19,688 matches
-
destule lucrări în care puterea aceasta de a construi o figură tipică și de a o reliefa prin alte figuri suplimentare se dovedește absentă. În Cumpăna luminilor, în Noul oraș sau în partea referitoare la viața muncitorilor în Oțel și pâine de pildă, în locul unui personaj tipic, descoperim diferite fragmente care ar fi trebuit să-l compună”. Dacă adăugăm și articolul-fluviu: Tipicul și esența fenomenelor social-istorice de N. Tertulian 22, cam aceasta a fost aria dezbaterii tipicului; a fost, desigur, menționată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
complex al taberei ostile este de asemenea condusă cu inteligență. Din ea fac parte oameni aparținând claselor înlăturate, ființe intrate în putrefacție din punct de vedere moral, luptând să se organizeze în nădejdea unei izbânzi din afară. Mijloacele lor sunt pâinea mucegăită, mâncarea neîndestulătoare și rea, lipsa apei potabile, salarizarea inegală provocând nemulțumire, aruncarea pământului excavat din nou în albia canalului (...). Și în tratarea altor personaje se remarcă uneori discontinuitate sau o prezență convențională de pură verbialitate. Maftei, spre exemplu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
desigur cele datorate scriitorilor care și-au căutat teme și material pentru creațiile lor în lumea satului actual. Astfel, romanul Brazdă peste haturi al scriitorului Horvath Istvan, laureat al Premiului de Stat, nuvela Desfășurarea a lui Marin Preda, ori romanul Pâine albă al lui Dumitru Mircea - ca să nu amintim decât pe acestea - prezintă imagini din ce în ce mai complexe, mai pe măsura transformărilor care marchează drumul spre socialism al țărănimii noastre muncitoare. Fără îndoială că lucrările menționate suferă încă, pe alocuri, de neajunsuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sensul adânc revoluționar. Partidul e prezent doar fiindcă i se pomenește numele, iar oamenii dialoghează cu un concept abstract și nu cu călăuzitorul viu al soartei lor: Din nou partidul sprijin i-a cerut lui și minerilor din toată țara, pâinea industriei tot mai bogată să crească-n pieptul munților la șut. Stai cu partidul iarăși față-n față tu, al partidului destoinic fiu. Altădată, invocarea forței partidului este făcută prin afirmații notorii, juste prin ele înșile, dar fără fior vibrant
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ea. N-am Înțeles niciodată chestia-cu-trufele-de-o-mie-de-lire. O, Doamne. Te rog nu-mi spune că Încep să fiu de acord cu Jess. — Și mă poți ajuta să găsesc un mod de a mă răzbuna pe Lulu, adaugă Suze, trecîndu-mi coșul cu pîine. — A, zic, brusc Înveselită. Detaliază. — A fost rugată să prezinte o emisiune TV, spune Suze cu dispreț. O emisiune de-aia care-ți arată cum să-ți schimbi viața În bine. Ideea e că se duce acasă la o mamă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
puțin de așteptat pînă se eliberează o masă. Însă eu Îmi expun pîntecul În toată splendoarea lui și suspin visătoare spre maître d’ - și, cîteva minute mai tîrziu, ne aflăm pe o banchetă ascunsă Într-un colț și ne cufundăm pîinea În ulei de măsline delicios. Ceea ce e o adevărată ușurare. Tocmai eram pe punctul de a-mi accepta Înfrîngerea și de a apela la Buffy. — Îmi place foarte mult aici, spune Danny, În timp ce chelnerul Îi toarnă vin În pahar. În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zice. Se pare că a lucrat toată noaptea pînă i-a ieșit cum a vrut. A zis că faptul că a venit În Anglia i-a oferit inspirația finală de care avea nevoie. Toată lumea e Înnebunită. O să se vîndă ca pîinea caldă! Mi-am testat prietenele și toate vor să-și cumpere cîte unul. — Super! zic uluită. Nu știu ce mă uimește mai tare, faptul că Danny și-a terminat designul atît de repede, sau că Jasmine a prins viață. — Aici... deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dimineața. Ușa se deschide și o infirmieră Împinge Înăuntru un cărucior. — Micul dejun? — Mulțumesc, zic, cu glasul răgușit, și mă ridic În capul oaselor, În vreme ce ea aranjează pernele În spatele meu. Iau o gură de ceai și mănînc o felie de pîine prăjită, doar așa, pentru copil. După care mă uit În oglinjoara din pudrieră. Arăt ca naiba. Încă mai am resturi de la machiajul de aseară, și părul mi s-a ondulat de la ploaie. Și perfuzia aia, cică „hidratantă“, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
