KorAP: Find »[drukola/base=episcop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...780 781 782 ...793 >

19,809 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

clases (Bilbao, 1984), La Aurora social (Asturias), La Guerra social și La República social (ambele catalane). Publiciștii catolici au încurajat și dezvoltat mijloacele de comunicare catolice, în ideea de a realiza un adevărat apostolat prin intermediul presei. În diferite provincii ecleziastice, episcopii au publicat pastorale colective, evidențiind gradul de limitare al mijloacelor catolice și nevoia de a se opune altor publicații. Tot în perioada Restaurației 175 s-au înființat publicații catolice cu caracter științific, destinate unui public redus, dar influent. În 1877

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
cu distribuție națională au avut loc abia la sfârșitul secolului, mai întâi cu El Movimiento Católico (1888-1899) și apoi cu El Universo a lui Ortí y Lara, fondat în 1900. Acesta din urmă a primit încurajările cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a fost numit director Ángel Herrera Oria, care a subordonat publicația ierarhiei ecleziastice. S-a urmărit crearea unui instrument de informare catolic, cu distribuție națională, în armonie cu directivele ierarhiei ecleziastice. Cei ce revizuiau textele erau ierarhii metropolitani conduși de episcopul de Madrid-Alcalá. Ziarul s-a opus în 1913 măsurilor de secularizare ale contelui Romanones, consolidându-și poziția în lumea jurnalistică și adunând în paginile sale articolele unor catolici cu viziuni diferite (sindicate, asociații juvenile etc.). De la cele 4500 de exemplare

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Brescia) sau L'Ordine (Como) publicat la început de trei ori pe săptămână, iar din 1895, zilnic. Însuși Papa Leon XIII a fost nevoit să intervină pentru calmarea spiritelor 221, deși chiar el impulsionase acțiunea jurnaliștilor printr-o enciclică adresată episcopilor italieni în 1882 (Etsi nos)222; în rândurile ei, îi încurajase pe ziariștii catolici să-și apere cu seriozitate principiile religioase, chiar de-ar fi fost nevoiți să facă acest lucru în mediul public în care lucrau. Alte ziare catolice

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Corriere di Roma. Riscurile acestui tip de presă nemulțumea ierarhia, fapt ce a făcut ca în 1912, Papa Pius X să dezaprobe în mod public ziarele "trustului"228. Din cauza apropierii de viziunile liberale, Grosoli și-a atras opoziția a numeroși episcopi și a fost nevoit să renunțe la conducerea "trustului", în 1916. Tot în sfera presei catolice, în 1914, Giacomo Alberione (1884-1971) a pus bazele congregației "Società San Paolo", cu scopul de a propovădui creștinismul prin intermediul mijloacelor de comunicare. În câțiva

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
cauză a conflictului a constituit-o refuzul asociației "Azione Cattolica" de a ajunge la un acord cu Guvernul. Un nou moment de ostilitate a avut loc în 1938 când, din cauza legilor rasiste care îi discrimina pe evrei, Sfântul Scaun și episcopii au înfruntat statul, criticând aceste măsuri. Mussolini susținea ideea statului total, adică a controlului extrem al statului, care intra în contradiție cu doctrina și interesele Bisericii și ale Vaticanului. De-a lungul celor douăzeci de ani de fascism, presa catolică

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
decât în cazul în care obțineau naturalizarea; potrivit Regulamentului Organic, aceasta se putea dobândi cu o condiție: aceea de a deveni ortodox 260. Catolicii din cele două principate aparțineau de cele două vicariate apostolice: Vicariatul Apostolic al Valahiei, administrat de episcopul de Nicopolis ad Istrum din Bulgaria, cu sediul la București și Vicariatul Apostolic al Moldovei, cu sediul la Iași, administrat de către un episcop in partibus 261. O altă modificare majoră a modului de organizare a comunității catolice din România a

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Catolicii din cele două principate aparțineau de cele două vicariate apostolice: Vicariatul Apostolic al Valahiei, administrat de episcopul de Nicopolis ad Istrum din Bulgaria, cu sediul la București și Vicariatul Apostolic al Moldovei, cu sediul la Iași, administrat de către un episcop in partibus 261. O altă modificare majoră a modului de organizare a comunității catolice din România a fost decizia de înființare a noilor structuri instituționale ale Bisericii Catolice, adoptată la 3 martie 1883, în sesiunea nr. 55 a Consistoriului Cardinalilor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII îl numea pe primul episcop de Iași, Camilli, "un pionier al vieții catolice moderne" pentru această regiune 267. Noile structuri instituționale

