19,573 matches
-
albastre și verzi). La vârsta de 3-4 ani, atinge maturitatea sexuală. Perioada de depunere a icrelor are loc din februarie până în aprilie. Masculii sunt teritoriali și resping orice rival potențial. Fiecare mascul pregătește un cuib în gropițele de pe fundul apei. Reproducerea este precedată de un ritual de curtare, pentru a determina femela să vină și să depune icrele în cuib. Masculul curtează fiecare femelă care intră pe teritoriul său. Fiecare femelă depune 108-336 icre, cu diametrul de 2,3 mm. Masculul
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
mai rar și se întâlnesc aproape numai peștii adulți. Niciodată nu intra în regiunile mocirloase ale râului. Porcușorul de nisip trăiește în cârduri mari de câteva sute de exemplare, stă nemișcat pe fundul apei, ducând o viață sedentară. În epoca reproducerii face migrații scurte. Mai puțin fotofob decât alte specii ale genului "Romanogobio", este mai activ în amurg sau în zilele înnorate, dar și în timpul zilei. Lungimea obișnuită 6-11 cm, maximal 16 cm. Femele sunt mai mari. Poate trăi 5 ani
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
cu capul îndreptat contra curentului, fiind sedentar, fotofob, este activ în principal în amurg și noaptea sau în zilele innorate. Puietul este mai activ în timpul zilei. Peștii adulții sunt solitari, însă formează cârduri constând din câțiva indivizi în perioada de reproducere. În timpul verii stau în ape puțin adânci, iar iarna caută zone mai adânci, în care iernează imobili sau au o activitatea redusă. Lungimea obișnuită 7-8 cm și excepțională 15 cm. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: II - III, 6-8; înotătoarea anală: II-III
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și cu păsări (porumbei de pădure, presuri, potârnichi, mai ales cele bolnave), alte vertebrate, inclusiv pești, insecte
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
acoperă cu pene și pot zbura la 5-6 săptămâni. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) șorecarul încălțat este listat ca specie neamenințată cu dispariția (LC). Nu sunt amenințări evidente în locurile de reproducere, dar cartierele de iernat sunt supuse unor perturbări ale habitatelor și altor presiuni umane. Populația globală este estimată la circa 500 000 de exemplare
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
creatorii Școlii de Belle Arte de la București, căreia i-a fost și director. A fost și unul din cei 60 de membri fondatori ai Ateneului Român. La 28 ianuarie 2011, Romfilatelia a lansat o serie de 4 mărci poștale intitulată „Reproduceri de artă - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României“. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 lei este ilustrată compoziția "Marină", realizată de Eugeniu Voinescu.
Eugeniu Voinescu () [Corola-website/Science/331787_a_333116]
-
și „Furnica”, „Adevărul”, „Războiul”, „Drapelul” și „Țivil-Cazon”. Nicolae S. Petrescu a publicat în anul 1898 albumul de caricaturi intitulat „"Contimporani"”. Acest album a fost unul dintre primele albume de caricaturi care au fost publicate în România. Albumul conține 26 de reproduceri color, impresionante ca realizare grafică pentru acele timpuri, după desene și caricaturi sau acuarele făcute de Nicolae Petrescu în perioada 1897 - 1898. Ele reprezintă după cum a spus pe prima pagină a albumului N.S. Petrescu: Caricaturistul Nicolae Petrescu a abordat în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de vestitul geograf și cartograf francez Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville în lucrarea "„Memoire sur les peuples qui habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”". Mai târziu, în anul 1869, s-a executat la București, în tipografia "„Saunder&co.”", o reproducere după ediția italiană a lui Del Chiaro, la dimensiunile 670 X 340 mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
les peuples qui habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”". Mai târziu, în anul 1869, s-a executat la București, în tipografia "„Saunder&co.”", o reproducere după ediția italiană a lui Del Chiaro, la dimensiunile 670 X 340 mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani mai târziu a fost achiziționată, de la muzeul londonez, o reproducere fotografică a hărții în
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
670 X 340 mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani mai târziu a fost achiziționată, de la muzeul londonez, o reproducere fotografică a hărții în mărime naturală. Această copie se află tot la Biblioteca Academiei Române. Harta are 132 cm lungime și 64 cm lățime și se compune din 4 planșe mari lipite pe pânză una lângă alta. În colțul din stânga sus
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
în judecată pentru ”înaltă trădare” a fost emisă în data de 16 mai 1938, având 7 capete de acuzare, din care instanța, la procesul derulat în perioada 23 - 27 mai, a reținut doar trei, respectiv : 1. trădare prin deținere și reproducere în public de acte interesând siguranța statului; 2. uneltire contra ordinii sociale: 3. răzvrătire. Avocații înscriși pentru apărarea acuzatului au fost arestați, fiind constrânși să renunțe. Materialul probatoriu a fost extrem de inconsistent, practic, documentele interesând Siguranța Națională pe care le-
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
speciile cu excepția de trei grupuri de ciuperci pentru care Christiaan Hendrik Persoon este autoritatea fondatoare necontestată. Fries a dezvoltat de asemenea un sistem de clasificare a lichenilor bazând pe caracterele ale corpului lor de fructe (organele care produc spori de reproducere). A prezentat acest sistem în lucrarea sa "Lichenographia europaea reformata" din 1831, care a fost acceptată pe larg, până ce folosirea microscopului a revoluționat cunoștințele în acest domeniu. Fries a fost prima persoană care a deosebit între lichenii cu elemente exterioare
