20,703 matches
-
Federer până în prezent sunt: Roger Federer poartă echipament Nike și folosește o rachetă Willson. Federer reprezintă imaginea mai multor firme prestigioase precum: Credit Suisse, Gillette, Jura-aparate cafea, Mercedes Benz, NetJets-linie aviatică, Rolex-ceasuri. În 2009, Federer a devenit ambasador al firmei elvețiene de ciocolată Lindt. În 2010, contractul cu Mercedes-Benz China s-a extins pe plan mondial. Începând cu 2012, Federer devine noul ambasador al șampaniei Moët & Chandon.
Roger Federer () [Corola-website/Science/308246_a_309575]
-
de energie se livrează în rețea în timpul staționării, iar în zilele noroase acumulatoarele se pot încărca din rețea. Începută în 01/12/2006 ora locală 3.00pm din Sevilia călătoria navei Sun21, având la bord o echipă de 5 specialiști elvețieni, s-a terminat cu succes în 08/05/2007 ora locală 3.00pm în New York reușind traversare Oceanului Atlantic, propulsat fiind exclusiv cu energie solară, după o călătorie cu 4 zile mai surtă decât cea a lui Columb la descoperirea continentului
Aplicații cu panou fotovoltaic () [Corola-website/Science/307517_a_308846]
-
interceptat un tren de evrei pregătit să plece spre Auschwitz: La apogeul programului, peste 350 de oameni au fost implicați în salvarea evreilor. Sora a fost prinsă adăpostind evreice și a fost ucisă de membrii Partidului Crucii cu Săgeți. Diplomatul elvețian a emis și el pașapoarte protectoare din ambasada suedeză în primăvara lui 1944; și omul de afaceri italian s-a dat drept diplomat suedez și a emis vize false. Berber Smit (Barbara Hogg), fiica lui Lolle Smit (1892-1961), director al
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
Japoniei după atacul de la Pearl Harbor. Totuși, Republica Dominicană nu a participat cu trupe, avioane sau vapoare. Elveția a încercat să fie neutră în timpul războiului, dar amenințările germane și concentrările de trupe la granițele țării i-a făcut pe responsabilii militari elvețieni să se pregătească de război. După invadarea Poloniei pe 1 septembrie 1939, Elveția și-a mobilizat complet armata în numai trei zile. Deși naziștii făcuseră planuri pentru invadarea Elveției în 1940, (Operațiunea Tannenbaum, Hitler a renunțat la acțiune, considerând că
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
foarte ușor, Elveția avea o armtă puternică, iar terenul preponderent muntos ar fi ușurat mult apărarea. În ciuda statutului ei de țară neutră, Elveția nu a fost ferită de ostilități. Mai multe avioane germane au fost doborâte de avioanele de vânătoare elvețiene după ce violaseră spațiul aerian al țării. Mai multe sute de avioane din ambele tabere, care fuseseră nevoite să aterizeze în Elveția, au fost arestate pe aeropurturile țării iar echipajele au fost internate până la sfârșitul războiului. Mai multe orașe elvețiene au
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
vânătoare elvețiene după ce violaseră spațiul aerian al țării. Mai multe sute de avioane din ambele tabere, care fuseseră nevoite să aterizeze în Elveția, au fost arestate pe aeropurturile țării iar echipajele au fost internate până la sfârșitul războiului. Mai multe orașe elvețiene au fost bombardate din greșeală de Aliați. Deși guvernul elvețian avea o orientare antinazistă, trupele naționale nu au intervenit direct în conflictul european. Elveția este din acest motiv considerată ca fiind singura țară vest-europeană care a fost capabilă să mențină
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
sute de avioane din ambele tabere, care fuseseră nevoite să aterizeze în Elveția, au fost arestate pe aeropurturile țării iar echipajele au fost internate până la sfârșitul războiului. Mai multe orașe elvețiene au fost bombardate din greșeală de Aliați. Deși guvernul elvețian avea o orientare antinazistă, trupele naționale nu au intervenit direct în conflictul european. Elveția este din acest motiv considerată ca fiind singura țară vest-europeană care a fost capabilă să mențină aparența neutralității de-a lungul întregului conflict. În perioada postbelică
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
considerată ca fiind singura țară vest-europeană care a fost capabilă să mențină aparența neutralității de-a lungul întregului conflict. În perioada postbelică au apărut numeroase controverse și revendicări ale averilor aparținind victimelor Holocaustului și ale oficialilor naziști depozitate în băncile elvețiene. Ecuadorul este încă una dintre țările latino-americane care s-au alăturat mai târziu Aliaților în război. Ecuadorul a declarat război Germaniei pe 2 februarie 1945 și a permis SUA să folosescă baza navală de pe Insula Baltra. Another of the South
