care trece viața oamenilor muncii din țara noastră, Cumpăna luminilor pornește de la un aspect concret pentru îndeplinirea sarcinilor planului de electrificare (...). Cititorul urmărește cu emoție și admirație
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
problemele esențiale ale creației literare din momentul de față: discuția despre tipic, pe baza prețioaselor învățături ale tovarășului Malencov (...). Acestui scăzut nivel teoretic al sectorului de critică, i se adaugă atitudinea negativă, de lichidare uneori, manifestată într-o serie de cronici literare privind opere realizate ale literaturii noastre tinere: cronica lui E. Naum despre Oameni de azi de Lucia Demetrius sau considerațiile minimalizante ale lui D. Florea-Rariște asupra unui poem de valoarea lui Bălcescu de E. Jebeleanu. Dar principala greșeală a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
discuția despre tipic, pe baza prețioaselor învățături ale tovarășului Malencov (...). Acestui scăzut nivel teoretic al sectorului de critică, i se adaugă atitudinea negativă, de lichidare uneori, manifestată într-o serie de cronici literare privind opere realizate ale literaturii noastre tinere: cronica lui E. Naum despre Oameni de azi de Lucia Demetrius sau considerațiile minimalizante ale lui D. Florea-Rariște asupra unui poem de valoarea lui Bălcescu de E. Jebeleanu. Dar principala greșeală a criticii Almanahului literar a fost încercarea de teoretizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din Pământuri, încât l-a împrumutat - e vorba de Miai - plantându-l în realitatea socialistă în povestirea 100 kilometri, pare-mi-se. Apoi, după apariția nuvelei Desfășurarea, cel mai ambițios prozator (căci își propusese să scrie, cu toate înzestrările sale, cronica socialismului, dar nu de pe poziția neutră a cronicarului, ci de pe cea a artistului militant: combătând, înfierând, mobilizând lupta de clasă, deci educând), dar și cel mai notoriu prin operă și prin influență politică, Petru Dumitriu a contribuit din plin la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
numărul 1 lipsește, iar numărul 2 (august) și 3-4 (decembrie) nu semnalează nici o informație despre Desfășurarea; este posibil să fi fost consemnată în numărul prim. Cu acest amendament și sugestie în completarea informației, să parcurgem comentariile mai sus anunțate. Din cronica lui George Munteanu 46 foarte amplă, de 15 pagini culese cu corp 6, în care se zăbovește cu reală plăcere asupra tuturor procedeelor epice: conflict, personaje, nivelul sugestiei, al impresiei, al expresiei, reținem câteva aspecte: „Unele dintre victoriile mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriitorul nu va dezminți marea încredere pe care i-o acordă cititorii, că va realiza o creație care să fie mai presus decât cea de față”. Mihai Gafița 47 aduce un amendament esențial concluziei criticului de la Cluj, nu într-o cronică literară, ci într-un context mai larg, într-un comentariu care critică greșita orientare din ultima vreme a revistei Almanahul literar în poezie și critică literară, unde domnește negativismul, afirmându-se din plin un fel de „erou critic”, precum „eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că în literatura noastră, apariția nuvelei Desfășurarea a marcat nici mai mult nici mai puțin decât «o nouă etapă în dezvoltarea nuvelisticii noastre». Nuvela Desfășurarea e o realizare deosebit de valoroasă a prozei noastre, cu toate slăbiciunile ei - pe care și cronica din Almanahul literar le relevă. Dar nu ne putem juca așa cu «etapele» de dezvoltare, cu «cotiturile» Nuvela aceasta poate fi, este chiar, o etapă nouă, o «cotitură» în scrisul lui Marin Preda (...). Din cronică nu reiese decât că Marin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
slăbiciunile ei - pe care și cronica din Almanahul literar le relevă. Dar nu ne putem juca așa cu «etapele» de dezvoltare, cu «cotiturile» Nuvela aceasta poate fi, este chiar, o etapă nouă, o «cotitură» în scrisul lui Marin Preda (...). Din cronică nu reiese decât că Marin Preda a reușit să creeze personaje puternic individualizate. În ce constă atunci «etapa nouă»?”. „Etapa nouă” o va demonstra după câteva luni, în paginile aceleiași reviste, Al.Oprea 48: „Cu privire la primele creații ale lui Marin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lipsită de artificialitate, exprimă organic conținutul, iar mijloacele sale artistice se disting printr-o simplitate și o limpezime de cristal (...). Acesta este poate și motivul pentru care critica noastră literară a fost zgârcită în analizarea formei artistice a nuvelei Desfășurarea. Cronica din Viața românească care putea să acorde cel mai mare spațiu problemelor de măiestrie literară se mărginește să facă câteva afirmații generale (...), care devin, ca atare, gratuite. Așa cum s-a văzut încă din primele sale lucrări, Marin Preda este un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Istrati, C. Ignătescu, Iulian Mihu, Remus Luca, Florin Petrescu, Emil Stoleru, Sorana Ursu, Constantin Varta, Tiberiu Vornic, Ștefan Andrei. Critica fiind bântuită de alte priorități, printre care și analizele în lumina tipicului, puține din aceste cărți s-au bucurat de cronici sau recenzii; despre unele volume am aflat câte ceva din aceste radiografii. S-a mai scris despre două nuvele apărute în serial în Viața românească (Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Cișmele și Noroi de Ștefan Luca) ca și despre romanele Valea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
