21,274 matches
-
este lovită de Truffaldino și i se vede lenjeria intimă. Prințul râde, la fel și ceilalți cu excepția lui Leandro și Clarice. Fata Morgana îl blesteamă: de astăzi înainte el va fi obsedat de "dragostea celor trei portocale". Dintr-o odată Prințul și Truffaldino pornesc pentru a le găsi. Tchelio îi spune prințului și lui Truffaldino unde sunt cele trei portocale dar îi avertizează că trebuie să aibă apă la dispoziție când se vor deschide portocalele. Îi dă lui Truffaldino o panglică
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
râde, la fel și ceilalți cu excepția lui Leandro și Clarice. Fata Morgana îl blesteamă: de astăzi înainte el va fi obsedat de "dragostea celor trei portocale". Dintr-o odată Prințul și Truffaldino pornesc pentru a le găsi. Tchelio îi spune prințului și lui Truffaldino unde sunt cele trei portocale dar îi avertizează că trebuie să aibă apă la dispoziție când se vor deschide portocalele. Îi dă lui Truffaldino o panglică magică cu care să o seducă pe uriașa (femeie) bucătăreasă (cu
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
trei portocale în palatul vrăjitoarei Creonte. Ei sunt zburați până la palat cu ajutorul vânturilor create de demonul Farfarello, care a fost chemat de Tchelio. Folosind panglica pentru a distrage Bucătăreasa, ei iau cele trei portocale și le duc în deșert. În timp ce Prințul doarme, Truffaldino deschide două din cele trei portocale. Din acestea ies două prințese minunate dar care mor repede din cauza setei. Maniacii îi dau Prințului apă pentru a o salva pe a treia prințesă, Ninette. Prințul și Ninette se îndrăgostesc. Apare
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
panglica pentru a distrage Bucătăreasa, ei iau cele trei portocale și le duc în deșert. În timp ce Prințul doarme, Truffaldino deschide două din cele trei portocale. Din acestea ies două prințese minunate dar care mor repede din cauza setei. Maniacii îi dau Prințului apă pentru a o salva pe a treia prințesă, Ninette. Prințul și Ninette se îndrăgostesc. Apare o trupă de soldați iar Prințul le ordonă să le îngroape pe cele două prințese moarte. El pleacă pentru a găsi haine pentru Ninette
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
le duc în deșert. În timp ce Prințul doarme, Truffaldino deschide două din cele trei portocale. Din acestea ies două prințese minunate dar care mor repede din cauza setei. Maniacii îi dau Prințului apă pentru a o salva pe a treia prințesă, Ninette. Prințul și Ninette se îndrăgostesc. Apare o trupă de soldați iar Prințul le ordonă să le îngroape pe cele două prințese moarte. El pleacă pentru a găsi haine pentru Ninette ca să poată să o ducă acasă pentru a se căsători cu
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
cele trei portocale. Din acestea ies două prințese minunate dar care mor repede din cauza setei. Maniacii îi dau Prințului apă pentru a o salva pe a treia prințesă, Ninette. Prințul și Ninette se îndrăgostesc. Apare o trupă de soldați iar Prințul le ordonă să le îngroape pe cele două prințese moarte. El pleacă pentru a găsi haine pentru Ninette ca să poată să o ducă acasă pentru a se căsători cu ea dar, cât este plecat, Fata Morgana o transformă pe Ninette
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
Ninette ca să poată să o ducă acasă pentru a se căsători cu ea dar, cât este plecat, Fata Morgana o transformă pe Ninette într-un șobolan uriaș iar Smeraldina este transformată în Ninette. Toți se întorc la palatul Regelui unde prințul este forțat să se căsătorească cu Smeraldina. Tchelio și Fata Morgana se întâlnesc, fiecare acuzându-l pe celălalt de înșelăciune dar Maniacii intervin și o iau pe vrăjitoare, lăsând calea liberă pentru Tchelio. El o transformă pe Ninette înapoi la
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
pe vrăjitoare, lăsând calea liberă pentru Tchelio. El o transformă pe Ninette înapoi la forma umană. Complotiștii sunt condamnați la moarte dar Fata Morgana îi ajută să evadeze printr-o trapă iar operă se încheie cu toți omagiindu-l pe Prinț și pe mireasa sa. Prokofiev a aranjat o suită orchestrală a muzicii din operă pentru a fi interpretată în sălile de concert (Op. 33bis). Suita durează între 15 și 20 de minute și este alcătuită din șase părți: Prokofiev a
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