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
(n. 6 martie 1779, Payerne — d. 24 martie 1869, Passy) a fost un general elvețian. Comandant de batalion (1800), colonel (1805), general-locotenent (1813), general de armată (1823), secretar al Ministerului de Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar și membru al Marelui Cartier General rus (1812-1813, 1853-1856), preceptor și consilier militar al Casei Imperiale Ruse (1816, 1837, 1848). Înrolat în Garda elvețiană al regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în Ministerul de Război și în Statul Major elvețian. Alături de generalul A. Massena a organizat
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
1816, 1837, 1848). Înrolat în Garda elvețiană al regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în Ministerul de Război și în Statul Major elvețian. Alături de generalul A. Massena a organizat un corp de voluntari elvețieni care a luptat împotriva trupelor ruse și austriece în 1799. Din nou la Paris (1804), s-a apropiat de mareșalul Ney, pe care l-a însoțit în aproape toate
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în Ministerul de Război și în Statul Major elvețian. Alături de generalul A. Massena a organizat un corp de voluntari elvețieni care a luptat împotriva trupelor ruse și austriece în 1799. Din nou la Paris (1804), s-a apropiat de mareșalul Ney, pe care l-a însoțit în aproape toate campaniile, până în anul 1813. Prețuit de către Napoleon I, datorită aptitudinilor tactice
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
Aceasta a devenit însă tradiție la Oktoberfest doar din anul 1950. Astăzi, parada de costume populare este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 9000 de participanți. Pe lângă costume germane, se pot admira și porturi specifice austriece, italiene, elvețiene, poloneze și chiar norvegiene. La paradă mai participă și formații de muzică populară, asociații de vânători, precum și reprezentanți ai berăriilor participante. Tradiția conform căreia primarul orașului dă cep primului butoi de bere în prima sâmbătă la ora 12, declarând astfel
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
otomane și puterile europene în construirea unei căi ferate în Palestina, în special între portul Yaffa și Ierusalim. Proiectul a căpătat substanță până la urmă datorită inițiativei întreprinzătorului evreu Yossef Navon(1858 - 1934) din Ierusalim, care,asociat cu bancherul de origine elvețiană Johannes Frutiger,la care lucrase, și cu inginerul arab Georges Franjieh, a făcut vreme de trei ani de zile demersuri pe lângă Înalta Poartă până ce la 28 octombrie 1888 a obținut autorizația sultanului turc pentru proiect. După un an, Yossef Navon
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
aeriană Swiss International Air Lines. Anterior acestei date, concernul Lufthansa avea o participație de 49 procente la Swiss International Air Lines datorită unor probleme juridice în domeniul aeronautic între Statul Federal German și Elveția. Celălalte 51 de procente aparțineau fundației elvețiene "Almea" datorită faptului că în legea elvețiană era prevăzut ca acționarul majoritar să fie cetățean al Elveției. Cu toate acestea Deutsche Lufthansa AG a avut încă de pe atunci influență asupra deciziilor ce priveau planul operativ al Swiss. Concernul Lufthansa are
Lufthansa () [Corola-website/Science/306788_a_308117]
-
date, concernul Lufthansa avea o participație de 49 procente la Swiss International Air Lines datorită unor probleme juridice în domeniul aeronautic între Statul Federal German și Elveția. Celălalte 51 de procente aparțineau fundației elvețiene "Almea" datorită faptului că în legea elvețiană era prevăzut ca acționarul majoritar să fie cetățean al Elveției. Cu toate acestea Deutsche Lufthansa AG a avut încă de pe atunci influență asupra deciziilor ce priveau planul operativ al Swiss. Concernul Lufthansa are o participațiune de 49 procente la Eurowings
Lufthansa () [Corola-website/Science/306788_a_308117]
-
o listă de aeroporturi, sortate după codul IATĂ. Există și o listă de stații de cale ferată, care împrumuta coduri în urma unor înțelegeri între liniile aeriene și companii de cale ferată precum Amtrack, SNCF, Deutsche Bahn, Thalys și Căile Ferate Elvețiene. Separat, există o listă de coduri de stații de cale ferată Amtrack, formate din identificatori din trei litere care sunt folosiți de către Amtrack pentru stațiile de cale ferată în Statele Unite și Canada.