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII îl numea pe primul episcop de Iași, Camilli, "un pionier al vieții catolice moderne" pentru această regiune 267. Noile structuri instituționale ale Bisericii Catolice din România au fost create între anii 1880-1890, când a fost adoptată hotărârea de înființare a arhiepiscopiei de București cu două

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Statutul Bisericii Catolice fusese stabilit prin Concordatul din 10 mai 1927. Potrivit acestuia, au fost înființate 5 dieceze: Alba Iulia și Oradea-Satul Mare în Transilvania, Timișoara în Banat, Iași în Moldova și București în Muntenia. În anul 1948, cei 5 episcopi erau: Aron Márton la Alba-Iulia, Iános Scheffler la Oradea-Satul Mare, Augustin Pacha la Timișoara, Alexandru Cisar la București, și Anton Durcovici la Iași293. În anul 1948, Concordatul a fost atacat violent de către presă și de conducătorii partidului comunist; Dej afirma

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
din urmă era condusă de doi preoți români uniți: Sigismund Pop și Alexandru Roman 309. Publicațiile cultural-științifice apărute sub conducerea unor specialiști și oameni de cultură greco-catolici au reprezentat un alt segment al presei din Transilvania. Avocatul Iosif Vulcan (nepotul episcopului de Oradea, Samuel Vulcan) a fondat revista Familia, prima publicație de popularizare literară și științifică la care au colaborat scriitori reprezentativi ai epocii (1865-1966). O altă revistă cu caracter științific a fost Arhivu pentru filologie și istorie (1868-1871), redactată exclusiv

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Theodorian-Carada; acesta își apăra frazele însemnate în manuscrisul său până la extrem, însă părintele Lucius expunea cu mult calm ceea ce era important, victoria fiind totdeauna de partea sa. Iar asta se repeta ca să spun așa la fiecare număr (...). Odată, foarte severul episcop Camilli a considerat că cenzorul a fost prea indulgent (...); Aceasta însă a fost tot, pentru că nu ne-a reclamat în mod oficial la Roma! Gazeta de duminică (catolică), ce apare mai târziu (1913) la București, nu a trecut prin cenzura

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol Auner parohul catedralei "Sf. Iosif", preotul Lucius Fetz secretarul episcopului Netzhammer în perioada 1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul special al revistei și lista colaboratorilor ei342. Monseniorul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
conceperea articolelor sale. Karalevskij a colaborat foarte bine în problemele de istorie ale catolicismului românesc cu istoricul rus Schmourlo 371. Pentru a avea acces în arhiva centrală a Curiei Generale a O.F.M.C. de la Roma, Karalevskij a cerut ajutorul fostului episcop de Iași, Dominic Jaquet 372. Aflat la Roma în perioada 1912-1916, Karalevskij a promovat ideea dezvoltării și continuității Revistei Catolice. L-a propus pentru colaborare pe istoricul I.C. Filiti, care se afla la acea dată la Roma, cercetând arhivele romane

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
și scurtul mesaj din debutul primului număr. Primul redactor al ziarului Farul nou a fost avocatul Anton Vladimir Frollo. Printre cei care au semnat articole alături de cel menționat au fost: Iosif Frollo, Dumitru Andrieș, N. Popa, Vornicu Vladimir, Mia Frollo, episcopul Anton Durcovici, dr. Traian Iovanelli, pr. Felix Wiercinski, J. Marinescu, George Șerban, G. Dănilă și mulți alții. În cel de-al doilea an al apariției, pe prima pagină a ziarului trona sintagma "Unit cu Dacia creștină"394, care făcea referire

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
va ține la Universitatea Carol I un ciclu de cinci conferințe în cinstea aniversării a 19 secole de la mântuire pentru a încheia anul sfânt". Conferințele ciclului "Cristos" s-au ținut în ordinea următoare: duminică 25.02.1934, ora 17.00 episcopul de Lugoj dr. Alexandru Nicolescu "Cristos în morală"; duminică 4.03.1934, ora 17.00 dr. Augustin Popa profesor de teologie și directorul ziarului Unirea din Blaj "Cristos în viața socială"403. Tematica abordată a fost așadar una variată, iar