M. Sadoveanu, Bietul Ioanide de G. Călinescu, precum și despre nuvelele lui Mircea Șerbănescu. Redăm în note49 adresa bibliografică exactă și fragmente din nuvele, comentarii, pentru ca aici să reținem câte ceva din opiniile lui Silvian Iosifescu 50 pe marginea romanului călinescian, singura cronică literară din acest an: „Paralel cu activitatea de cronicar și istoric literar, George Călinescu a dat poeziei noastre un aport de o însemnătate deosebită (...) Sub principalele sale aspecte Bietul Ioanide răsplătește acest interes (...). Romancierul își ia, de la început, o sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vis și adevăr (...). Ce părere aveți, tovarăși redactori ai ziarelor România liberă, Scânteia Tineretului, Contemporanul și dv. cei din provincie? Atâta viață cu binele, cu răul ei, cu eforturile, succesele și eșecurile ei - n-ar merita două coloane duminica, de cronică literară și încă o coloană de note și ecouri?”. ASPECTE ALE POEZIEI Reconsiderarea liricii prin prisma artei tipizării a scos la iveală o serie de infirmități ale „producției poetice”, favorizând câteva (puține) răbufniri de nemulțumire, din partea poeților, față de funcția tot
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Așa s-a întâmplat în Almanahul literar și în trecut cu câte o carte, așa s-a întâmplat mai recent, cu volumul Stelele păcii de Mihu Dragomir (nr. 8-10/1952). Dacă ar fi să-l credem pe Dan Costa, autorul cronicii respective, ar reieși că poezia lui Mihu Dragomir e în ansamblu proastă, lipsită de calități, plină de greșeli și platitudini, copleșită de toate plăgile care pot pândi literatura (...). Atitudini cam asemănătoare s-au manifestat față de piesa Oameni de azi (nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1952) și recent, față de poemul Bălcescu de Eugen Jebeleanu (nr.5/1953). Iată prilejuri în care «eroul critic» s-a manifestat din plin și n-a mai putut fi tăinuit, sub încercările de argumentare contrară. Nu trebuie crezut că în cronicile respective, atât cea despre Stelele păcii cât și despre Oameni de azi sau Bălcescu nu există și numeroase observații juste, analize adânci”. Înainte de intervenția finală a Scânteii (vezi nota 36 și contextul) prin articolul lui Paul Georgescu, intervenție finalizată, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite, retrograde. Pe un ton ironic și pretențios, cu un dispreț de-a dreptul boieresc, autorul cronicii face praf o seamă de creații lirice ale unora din cei mai iubiți poeți ai noștri ca Maria Banuș, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu și alții. El stăruie îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând în ea expresia «unor însemnate slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eroul liric e doar sensul viu al unei creații lirice, forța sa de izbire, comunicativitatea sa, exprimând amploarea și tăria unor convingeri și afecte» etc. etc. Articolul alunecă în vechiul stil al criticii burgheze, îmbinând limbajul insolent cu formulări confuze. Cronica lui Dan Costa este un articol de jignitoare persiflare, nejust în cea mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea unor buruieni ce dau să năpădească noul ci înăbușirea și strivirea însuși a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
accentuând asupra originalității, noutății sau pastișei care intră, odată cu noile cărți, în peisajul poeziei. Despre volumul de debut al lui Aurel Rău, de pildă, se scrie în Almanahul literar 65 de la Cluj, în Contemporanul și în Viața românească. Reproducem fragmentar cronicile literare din ultimele două reviste, pentru că ultima suplinește sau infirmă opiniile celeilalte. D. MICU66: „Sub titlul Mesteacănul (E.S.P.L.A. 1953) sunt reunite o parte din poeziile publicate de Aurel Rău în anii 1950-1952 în diferite reviste, mai cu seamă în Almanahul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară. Din păcate însă, căldura și simpatia nu sunt sinonime întotdeauna cu înțelegerea justă a problemelor. Ori tocmai aceasta se vede din cronica semnată de Dumitru Micu în Contemporanul. În articol se găsesc observații juste, care țin în special de analiza «la text» a poeziilor. Se află însă și observații false și dăunătoare. Chiar de la începutul cronicii se afirmă că volumul lui Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ori tocmai aceasta se vede din cronica semnată de Dumitru Micu în Contemporanul. În articol se găsesc observații juste, care țin în special de analiza «la text» a poeziilor. Se află însă și observații false și dăunătoare. Chiar de la începutul cronicii se afirmă că volumul lui Aurel Rău, «cu toată diversitatea tematică, permite cititorului sesizarea unor particularități artistice și a unor tendințe caracteristice creației acestui poet în plină formare». Așa cum apare, din fraza citată, cronicarul socotește că diversitatea temelor este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a condus pe critic la «rețete» literare. Acestea nu pot decât dăuna dezvoltării lui Aurel Rău. Critica literară, pentru a-și justifica și îndeplini rolul trebuie să ajute literatura în creșterea ei. Prin unele din observațiile pe care le cuprinde, cronica lui D. Micu nu face însă aceasta. «Rețetele» sunt dăunătoare poeziei autentice. Iar Aurel Rău este un poet autentic”. Într-un amplu comentariu din Iașul nou68 aflăm despre preocupările „eroului liric” din volumul lui Al. Andrițoiu: „În două cicluri de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nededulcit” la critica marxistă ori stalinistă, care, adică, n-a frecventat aproape deloc acest exercițiu; este vorba de G. Călinescu. Analizele lui despre cei doi poeți au mai multe avantaje: sunt recente, adică din acest an; sunt comentarii și nu cronici de serviciu; în plus, în cazul lui E. Frunză, opera acestuia - cele două volume de poezii - este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]