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
care conținea o copie olandeză , din 1737, într-un singur exemplar. Data tipăririi a fost rasă cu cuțitul de către un anticar ca să ridice valoarea hărții (în secolul al XVIII-lea o hartă era mai valoroasă dacă era mai recentă) - prin reproducere fotografică a apărut data reală: 1737. Ulterior, în anul 1928, P. P. Panaitescu a dscoperit o copie a hărții lui Cantemir, întocmită de J. B. d'Anville. Această copie, considerată de cartografi cea mai clară și mai fidelă, se găsește
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
lor și distrugerea vieții, care ar putea reprezenta o amenințare (în filmul Prometheus rasa a fost proiectată ca o armă biologică de o rasă avansată). Ca și viespile sau termitele, „alien”-ii sunt eusociali, cu o singură regină fertilă care reproducere o castă de războinici. Ciclul de viață biologic al „alien”„”-ilor implică implantarea traumatică de larve parazite în interiorul gazdelor vii, care la maturitate erup din pieptul gazdei. Designul lor evocă în mod deliberat multe imagini sexuale, atât ca bărbați, cât
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
Nu intră în hibernare. Se hrănesce cu diferite nevertebrate, în special cu insecte și viermi (râme) găsite litieră, dar mânca și fructe. În captivitate sunt ușor de întreținut cu orice fel de carne; o parte dintre ei acceptă și fructele. Reproducerea nu este sezonieră și are loc tot timpul anului. Femelele fată 2-3 pui la o naștere. Sunt animale poligame.
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
a stârnit mult interes și abia în 1921, după o producție la Londra, baletul a fost pe deplin apreciat și a primit un loc permanent în repertoriul clasic. În 1999 Teatrul Mariinski a reconstituit producția originală din 1899, inclusiv cu reproduceri ale decorurilor și costumelor originale. "Frumoasa din pădurea adormită" este cel mai lung balet al lui Ceaikovski, având o durată de aproximativ patru ore cu tot cu pauze. Fără pauze durează aproximativ trei ore. La premieră țarul Alexandru al III-lea l-
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
reprezintă la adult 8% din lungimea corpului. La leii de mare al lui Steller ("Eumetopias jubatus"), această proporție este de 6,2% în timp ce la foca de Groenlanda ("Pagophilus groenlandicus"), acesta este de 9,9%. Osul penian nu este indispensabil pentru reproducere deoarece multe specii nu îl au. Până în prezent, mai multe ipoteze au fost avansate pentru a explica funcția osului penian. Unii cercetători cred că osul penian a evoluat prin pleiotropie, adică, un mod de ereditate în care o mutație a
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
Dar majoritatea oamenilor de știință refuză să creadă că evoluția acestui organ nu coresponda cu nici o funcție. Ei aderă mai curând la ideea că această structură a evoluat diferit, chiar în interiorul aceluiași grup, sub presiunea factorilor selectivi care vizează optimizarea reproducerii. Pentru adepții acestui punct de vedere, costurile legate de creșterea și menținerea osului penian, ca și riscurile de infecție sau fractură, sunt semne că osul penian posedă o funcție precisă. Natura acestei funcții rămâne totuși controversată. O a doua ipoteză
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
semne că osul penian posedă o funcție precisă. Natura acestei funcții rămâne totuși controversată. O a doua ipoteză ipoteză sugerează că diversitatea formelor și dimensiunilor osului penian constituie un fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
dezvoltată pentru a explica dimensiunea osului penian la primate și, eventual, la unele carnivore și pinipede. A cincea ipoteză sugerează că osul penian a evoluat pentru a stimula conductele reproducătoare a femelei și a induce ovulația, ceea ce ar crește succesul reproducerii. Osul penian se folosește din mai multe motive care nu au nimic de a face cu cercetarea științifică a faunei sălbatice. De exemplu, printre autohtonii din Alaska, osul penian al speciilor nordice de mari dimensiuni (morse, foci, lei de mare
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
realizarea unor programe internaționale legate de Marea Neagră, Marea Mediterană și de alte mări ale lumii. Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc. Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici. Biologia marină este strâns legată de oceanografie și studiază relațiile dintre diversele fenomene și schimbări din mări și oceane, răspândirea și adaptarea organismelor care populează mediul marin. Aceasta
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
extrem de bine dozată care a putut fi modificată pentru a da impresia că există un accent pur scoțian în fiecare cuvât rostit, s-a lucrat de asemenea pe persuasiune, personajul trebuia să fie extrem de convingător. Participanților li s-a cerut reproducerea replicii: " "Majestate, vi-l prezint pe moștenitorul meu, care ne-a apărat pământurile de invadatorii nordici și care cu propria lui sabie, țepușa însângerată, a doborât o mie de dușmani"" . Luminița Gheorghiu actrița care a dus România pe noi culmi
Neînfricată (film) () [Corola-website/Science/332929_a_334258]
-
organici persistenți (POP), sau al metalelor grele la de la organisme nevertebrate la alte nivele trofice superioare. În urma ingerării, aditivii și monomerii pot interfera cu procesele biologice importante, și pot cauza perturbarea sistemului endocrin, pot avea un impact negativ asupra mobilității, reproducerii, dezvoltării, și pot provoca carcinogeneza.
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]