diminuează. După ce Marchizul îi spune câți bani a pierdut Babulenka Generalul sugerează să cheme Poliția dar Marchizul îl face să se răzgândească. Alexei sosește iar Generalul și Marchizul îi cer ajutorul pentru a o convinge pe Babulenka să se răzgândească. Prințul Nilsky, un alt potențial soț pentru Blanche, sosește și spune și el câți bani a pierdut Babulenka. Generalul leșină după care fuge în cazino. Blanche pleacă cu Nilsky. Alexei se întreabă ce se va întâmpla cu familia lui Polina după
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
trăiește vânând prin păduri. După mai multe peripeții, Făt-Frumos reușește să o răpească pe fata Genarului. Cei doi ajung la curtea împăratului cel tânăr și sunt primiți cu mare bucurie. Făt-Frumos din lacrima se căsătorește cu Ileana față Mamei-Padurilor iar prințul mai tanar se căsătorește cu fata generalului
Făt-Frumos din lacrimă () [Corola-website/Science/329984_a_331313]
-
Crăciun, pentru "заутренняя" - Sfânta Liturghie a Nașterii Domnului. Din 1992, Crăciunul a devenit o sărbătoare națională în Rusia, ca parte a sărbătorii de zece zile de la începutul fiecărui nou an. În Rusia, sărbătorirea oficială a Crăciunului a început cu botezul Prințului Vladimir la sfârșitul secolului al X-lea. Cu toate acestea, Crăciunul era sărbătorit de mult timp de comunitatea creștină veche din Rusia Kieveană. În 1920, sărbătorile religioase, inclusiv Crăciunul, au fost eradicate de către statul rus ateu. Pomul de Crăciun și
Crăciunul în Rusia () [Corola-website/Science/328025_a_329354]
-
România și Republica Moldova. Legația diplomatică în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh Karel Schwarzenberg) precum și succesorul lui, contele Ottokar Czernin, din 25 octombrie 1913 până în 27 august 1916 (apoi ministru al afacerilor externe în perioada 1916 - 1918). Urmare a stării de război dintre
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
sejur în Grecia, familia s-a întors în Ceylon, unde Laurence a lucrat ca secretar particular al tatălui său, precum și în cadrul baroului colonial, luând ,după mărturia să, parte activă la 23 procese de omucidere.. În 1851 s-a împrietenit cu prințul nepalez Jung Bahadur, viitor prim ministru și fondator al dinastiei de guvernanți Rană, care vizitase Europa și l-a însoțit în drumul său de întoarcere de la Colombo în Nepal. I-a fost prilejuit astfel să participe și la o vânătoare
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
diplomatice, să se retragă.. Despre aventurile în Extremul Orient, Oliphant a publicat două volume de relatări în anii 1857 și 1859. Au urmat apoi, în Anglia, o vizită făcută la Broadlands lordului Palmerston, apoi în 1862 vizite în Corfu împreună cu prințul de Wales, cu care împărtășea interesul pentru aventuri cu femei atractive. apoi în Albania, Herțegovina și Munții Abruzzi. Din „considerente de familie” s-a retras din serviciul diplomatic. Dar interesul său pentru ce se întâmplă în lume a rămas la fel de
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
care n-o va ierta pe mama ei pentru căsătoria cu Ferdinand fără permisiunea lui. Ca urmare a ascensiunii mamei ei la tronul Castiliei, tânăra Isabella a fost investită ca moștenitoare a tronului până la nașterea fratelui ei mai mic Juan, Prinț de Asturia, în iunie 1478, înainte ca Isabella să împlinească opt ani. Părinții ei s-au implicat într-un război de succesiune deoarece fratele vitreg mai mare al Isabella, regele Henric, nu a numit un succesor. A urmat o luptă
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
din negocierile lor pentru pace atunci când, în cele din urmă, Afonso și-a retras forțele din Castilia. În conformitate cu termenii Tratatului de la Alcáçovas, s-a convenit ca Prințesa Isabella să se căsătorească cu nepotul lui Afonso al V-lea, Dom Afonso, Prinț al Portugaliei, care era cu cinci ani mai mic decât Isabella. Tratatul prevedea, de asemenea, ca Ferdinand și Isabella să plătească o zestre mare pentru fiica lor. În 1490 Isabella s-a căsătorit cu Afonso, Prinț al Portugaliei, moștenitorul lui
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
