20,565 matches
-
august 1940 forțele RAF au fost reduse până la cel mult 300 de avioane în stare de funcționare. Au fost luate în considerație victoriile revendicate de piloții germani și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de zbor distruse a industriei aeronautice britanice. În realitate, britanicii dispuneau de 855 de avioane gata de luptă, 289 de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că britanicii dispuneau de fapt de două ori mai multe avioane decât la începutul lunii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atacul de pe 18 august. În ciuda eșecului operațiunii "Adlertag" și a pierderilor ridicate de pe 15, 16 și 17 august, Kesselring l-a convins pe Göring să continue trimiterea de bombardiere însoțite de escorte puternice de avioane de vânătore pentru distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii tacticii vânătorii libere a avioanelor organizate în "Jagdgeschwader" (grupuri de escadrile). Avioanele de vânătoare cu un singur motor Messerschmitt Bf 109 urmau să fie trimise înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii tacticii vânătorii libere a avioanelor organizate în "Jagdgeschwader" (grupuri de escadrile). Avioanele de vânătoare cu un singur motor Messerschmitt Bf 109 urmau să fie trimise înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se implice în lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a sfătuit cu Hugo
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în accepțiunea tacticienilor britanici, să împiedice implicarea avioanelor de vânătoare în luptele aeriene unu-la-unu. Principala amenințare la aderesa avioanelor proprii de vânătoare era considerată a fi focul încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere. Înainte de război, eficiența focului încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere fusese supraevaluată de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avioanelor de vânătoare în luptele aeriene unu-la-unu. Principala amenințare la aderesa avioanelor proprii de vânătoare era considerată a fi focul încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere. Înainte de război, eficiența focului încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere fusese supraevaluată de comandanții aviației militare britanice. Această miopie a avut un impact negativ asupra eficacității tactice a RAF Fighter Command până în vara anului 1940. Hugh Dowding, comandantul Fighter Command, și planificatorii săi militari au luat în considerat bombardierele germane singura amenințare și au definit sisteme și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de 300-400 m și să degajeze spațiul de luptă fără să se apropie prea mult. Aceste tactici folosite de-a lungul a mai multor ani, s-au dovedit total ineficiente în condițiile luptelor aeriene din anul 1940 de pe cerul insulelor britanice. Aceste tactici nu erau potrivite pentru lupta dintre avioanele de vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109 și Bf 110. Chiar și atunci când avioanele de vânătoare britanice interceptau bombardierele germane fără să fie ele însele interceptate, haosul luptelor aeriene moderne făcea imposibilă atacurile concentrate ale formațiilor rigide. Piloții erau obligați să țină prea mult seama de capacitățile defensive ale bombardierelor. Atacurile vânătorilor începeau și se terminau la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina Royal Observer Corps. Zeci de mii de voluntari de-a lungul și latul Regatului Unit urmăreau formațiunile germane care zburau deasupra insulelor. Observatorii erau în legătură
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina Royal Observer Corps. Zeci de mii de voluntari de-a lungul și latul Regatului Unit urmăreau formațiunile germane care zburau deasupra insulelor. Observatorii erau în legătură continuă cu aeroporturile de sector prin linii telefonice și transmiteau informațiile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
26), "Jagdgeschwader 51" (JG 51), "Jagdgeschwader 52" (JG 52), "Jagdgeschwader 54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să execute un raid la înălțime mică împotriva bazei aeriene Kenley, Roth fiind navigatorul avionului conducător. Unitatea obținuse rezultate remarcabile în Franța în timpul atacurilor la mică altitudine. Cele nouă bombardiere Do 17 trebuiau să traverseze Canalul Mânecii, să ajungă în dreptul țărmului britanic la Beachy Head. De aici, urmau să urmărească linia de cale ferată Brighton-Londra spre nord-est, spre zona în care se afla ținta raidului. Echipajele germane au primit ordinul să țintească în special clădirile și hangarele de la capătul sudic al aeroportului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
12.000 de picioare. La aproximativ 50 mile spre sud-vest, cele nouă bombardiere Do 17 din "9 Staffel" se aflau la jumătatea distanței dintre Dieppe, Seine-Maritime și Beachy Head și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel". Radarele din regiunea Dover au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și controlorii săi de zbor au direcționat escadrila RAF 501 spre Canterbury la o altitudine de 20.000 ft (32 km). Aceste avioane se îndreptau inițial spre aeroportul RAF Gravesend, după ce decolaseră de pe aeroportul RAF Hawkinge, patrulaseră în spațiul aerian britanic. Primei escadrile li s-au mai adăugat două escadrile din Kenley, două din Biggin Hill și câte una din North Weald, Martlesham, Heath, Manston și Rochford. În scurtă vreme, toate avioanele de vânătoare care urmau să participe la luptă se
