20,316 matches
-
serei a fost onorată în anii 1880 cu mai multe diplome la expozițiile naționale de horticultură. Sándor Vigyázó a dispus în testamentul său ca pentru cazul în care ar muri fără ca familia să aibă descendent masculin, moștenitorul să fie Academia Maghiară de Științe. Fiul lui, Ferenc Vigyázó a dispus în același fel. Cum acesta din urmă nu s-a căsătorit, și a decedat în iulie 1928, parcul castelului, ajuns într-o stare neglijată, a ajuns proprietatea Academiei. Academia însă, nevrând să
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
următoare grădina a suferit multe avarii. În mai 1946 grădina a fost dată Muzeului Național de Științe Naturale cu scopul de a înființa o grădină botanică și o stațiune de cercetări botanice. În 1952 stațiunea a fost preluată de Academia Maghiară de Științe. Utilizând proiectele grădinii din secolul precedent, a fost refăcută rețeaua originală de alei și a fost începută înlocuirea plantelor distruse. Grădina a fost deschisă publicului la 1 mai 1961. În primul an ea a avut doar 6000 de
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
(10 decembrie 1903 - 2 februarie 1985) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal maghiar. După ce a jucat la Ferencvárosi TC, FC Sète și echipa națională de fotbal a Ungariei, el a devenit antrenor, cunoscut mai ales pentru periaodele petrecute la Građanski Zagreb, MTK Hungária FC, Olympiacos F.C. și echipa națională de fotbal a Ungariei
Márton Bukovi () [Corola-website/Science/331869_a_333198]
-
a Ungariei, el a devenit antrenor, cunoscut mai ales pentru periaodele petrecute la Građanski Zagreb, MTK Hungária FC, Olympiacos F.C. și echipa națională de fotbal a Ungariei. Împreună cu Béla Guttmann și Gusztáv Sebeș, el a format un trio de antrenori maghiari inovativi, care au pionerat schemă 4-2-4 în fotbal. FC Sète 34 Ferencvárosi TC Građanski Zagreb MTK/Textiles/Bástya/Vörös Lobogó Olympiacos F.C.
Márton Bukovi () [Corola-website/Science/331869_a_333198]
-
Sándor Péter Kocsis (21 septembrie 1929, Budapesta, Ungaria - 22 iulie 1979, Barcelona, Spania) a fost un fotbalist maghiar, care juca pe postul de atacant. El a evoluat la cluburi ca Ferencváros TC, Budapest Honvéd, FC Barcelona și la echipa națională de fotbal a Ungariei. În anii 1950, alături de Ferenc Puskás, Zoltán Czibor, József Bozsik și Nándor Hidegkuti, el
Sándor Kocsis () [Corola-website/Science/331870_a_333199]
-
urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane. Soldații români au continuat cu luarea unor măsuri asiguratorii. Astfel, fideli fiind în continuare ideii de imperiu, generalii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmați și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente. La 1 noiembrie 1918 "Legiune Română din Praga" s-a constituit oficial din efectivele reduse
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată. Conducerea Legiunii a luat în calcul acordarea de sprijin militar cehilor pentru eliberarea Slovaciei, într-un moment în care teritoriul slovac era amenințată de trupele maghiare, ulterior urmând ca trupele române să treacă în Ardeal. După primirea știrii despre convocarea Mareii Adunări Naționale de la Alba Iulia însă, planul a fost abandonat și s-a trecut la elaborarea unui plan de expediere directă a a soldaților spre
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Lemberg și Colomeea fusese întreruptă prin aruncarea în aer a podului de peste râul San la Przemyśl, proiectul a fost abandonat, la fel cum a fost abandonat și proiectul de reîntoarcere în Transilvania pe drumul cel mai scurt, datorită refuzului conducerii maghiare de a autoriza traversarea Ungariei. La final s-a ales pentru a ajunge la timp la deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, drept rută de repatriere un drum care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Conform cererii comandanților Legiunii, Consiliul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
(n. 1807, Timișoara -- d. 1855, Londra) a fost un pictor de origine maghiară, un exponent al stilului Biedermeier în Regatul Ungar și Banat. Károly (Charles) Brocky a rămas prematur orfan și a fost crescut în cadrul unei trupe de actori. În perioada anilor 1822 - 1823 a primit primele lecții de desen în Timișoara din partea
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
Italia (1835), la Paris (1837) și s-a stabilit la Londra în anul 1838 la invitația lui Peer Munroe de Novar. A executat în anul 1841 portretul Reginei Victoria și al Prințului Albert. A făcut mai multe portrete ale aristocraților maghiari care au emigrat din Austro-Ungaria în Anglia în acea perioadă. Károly Brocky a fost începând din anul 1839 un exponent al Royal Academy, al Institutului Britanic și al Societății Pictorilor Acuareliști, devenind membru din anul 1854. A expus trei lucrări
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
renumit în Ungaria și picturile sale au fost expuse la Kunsthalle din Budapesta. O mulțime din pânzele realizate de către Károly Brocky se regăsesc în colecții private, la Muzeul Britanic din Londra, la Viktoria și Albert Museum și la Muzeul Național Maghiar din Budapesta. Károly (Charles) Brocky este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți portretiști maghiari din perioada Biedermeier.
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
pânzele realizate de către Károly Brocky se regăsesc în colecții private, la Muzeul Britanic din Londra, la Viktoria și Albert Museum și la Muzeul Național Maghiar din Budapesta. Károly (Charles) Brocky este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți portretiști maghiari din perioada Biedermeier.