decembrie, când PSD își vor rezolva cumva chestiunile de leadership, le va sufla tot mai puternic în cefe, iar apoi îi vor lăsa în urmă. La un moment dat, se mai satură și electoratul de circ și mai vrea și pâine! Cum integrarea înseamnă și costuri, s-ar putea ca pâinea să nu fie așa de abundentă cum spera poporul și să se orienteze spre alții, care vor promite mai multă de la PSD, la PRM și la băieții lui Jiji Becali
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
le va sufla tot mai puternic în cefe, iar apoi îi vor lăsa în urmă. La un moment dat, se mai satură și electoratul de circ și mai vrea și pâine! Cum integrarea înseamnă și costuri, s-ar putea ca pâinea să nu fie așa de abundentă cum spera poporul și să se orienteze spre alții, care vor promite mai multă de la PSD, la PRM și la băieții lui Jiji Becali, care mai dă și din buzunarul lui! Robocop, cei trei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe spate (poziția regală). DARUL MÂINILOR! Spiritul existenței fericite, oferite de darurile mâinii, apare sugerat în Ecleziastul 2, 24: „Nimic sub soare nu este mai bun pentru om, decât să mănânce, să bea și să se desfete. Mergi dară, mănâncă pâinea ta cu bucurie, și bea vesel vinul tău, căci este de la Dumnezeu.” Textul trimite la ideea că în toată lumea, de la începuturile ei și până astăzi, elementul esențial de existență rămâne relația cu mâna, fie că relația este conștientă, fie că
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lupul și semnele din palmă, cu personificările mitice, care poartă leacul, conform unei tradiții despre naștere și moarte, semnificând inițierea, peste poduri simbolice, pentru suflet. Se plimbă nestingherit printre cei vii, de aceea se pune un pahar cu apă sau pâine deasupra ferestrei sau a ușii de la intrare. Imaginea corpului este aceea care mediază între cele trei instanțe psihice clasice - inconștientul pulsional, Eul și Supraeul - prin fantasme semnificative pentru structurile inconștientului, corpul mâinii este atotcuprinzător, atotputernic, coordonator al pulsiunilor esențiale - de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cina cea de taină, 1495, însă detaliile gesturilor mâinilor caracterizează apostolii și spiritul acestora. Probabil, această frescă de opt metri trimite spre momentul comentat de Matei (26, 20-22), prezent la Cină, clipa în care, cu palma dreaptă în jos, indicând pâinea, Isus afirmă „Adevărat vă spun vouă: Unul dintre voi mă va trăda!”. În grupul din dreapta, cel cu degetul ridicat este Toma, arătând inima; Filip, Andrei, Iacob cel Mic, Iacob cel Mare și Matei, sunt așezați în capătul mesei. Grupul din stânga
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ca temă secundară. Această veste „răsună” numai în două dintre mâinile lui Iuda și mâna lui Petru. Deja Ioan, al treilea din acest grup, înclinându-se spre Petru, formează împreună o figură de consonanță. Cuvântul lui Isus nu transformă numai pâinea în Trupul său, ci, prin credința apostolilor săi, și în trupul social al tuturor celor prezenți, cu excepția lui Iuda. În acest trup social, funcțiile fiecărei mâini sunt diferite: un apostol îl corectează pe altul cu mult tact, așa cum face aici
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
spre cer; unul intră în dialog cu un coleg prin intermediul mâinii, așa cum face Andrei cu Matei. Brațele lui Isus indică încă un alt conținut universal: fac aluzie la judecata finală a istoriei. Brațul refuzului exprimă condamnarea, mâna dăruirii - care indică pâinea de pe masă - vestește garanția viitoarei cine în Împărăția Cerească. Dumnezeu respectă libertatea oamenilor, chiar și atunci când omul alege răul. Leonardo da Vinci arată că prin cuvântul MÂNĂ, al lui Isus, acesta creează trupul social, care se formează chiar în acest
