21,085 matches
-
martie și trupele romane, constând din patru legiuni principale, Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război daco-roman al lui Traian, împăratul a amânat asaltul final asupra capitalei lor de Sarmizegetusa în scopul une victorii definitive sigure, prin reorganizarea trupelor imperiale. Traian a impus concesii dace severe în cadrul
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
de pace cu dacii. Astfel, Decebal trebuia să renunțe la toate pretențiile sale asupra unor porțiuni ale regatului său, inclusiv Banat, Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia și regiunea de sud-vest a Transilvaniei. De asemenea, el a trebuit să predea toți dezertorii romani și pe toți prizonierii capturați de trupele sale, precum și mașinile de război. La întoarcerea în Roma, Traian a fost salutat ca un lider victorios, și în onoarea triumfului său, el a luat numele de "Dacicus", un titlu care apare pe
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
să cucerească în cele din urmă capitala lui, Sarmizegetuza. Asediul Sarmizegetuzei a avut loc în vara anului 106. Se estimează că cel mai probabil dacii au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă împotriva invaziei. Forțele romane s-au apropiat de Sarmizegetuza împărțite în trei coloane principale. Prima coloană a traversat podul dunărean construit de Apollodor din Damasc, iar apoi a urmat văile râurilor Cerna și Timiș până la Tibiscum. Apoi s-au întors pe valea râului Bistra
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
a traversat podul dunărean construit de Apollodor din Damasc, iar apoi a urmat văile râurilor Cerna și Timiș până la Tibiscum. Apoi s-au întors pe valea râului Bistra, prin depresiunea carpatică a Țării Hațegului. În aceste locuri, existau deja garnizoane romane staționate din primul război, ușurând foarte mult înaintarea romanilor. Ei au trecut prin Valea Cernei, Hațeg și Valea Streiului și au distrus cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie. A doua coloană a armatei se crede că a trecut
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
iar apoi a urmat văile râurilor Cerna și Timiș până la Tibiscum. Apoi s-au întors pe valea râului Bistra, prin depresiunea carpatică a Țării Hațegului. În aceste locuri, existau deja garnizoane romane staționate din primul război, ușurând foarte mult înaintarea romanilor. Ei au trecut prin Valea Cernei, Hațeg și Valea Streiului și au distrus cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie. A doua coloană a armatei se crede că a trecut Dunărea undeva în apropierea anticului Sucidava și a mers
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
au distrus cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie. A doua coloană a armatei se crede că a trecut Dunărea undeva în apropierea anticului Sucidava și a mers apoi spre nord prin alea Jiului, unindu-se cu prima coloană romană în Țara Hațegului. Forțele combinate ale celor două coloane au început să atace zona Munților Surianu, unde au întâlnit rezistență sporadică din partea dacilor, dar îndârjită. Cea de a treia coloană romană, cel mai probabil condusă de Traian însuși, a avansat
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
nord prin alea Jiului, unindu-se cu prima coloană romană în Țara Hațegului. Forțele combinate ale celor două coloane au început să atace zona Munților Surianu, unde au întâlnit rezistență sporadică din partea dacilor, dar îndârjită. Cea de a treia coloană romană, cel mai probabil condusă de Traian însuși, a avansat prin estul Munteniei, a traversat Carpații printr-o locație aproapiată de ceea ce este acum Bran și au mărșăluit spre vest, prin sudul Transilvaniei. Restul trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
spre vest, prin sudul Transilvaniei. Restul trupelor din Moesia Inferior au trecut pe la Bran, Bratocea și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o zonă care se întinde spre nord până la râul Tisa și Moldova la est. Așezările dacice din vest
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o zonă care se întinde spre nord până la râul Tisa și Moldova la est. Așezările dacice din vest, cum ar fi Ziridava, au fost complet distruse în
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
dacice din vest, cum ar fi Ziridava, au fost complet distruse în această perioadă. Cu toate acestea, Moldova și Maramureș, situate în nordul României moderne, nu au devenit niciodată parte a provinciei romane Dacia și deci nu au cunoscut stăpânirea romană. Singura înregistrare istorică a asediului este Columna lui Traian, care este o sursă controversată, fiind în primul rând o operă edilitar-artistică. Există și o dezbatere pentru a stabili dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus conductele de apă ale Sarmizegetuzei și au obligat pe daci să se predea înainte ca să dea foc la oraș. Forțele romane au reușit să intre în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