V-lea, Dom Afonso, Prinț al Portugaliei, care era cu cinci ani mai mic decât Isabella. Tratatul prevedea, de asemenea, ca Ferdinand și Isabella să plătească o zestre mare pentru fiica lor. În 1490 Isabella s-a căsătorit cu Afonso, Prinț al Portugaliei, moștenitorul lui Ioan al II-lea al Portugaliei. Deși a fost o căsătorie aranjată, Isabella și Afonso s-au îndrăgostit repede, și Isabella a fost copleșită de durere atunci când soțul ei a murit în 1491: trimisă acasă la
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
Bunei Vestiri,și mai apoi și alte biserici au fost consacrate Fecioarei Maria de-a lungul Ucrainei. În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală, Moscova. Pe locul unde oamenii și prințul conducător au întâlnit icoana s-a construit, pentru a marca evenimentul, din Moscova. Vasili I al Moscovei a petrecut o noapte întreagă plângând lângă icoană, iar armatele lui Tamerlan s-au retras în aceiași zi. Locuitorii Moscovei au refuzat să
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
al II-lea le-a considerat trădătoare și a fost executat de însuși rege. Fratele ei cel mic i-a succedat lui Ioan al II-lea ca rege sub numele Manuel I al Portugaliei. Eleanor s-a căsătorit cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
1919 a fost înființată la Poznan Universitatea Adam Mickiewicz, care încă de la început a fost considerată continuatoarea Colegiului iezuit. Clădirea fostului Colegiu iezuit a găzduit mai târziu diferite instituții. Între anii 1815-1830 a fost reședința guvernatorului Marelui Ducat al Posnaniei, prințul Anton Radziwill. În perioada postbelică consiliul municipal al Poznan-ului a preluat clădirea în stil baroc, clădire foarte bine conservată, a vechiului colegiu iezuit.
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
Regele, care se convertise la romano-catolicism pentru a putea fi ales la conducera Poloniei, nu se afla în poziția potrivită pentru a îi putea ierta pe condamnați. Rösner și alți 12 luterani au fost condamnați la moarte pe 16 noiembrie. Prințul Jerzy Dominik Lubomirski a condus un regiment de soldați în orașul Toruń, pentru a executa verdictul. Rösner și alți oficiali urmau să fie decapitați pentru “neglijarea datoriei” și în timp ce doi dintre condamnați, acuzații fiind și de profanarea Fecioarei, urmau să
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
(13 iulie 1783 - 27 februarie 1853) a fost Mare Duce de Oldenburg din 1829 până în 1853. Augustus s-a născut la 13 iulie 1783 la castelul Rastede în apropiere de Oldenburg, ca fiu al Prințului Petru Frederick Louis de Holstein-Gottorp și a soției acestuia, Ducesa Frederica de Württemberg, o fiică a lui Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg. Augustus a avut un frate, Ducele George de Oldenburg, care era cu un an mai
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
niciodată. În 1785, când Augustus avea doi ani, tatăl lui a devenit Prinț-Episcop de Lübeck și de asemenea a fost numit regent al ducatului de Oldenburg din cauza incapacității vărului său, Wilhelm, Duce de Oldenburg. Din 1788 până în 1803, cei doi prinți au fost educați acasă sub supravegherea tatălui lor. Împreună cu fratele său a studiat la Universitatea din Leipzig din 1803 până în 1805. În perioada 1805-1807 el și fratele său au călătorit extensiv în Anglia și Scoția. În 1808, el și-a
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
din funcția de guvernator de Estonia. S-a întors în Oldenburg în 1816. La 24 iulie 1817, la vârsta de 34 de ani, Augustus s-a căsătorit cu Prințesa Adelheid de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym. ea era fiica lui Victor al II-lea, Prinț de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym și a soției acestuia, Prințesa Amalie Charlotte de Nassau-Weilburg. Augustus și Adelheid au avut două fiice: Prințesa Adelheid a murit brusc în 1820, la vârsta de 20 de ani. În 1823, tatăl său a succedat ca Duce de
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
Adelheid au avut două fiice: Prințesa Adelheid a murit brusc în 1820, la vârsta de 20 de ani. În 1823, tatăl său a succedat ca Duce de Oldenburg după decesul vărului său Wilhelm, Duce de Oldenburg iar Augustus a devenit prinț moștenitor. Deși Oldenburg, ca multe alte ducate germane, a fost ridicat de la ducat la mare ducat în 1815 la Congresul de la Viena, tatăl său a ales să continue să folosească titlul de Duce în loc de cel de Mare Duce. Ca prinț
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]