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
la sol trei escadrile pe aeroportul RAF Tangmere pentru respingerea unui eventual atac dinspre sud, plus încă șase, care urmau să fie folosite acole unde ar fi fost urgentă nevoie. În momentul intrării grupului lui Gerhard Schöpfel în spațiul aerian britanic, germanii au localizat avioanele de vânătoare RAF care zburau în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre ele fiind doborâte în numai două minute. Trei piloți britanici au fost răniți (Donald McKay, Kenneth Lee și F. Kozlowski) și un al patrulea ucis (J.W Bland). După ce Schöpfel s-a îndepărtat, ceilalți camarazi ai săi s-au angajat în lupte individuale cu piloții RAF, fără să obțină rezultate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de mile până Biggin Hill, unde erau așteptate de patru escadrile de vânătoare din defensiva aeroportului. Când "9 Staffel" a zburat în dreptul litoralului britanic, avioanele germane au fost atacate cu mitralierele antiaeriene aflate la bordul vaselor de patrulare ale Royal Navy, dar fără vreun rezultat. Observatorii aerieni ai postului K3 situat pe vârful Beach Head a descoperit bombardierele Dornier. Ei au anunțat imediat Cartierul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la mare înălțime. Bombardierele germane au depășit Lewes până au ajuns deasupra linie de cale ferată Brighton-Londra. De aici, ele au schimbat direcția spre nord-vest. Controlorii de zbor britanici au beneficiat de rapoartele rapide și corecte ale observatorilor aerieni și și-au dat seama că formațiile germane urmează să declanșeze un atac coordonat. Cele două escadrile care zburau la mare altitudine nu au putut fi dirijate la o înălțime
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja să se fi încheiat. Ei se așteptaseră să atace un aeroport răvășit de bombe. Când bombardariele Do 17 au ajuns deasupra obiectivului, au fost întâmpinate de focul mitralierelor și tunurilor antiaeriene britanice. O parte a avioanelor de vânătoare ale escadrilei 111 RAF au atacat bombardierele germane. Un avion britanic Hurricane a fost doborât imediat, nu se știe dacă de focul mitraliorilor germani sau a antiaerienei britanice, iar pilotul Stanley Connors a fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atace un aeroport răvășit de bombe. Când bombardariele Do 17 au ajuns deasupra obiectivului, au fost întâmpinate de focul mitralierelor și tunurilor antiaeriene britanice. O parte a avioanelor de vânătoare ale escadrilei 111 RAF au atacat bombardierele germane. Un avion britanic Hurricane a fost doborât imediat, nu se știe dacă de focul mitraliorilor germani sau a antiaerienei britanice, iar pilotul Stanley Connors a fost ucis. Restul avioanelor de vânătoare britanice s-au retras pentru ca să evite să devină victime ale propriei antiaeriene
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătoare ale escadrilei 111 RAF au atacat bombardierele germane. Un avion britanic Hurricane a fost doborât imediat, nu se știe dacă de focul mitraliorilor germani sau a antiaerienei britanice, iar pilotul Stanley Connors a fost ucis. Restul avioanelor de vânătoare britanice s-au retras pentru ca să evite să devină victime ale propriei antiaeriene. Piloții de vânătoare RAF s-au retras spre estul aeroportului pentru ca să atace bombardierele în timp ce acestea încercau să ia înălțime după încheierea bombardamentului. În plin bombardament, doi piloți britanici de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătoare britanice s-au retras pentru ca să evite să devină victime ale propriei antiaeriene. Piloții de vânătoare RAF s-au retras spre estul aeroportului pentru ca să atace bombardierele în timp ce acestea încercau să ia înălțime după încheierea bombardamentului. În plin bombardament, doi piloți britanici de Hurricane din escadrila 615 au reușit să decoleze și să ia înalțime. La doar câteva minute de la începerea atacului, toate bombardierele Dornier erau atacate. Bombardierul pilotat de Johannes Petersen a zburat la o înălțime mai mare decât restul formației
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
s-a prăbușit, iar echipajul a murit la impact. "Oberleutnant" Rudolf Lamberty (care preluase comanda după rănirea lui Roth) a reușit la rândul lui să evite cablurile, dar avionul pilotat de el fusese lovit deja în zona rezervoarelor de tirul britanic. Bombardierul a luat foc, iar Lamberty a reușit cu greu să păstreze controlul comenzilor. Rudolf Lamberty a fost doborât în cele din urmă de avioanele de vânătoare ale escadrilei nr. 111 la Leaves Green în Kent. Roth a murit, dar
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
patru Do 17, trei au fost avariate ușor și două puternic avariate. După luptele din "The Hardest Day", germanii au abandonat practica bombardamentelor la joasă altitudine. Escadrilele No. 610, 615 și 32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul JG 3 zburau la o altitudine mai mare și i-au luat pe britanici prin
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]