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
foarte bine dezvoltată în Occident)404. Precursorul acestei publicații a fost Buletin paroissial 405, apărut în anul 1916 la București în limba franceză, aparținând Catedralei "Sf. Iosif" din același oraș. Tipărirea în limba franceză a exprimat modul de gândire a episcopului de București, Raymund Netzhammer, care considera că evanghelizarea trebuie făcută în limba de origine a enoriașilor; ca o consecință, pentru credincioșii din România de origine franceză dar mai cu seamă germană, trebuiau să existe și publicații în aceste limbi 406

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
parohiilor și ale organizațiilor catolice. Acest proiect a constituit structura efectivă a revistei timp de mai mulți ani426. Colaboratorii revistei aveau următoarele atribuții 427: prima pagină (cu evanghelia duminicală) era redactată de monseniorul Joseph D'Ester, pagina a doua de episcopul R. Netzhammer iar paginile trei și patru de monseniorul Auner, care era redactorul și administratorul revistei 428. Un alt motiv al editării revistei, enunțat încă din primul număr apărut la 16 martie 1913, a fost absența unui organ de informare

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
și a fost însoțit de un supliment gratuit conținând calendarul diecezan 429. Publicația era un instrument programatic de "învațătură, zidire și anunțuri"430 pentru angrenarea credincioșilor într-o intensă viață comunitară catolică. În articolul-program scris de monseniorul Auner în conformitate cu proiectul episcopului Netzhammer, scopul enunțat al acestei reviste era acela de a reprezenta un instrument de pastorație, adresându-se credincioșilor pentru construirea unei vieți comunitare catolice. Prin limba în care a fost tipărită, ea se adresa exclusiv catolicilor vorbitori de germană (care

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
ea se adresa exclusiv catolicilor vorbitori de germană (care în 1930, conform Recensământului General al Populației României, ajungeau la maxim 10.949). Intenția nu a fost justificată în articolul inaugural 431, totuși o motivare a acestei hotărâri reiese din jurnalul episcopului Netzhammer, care era adeptul realizării pastoralei în limba maternă a credincioșilor 432. În același jurnal era consemnată, la data de 6 aprilie 1913, următoarea afirmație: "revista place tuturor foarte mult", ceea ce a indicat o receptare favorabilă a tipăriturii 433. Vizita

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
era consemnată, la data de 6 aprilie 1913, următoarea afirmație: "revista place tuturor foarte mult", ceea ce a indicat o receptare favorabilă a tipăriturii 433. Vizita în România a abatelui Thomas de la Mănăstirea Benedictină din Einsiedeln 434 (locul de proveniență a episcopului Netzhammer), a făcut ca redactorul Auner să realizeze un număr special (pe 6 aprilie 1913) al revistei, dedicat acestei vizite 435. Faptul că publicația se adresa comunității catolice germane din România reieșea și din anunțul care a apărut în numărul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
s-a relatat despre tipărirea Almanahului Asociației Germane din România și a calendarului aferent pe anul 1913. Tot aici s-a menționat și apariția listei Liturghiilor catolice cu predică în limba germană, a unei biografii și a unui portret al episcopului Raymund Netzhammer. Deși s-a adresat comunității catolice germane din arhidieceza de București (nu foarte numeroasă) revista a avut succes; ea a fost bine primită, lucru demonstrat de "bilanțul" realizat după primul an de apariție 437 și evidențiat în articolul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
limba maternă ori de naționalitate. Se specifica necesitatea unei vieți sociale, moderne și intense a catolicilor, imperativul unei acțiuni de întrajutorare, dorința de a ține conferințe pe teme de istorie și religie, răspândirea cărților și a publicațiilor catolice etc"443. Episcopul Netzhammer s-a ocupat personal de inființarea acestei organizații, instituind un comitet de inițiativă format din Carol Auner, Iulius Hering, Ioan Bălan, Sigismund von Toth și Peter Vieten. Toți pașii, precum și intențiile privind organizarea efectivă a acestei asociații au fost

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
cele de la Catedrala "Sf. Iosif", cât și de la parohia Bărăție, au fost ținute în limba germană (atât predicile, cât și cateheza copiilor)447. Celelalte servicii religioase erau realizate și în alte limbi, precum italiană, franceză sau maghiară. Această deschidere a episcopului Netzhammer către o pastorație în limba maternă a credincioșilor, dar și promovarea și încurajarea proiectelor și a manifestațiilor care aveau elemente de cultură și limbă germană i-a creat acestuia numeroase neplăceri, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial. Pe lângă aceste materiale, ce

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]