Coduri de aeroport IATA () [Corola-website/Science/306813_a_308142]
-
adunare și îngrijire a răniților militari sau civili, în războaie și alte conflicte armate, sau catastrofe cu un număr mare de lezați, unde să fie găzduiți și tratați cei răniți pe câmpurile de luptă. În iunie 1859, omul de afaceri elvețian Henry Dunant călătorește în Italia pentru a se întâlni cu împăratul Franței, Napoleon al III-lea, pentru a discuta problemele de afaceri din Algeria, la aceea vreme ocupată de Franța. Ajuns în micul oraș Solferino pe data de 24 iunie
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
criminali căutători de lucruri de valoare, cu prețul amputării de degete și uciderii celor care mai încercau să se opună. Pentru a nu fi atacat de răniți, Dunant flutură un steag care poate fi considerat "neutru", un negativ al steagului elvețian (fond roșu cu o cruce albă la mijloc) obținut în pripă prin desenarea unei cruci roșii pe o pânză albă. Întors la Geneva scrie o carte numită "Amintiri din Solferino", publicată din banii proprii în 1862. A trimis copii ale
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
a examina ideile expuse în cartea sa și de a organiza o conferință pentru implementarea lor. Ceilalți patru membri au fost avocatul Gustave Moynier, medicul chirurg Louis Appia, Théodore Maunoir de la "Comisia pentru Igienă și Sănătate de la Geneva" și generalul elvețian Guillaume-Henri Dufour. Opt zile mai târziu, cei cinci decid modificarea numelui comitetului în „Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților”. În perioada 26-29 octombrie 1863, se desfășoară la Geneva conferința internațională, cu scopul de a dezvolta măsurile pentru îmbunătățirea serviciilor medicale de pe
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
oficiale au fost: Baden, Bavaria, Franța, Marea Britanie, Hanovra, Hessa, Italia, Olanda, Austria, Prusia, Rusia, Saxonia, Suedia și Spania. Dintre rezoluțiile finale ale conferinței adoptate la 29 octombrie 1863, cele mai importante au fost: La doar un an mai târziu, guvernul elvețian invită guvernele tuturor statelor europene, precum și cele ale Statelor Unite ale Americii, Braziliei și Mexicului să participe la o conferință diplomatică oficială. Șaisprezece țări trimit un total de 26 de delegați la Geneva. La 22 august 1864, conferința adoptă prima "Convenție de la Geneva
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
premiul în sine, recunoașterea oficială din partea Comitetului Internațional al Crucii Roșii a reprezentat reabilitarea oficială a lui Dunant și a reprezentat și o recompensă pentru rolul său-cheie în înființarea Crucii Roșii. Dunant moare nouă ani mai târziu în micul oraș elvețian Heiden. Cu doar două luni mai devreme, adversarul său, Gustave Moynier moare la rându-i, rămânând în istorie drept cel mai longeviv președinte al organizației. Convenția de la Geneva din 1864 este revizuită pentru prima dată în 1906. Un an mai
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
singurul Premiu Nobel acordat între 1914 și 1918. În 1923, Comitetul adoptă o schimbare a politicii sale în ceea ce privește admiterea noilor membri. Până atunci, numai locuitorii orașului Geneva puteau presta servicii pentru Comitet. Această limită a fost extinsă la toți cetățenii elvețieni. Ca o consecință directă a Primului Război Mondial în 1925 este adoptat un protocol adițional Convenției de la Geneva, care scotea în afara legii folosirea de gaze otrăvitoare și agenți biologici ca arme. Patru ani mai târziu, Convenția originală este revizuită, și astfel se
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
de Război (APR), care a avut aproximativ 1.200 de voluntari la sfârșitul lui 1914. La sfârșitul războiului, Agenția a transferat aproximativ 20 de milioane de scrisori și mesaje, 1,9 milioane de pachete și aproape 18 milioane de franci elvețieni, reprezentând donații către agențiile APR din toate statele afectate. Mai mult, datorită intervenției Agenției, aproape 200.000 de prizonieri au fost schimbați între părțile implicate în război, eliberați din captivitate și trimiși în țările de origine. Organizația a reușit, de
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
600 de articole, o creștere spectaculoasă față de cele 10 din 1864. La sărbătorirea centenarului său, în 1963, CICR împreună cu Liga Societăților de Cruce Roșie, a primit al treilea Premiu Nobel pentru Pace. Din 1993, persoanelor care nu sunt de origine elvețiană le-a fost permis să lucreze ca delegați ai Comitetului, o sarcină care până atunci nu a fost permisă persoanelor ce nu posedau cetățenie elvețiană. La data de 16 octombrie 1990, Adunarea Generală a ONU a decis să acorde CICR
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]