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
domeniu (Calendarul Presa Bună, 1924, pp. 25-27). 320 Ibidem, p. 26. 321 Jean Georgescu, op. cit., p. 167. 322 Ibidem. 323 Ibidem, p. 168. 324 Ibidem. 325 Ibidem. 326 Criticând această situație, Jean Georgescu a afirmat: "un proverb politic românesc spune Pâinea se coace în cuptor, vinul fermentează în beci, politica se face la București" (Ibidem, p. 169). 327 Ibidem. 328 AARC București, dosar 134/1934-1936, f. 24. 329 Calendarul Presa Bună, 1924, p. 27. 330 AGRU Asociația Generală a Românilor Uniți
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai fi ceva de adăugat la acest adevăr vechi de când lumea: povestea era un bun comunitar, ea se adresa unui grup mare de consumatori, și prin urmare trebuia să le fie la îndemâna tuturor, să le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie și gândește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” ș.a. De la și spre acest centru de greutate pleacă și vin fără excepție metaforele poetului. În Antù (1968) se află rostiri cam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
căit, s-a rugat Maicii Domnului iar în dimineața următoare a putut intra, s-a rugat cu smerenie, în genunchi, în fața Sfintei Cruci. La ieșire, s-a hotărât să părăsească lumea plină de tentații, și-a luat ca merinde trei pâini uscate, a trecut Iordanul și a plecat în pustiu, unde a trăit în post și rugăciune, 47 de ani. Forța de învingere a ispitelor datorată credinței a făcut-o să se înalțe de un cot deasupra pământului când se ruga
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe multiple planuri, urmărind mai multe destine, al scriitorului romantic Victor Hugo, a apărut, după trei de decenii de muncă, în 1862, la Bruxelles. Personajul central este Jean Valjean, un condamnat la ocnă, la muncă silnică, pentru că a furat o pâine din disperare că nu putea asigura hrana copiilor sorei lui căreia îi datora faptul că l-a crescut. A evadat de câteva ori și a efectuat nouăsprezece ani de ocnă. Niciun han nu-l găzduia, era alungat pretutindeni. Doar episcopul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmă a părăsit-o. Disperată, s-a hotărât să facă trotuarul. Și astfel, spune autorul, societatea își cumpără o sclavă de mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la sărăcie. Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat-o, a insultat-o, spunându-i că este urâtă și știrbă. Ca să continue
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
retragă în pustiu. Împreună cu starețul Pafnutie, Thaïs a părăsit Alexandria, s-a oprit în Libia, la mânăstire, sub ocrotirea maicii Albina. A intrat într-o chilie ce rămânea pecetluită până ce Iisus, în semn de iertare, o va ierta. A primit pâine, apă și un flaut pentru a-l proslăvi pe Dumnezeu. După șaizeci de zile, chilia s-a desferecat, dovadă că Iisus a iertat-o, și Thaïs, plină de credință și de iubire, a spus povestea vieții ei surorilor-măicuțe. Pe starețul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
multor ani, nu constituie o adevărată trilogie cu legătură. Fiecare se bucură de o autonomie totală. Numai Claudel, hrănit în profunzime cu Eschil, a cărui Orestie a tradus-o, a reluat trilogia cu legătură în marea sa dramă istorică Ostaticul, Pâinea uscată, Tatăl umilit. În prezent unii regizori, precum Ariane Mnouchkine cu Atrizii 16, încearcă să recreeze condițiile reprezentării favorabile trilogiilor cu legătură. Totuși acestea nu sunt decât niște experiențe izolate. 3.2.2. Regula verosimilului și a necesarului Acțiunea dramatică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de bine, iar din nefericire pentru el este soț și tată; soția pe care o iubește și de care este iubit bolește, adusă în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în istoria eroilor o întâmplare mai înduioșătoare, mai morală, într-un cuvânt, mai tragică; iar în momentul în care nefericitul se otrăvește, în momentul în care, după ce s-a otrăvit, află că cerul îi venea în ajutor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]