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
Lajos Kántor (n. 20 septembrie 1890, Dej - d. 19 aprilie 1966, Cluj) a fost un pedagog, filolog și autor de manuale maghiar din România. El este tatăl istoricului literar și publicistului Lajos Kántor. După absolvirea gimnaziului în orașul natal (1910), a urmat studii la Colegiul Eötvös József din cadrul Universității din Budapesta, unde a obținut o diplomă de specializare ca profesor de limbile
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
Cluj (1998), apoi studiile de masterat la aceeași universitate în anul 1999, și a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Debrețin (2003). Este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai începând din 1999. Cercetările sale se concentrează pe literatura maghiară din Transilvania în secolul al XX-lea, relația dintre literatură și presă, istoria presei, construcțiile alterității și identității în secolul al XX-lea. A debutat publicistic în 1996 cu un eseu publicat în revista "Helikon". A publicat trei volume de
Júlia Vallasek () [Corola-website/Science/335567_a_336896]
-
relația dintre literatură și presă, istoria presei, construcțiile alterității și identității în secolul al XX-lea. A debutat publicistic în 1996 cu un eseu publicat în revista "Helikon". A publicat trei volume de eseuri culturale și a tradus în limba maghiară volume scrise de Mircea Iorgulescu, Nicolae Balotă etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Colaborează cu articole la numeroase reviste literare și culturale din România și Ungaria. A fost distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor din România - filiala
Júlia Vallasek () [Corola-website/Science/335567_a_336896]
-
German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar, ucrainean și bulgar. Nici acest proiect nu s-a finalizat. Deși fără un succes concret, demersurile duse pentru înființarea unei legiuni românești alăturate activității duse pentru susținerea unității naționale a românilor, au contribuit la întărirea poziților politice ale României după
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
Pamfile, povestea soldatului ce scapă de fatalitate într-un mod similar cu Ivan este prezentă în folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și ruse („Soldat i smerti”). Descoperirea legăturilor dintre poveștile lui Creangă și literatura orală a fost urmărită ulterior și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
două străine) și cu urși (într-o variantă albaneză). Hotărârea lui Dănilă de a construi o mănăstire lângă un loc populat de draci apare în „Tâlharul cel vestit” din Bucovina, în „Săracul și dracul” al lui Stăncescu și în varianta maghiară a lui Schlarek. Al. Dima constată existența motivelor folclorice în „Dănilă Prepeleac”, dar afirmă că varianta lui Creangă nu este o prelucrare a unui basm popular, ci una analogă cu multe altele. Antiteza evidentă dintre cele două părți ale poveștii
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991; traducere
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
(în maghiară: Komor Marcell; n. 7 noiembrie 1868, Pesta - d. 29 noiembrie 1944, Sopronkeresztúr) a fost un arhitect maghiar care a lucrat împreună cu Jakab Dezső. Cei doi sunt promotorii curentului secessionist maghiar inițiat de Ödön Lechner. Komor se naște într-o familie de evrei cu șapte copii. Tatăl său, Salamon Kohn, era rabin. Mama lui era Lujza Eibuschitz. Părinții
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
apare odată la două săptămâni. El a fost editorul principal și aproape în fiecare număr apare o publicație de-a să. În articolele sale se vede influență mentorului Lechner Ödon sau al colegului lui Károly Kós conform căruia arhitectură modernă maghiară poate doar să se realizeze folosind motivele naționale și formele tradiționale. Împreună cu tehnologiile contemporane el îi dă fiului său la sfârșitul anilor 1920 această revista, cu Borbíró (Bierbauer) Virgil preluând rolul de editor. Aceasă revista va deveni ulterior una din
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
realizeze folosind motivele naționale și formele tradiționale. Împreună cu tehnologiile contemporane el îi dă fiului său la sfârșitul anilor 1920 această revista, cu Borbíró (Bierbauer) Virgil preluând rolul de editor. Aceasă revista va deveni ulterior una din cele mai importante reviste maghiare de arhitectură modernă avangardista și își va schimba denumirea în „Spațiu și forma”. În 1944 este Marcell Komor este deportat. Devine victimul nazismului în Austria." " Proiectele concepute în colaborare cu Jakab Dezső :
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
confecționat din marmură de Rușchița, a fost creat de sculptorul Ferenc Medgyessi. Szana a publicat în tinerețe un volum de nuvele în limba germană; de asemenea a scris mai târziu și o broșură despe Beethoven. Szana a scris în limba maghiară mai multe broșuri în domeniul financiar: Figura lui Sigismund Szana a servit drept model pentru Livius, personaj din romanul "Călărețul roșu" ("Der Rote Reiter") al scriitorului german Franz Xaver Kappus.
Sigismund Szana () [Corola-website/Science/335668_a_336997]
-
sau Alexander Szana (n.18 august 1868 Timișoara - m.3 mai 1926 Budapesta) a fost un medic pediatru și asistent social maghiar, evreu originar din Banat, pionier al puericulturii, care a activat în Banat și în Ungaria. Născut la Timișoara într-o familie de evrei, a studiat medicină la Universitatea Franz Josef din Cluj și a practicat pediatria în orașul natal, în
Sándor Szana () [Corola-website/Science/335660_a_336989]
-
din adâncuri” de Mihail Jora), Paraschiva („Domnișoara Nastasia” de Cornel Trăilescu), Femeia în negru („Strigătul”, de Jozsef Hencz); a fost solistă de balet în operele "Aida", "Faust", "Gioconda", "Lakmé;" a realizat ocazional coregrafii la Opera clujeană („Liliacul”, 1991). La Opera Maghiară din Cluj a dansat în piesele „Fântâna din Bahcisarai” de Boris Asafiev, „Macul roșu” de Reinhold Glier (NOTĂ Iorga, 107), „Romeo și Julieta” de Prokofiev (NOTĂ Cursaru, p. 114). La București, a dansat în „Călărețul de aramă” de Glier (1953
Larisa Șorban () [Corola-website/Science/335664_a_336993]