și apoi au nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino (p. 73), consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia (Cassius Dio 68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, Decebal s-a sinucis pentru a evita captura. Capul lui Decebal și mâna sa dreaptă au fost apoi duse lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia ca
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, Decebal s-a sinucis pentru a evita captura. Capul lui Decebal și mâna sa dreaptă au fost apoi duse lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia ca pe o provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, Decebal s-a sinucis pentru a evita captura. Capul lui Decebal și mâna sa dreaptă au fost apoi duse lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia ca pe o provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de 40 kilometri de vechea Sarmizegetuza. Acest centru a fost numit "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetuza". Pierderile suferite în acest război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
provincie romană și au construit o altă capitală la o distanță de 40 kilometri de vechea Sarmizegetuza. Acest centru a fost numit "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetuza". Pierderile suferite în acest război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul cuceririi Daciei. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian, în 117. Acest lucru arată impactul pe care împăratul l-a avut asupra dacilor după război. În timp ce
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
în timpul cuceririi Daciei. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian, în 117. Acest lucru arată impactul pe care împăratul l-a avut asupra dacilor după război. În timp ce bătălia s-a încheiat cu victorie romană, această bătălie este considerată de către istorici ca fiind ultima mare cucerire a Imperiului Roman, înainte de a intra spre sfârșitul sec. al II-lea în perioada sa de declin.
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
este prima fază prin care a trecut armata romană. Roma s-a extins lent și a fost timp de secole o comunitate ca atâtea altele care purta de asemenea războaie de mică anvergură. Armata romană arhaică era constituită printr-o recrutare generală la nivelul proprietarilor de pământ din gentes
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
este prima fază prin care a trecut armata romană. Roma s-a extins lent și a fost timp de secole o comunitate ca atâtea altele care purta de asemenea războaie de mică anvergură. Armata romană arhaică era constituită printr-o recrutare generală la nivelul proprietarilor de pământ din gentes și clientalae. Există puține izvoare sigure despre istoria timpurie a Romei. era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1000 de infanteriști comandanți de
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani nu a dus la o abandonare a modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale regelui erau recrutate, probabil din rândul equites. O sursă fragmentară, dar de încredere, numită ,Ineditum Vaticanum”, consemnează faptul că equites nu s-au remarcat
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
remarcat până la războaiele cu samniții din secolul IV î.H. O reformă importantă a armatei a avut loc în timpul lui Servus Tullius, care a creat sistemul servian. Titus Livius și Dionysus vorbesc detaliat despre acest sistem. Valoarea averii tuturor bărbaților romani era înregistrată într-o listă de recensământ, numită census, aceștia, după avere erau repartizați în cinci clase. Aceste clase erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru a fi semnificative. Până ce galii nu i-au pus pe romani în situația de a-și modifica formația și armele, este cert că samniții au făcut-o. Primul război samnit (343 î.Hr.-341 î.Hr.) În anii 340 î.Hr., când Filip al II-lea al Macedoniei( tatăl lui Alexandru cel Mare) era
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
În anul 343 î.H., ei i-au atacat pe sidicini, un trib mai mic de la granița de sud-vest. Sidicinii au cerut ajutor de la vecinii lor din Campania, dar ace;tia au fost învinși. Cei din Campania au cerut ajutor romanilor, ceea a reprezentat pentru aceștia o problemă, deorece samniții au fost aliații lor din ultimul deceniu. Titus Livius spunea că Senatul a refuzat inițial să participe la un război contra aliaților săi. Acest lucru a forțat mâna Senatului. Trimișii Romei
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
au fost aliații lor din ultimul deceniu. Titus Livius spunea că Senatul a refuzat inițial să participe la un război contra aliaților săi. Acest lucru a forțat mâna Senatului. Trimișii Romei le-au cerut samniților să nu atace noul teritoriu roman, iar când aceștia au refuzat, a început războiul. Ambii consuli din 343 â.H., au codnus războiul împotriva samniților. Marcus Valerius Corvus a fost trimis în Campania, în timp ce Cornelius Arvina a atacat regiunea Samnium. Băttălia de la Samnium a fost un
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]