19,688 matches
-
a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană („Steaua”, „Tribuna”, iar după 1990, „Clujul liber”, „Nu”). Va publica volumele Țărâna serilor (1967), Reminiscențe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
gulagului și a detenției își găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor, București, 1972; Elegii, București, 1975; Nimburi, Cluj-Napoca, 1977; Pâinile punerii nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca, 1991; Pinii de pe Golna, Cluj-Napoca, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
un nume ce a coborât pe marele fluviu, atunci când acei oameni se vor fi învrednicit să îmblînzească cu priceperea lor cursul sălbatic al fluviului, unind și pentru corăbiile lor cele două Ape de la începuturi. Anexa 2 Din pământ și apă - pâinea primilor agricultori: Neoliticienii Băiatul, care s-a ferit de soare în umbra răcoroasă a malului de lut, nu are altă treabă decât să gonească păsările care vin să ciugulească spicele de grâu pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cornul de cerb; o unealtă de-i spuneau rîmoc, pentru că răscolea pământul întocmai ca un porc mistreț, ceea ce i-a făcut să-și mărească mult câmpul cu cereale, pentru a le da nu numai boabele pe care le râșneau pentru pâine, dar și paiele pentru foc, pentru acoperișul caselor, adăpostul vitelor și pentru întărit cărămizile din chirpici. Așezarea are numai câteva case, cam câte degete sunt la amândouă mâinile, ghemuite împrejurul casei mari a Mumelor Ocrotitoare. Sunt înconjurate cu un șanț
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
să-și facă treaba ce i-a fost dată cât mai bine și cu folos pentru toți. *** În casa mare a Mumelor Ocrotitoare, în care încape tot satul, Vraciul a primit de la cele mai vrednice femei daruri: semințe, lapte și pâine pe care le-a împărțit la fiecare din chipurile de lut ars ale Mumelor. A început cu Muma Ploii, care poartă pe poalele fustei dungile lăsate de picăturile de apă care cad din cer. A hrănit apoi Muma Rodniciei, cea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni ale Europei arhaice, pe parcursul Îndelungatei sale durate, această religie primește coloraturi aparte. Ne mulțumim să amintim doar de consacrarea spațiului domestic; ofrandele și jertfele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care cunoaște această carte pe pământ sau, pur și simplu, a pus să i se scrie pe sarcofag, acela va ieși la lumină În orice fel ar dori și va ajunge acasă fără să fie Împiedicat. I se dă multă pâine și bere din ceea ce se află pe masa ofrandelor lui Osirisxe "Osiris". El va intra În pace În Câmpia Trestiilor șun fel de Câmpii Elizeeț, pentru cunoașterea acestui decret din Mendes. I se va da orz și grâu, iar el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apă, nu există aer, este adânc-adânc, Întuneric-Întuneric, infinit-infinit”. - Veixe " Vei" locui acolo În pace.” - Dar aici nu există plăcerea femeii.” - „ți-am dăruit puterea de a fi spirit În schimbul apei, aerului și al plăcerii și ți-am dat liniște În locul pâinii și al berii”, așa a spus Atumxe "Atum". - „Dar vederea feței tale șa soareluiț?” - „Nu voi Îngădui să ai lipsuri.” - „Dar fiecare zeu și-a ocupat locul În Barca Milioanelor șbarca Soareluiț.” - „Locul tău Îi aparține acum fiului tău Horusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
face prezent și Îndrăgit oriunde. Se pot compara, cu proslăvirea regelui la Kahun, simplitatea și simțul cotidianului din aceste fraze 2: Se bucură oricând Îl văd. Frumusețea sa este În inimile lor ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care face minuni pentru cei care i le cer: cheamă apa În puțurile din deșert, aduce vreme bună În plină iarnă. Ramses al IV-lea, urmaș și imitator
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a-i apropia pe zei de oameni. 3) În „numinos” sunt identificate două principii: cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult dezvoltarea creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa este chemat la judecată În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de ofertă de pâine sau apă, nu ne rămâne decât să ne gândim dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și fiul său - care nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități sunt invocate cu nume dublu, unul valabil Între zei și unul Între oameni. Textele În limba palaică sunt foarte puține și greu de Înțeles; totuși, se consideră că cele zece divinități pentru care sunt prevăzute ofrande În ritualul „cuvântul pâinii” (CTH 751), recitat În timpul sărbătorii pentru zeul Zaparwaxe "Zaparwa", sunt divinități „palaice” (Kammenhuber, 1959, pp. 2-40; Carruba, 1970, Wörterbuch și la definițiile relative). Astfel, pe primul loc, și din acest motiv este considerat divinitatea principală din panteon, se află figura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a relațiilor om-zeu, În care interesele zeilor apar strâns legate de cele ale hitiților Înșiși: Ce lucru ați făcut voi, zeilor? Ați lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii, este favorizată de introducerea acesteia În ritualurile de ofrande și invocări ale divinității: ...zeu al furtunii din Nerikxe "Nerik", vino din cer, din pământ; zeu al furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾attușilli, care i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice de pâine aduse divinității venerate În templele lor, prevede și celebrarea unor sărbători, ritualuri magice și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, pentru că se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu care se pregătea pâinea pentru divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei lui Murșili al II-lea sau În primii ani ai lui Muwatalli, sărbătorile locale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să consolideze periodic raportul său cu populația, dar și să strângă tributurile datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor fiecăreia dintre cele trei zile În care se ține sărbătoarea. Scena, care se desfășoară pe acropola regală a cetății Hattușaș, este deschisă de rege care, Însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de bob sec; cereale, fructe; lemn: lemnul unui arbor felix. Uleiuri, grase (adeps); minerale (sulf/sulphur pentru purificare). Aluaturi: pâini, prăjituri, plăcinte/turte (popana, phthies), găluște, pâini modelate; mola salsa. VI. Acțiuni/acte (actiones) 1. Limba și limbajul corpului: (a) a vorbi - a cânta (singur/În grup: cu/fără instrumente); (b) a acoperi/descoperi capul; a se Îmbrăca/dezbrăca („haina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de bob sec; cereale, fructe; lemn: lemnul unui arbor felix. Uleiuri, grase (adeps); minerale (sulf/sulphur pentru purificare). Aluaturi: pâini, prăjituri, plăcinte/turte (popana, phthies), găluște, pâini modelate; mola salsa. VI. Acțiuni/acte (actiones) 1. Limba și limbajul corpului: (a) a vorbi - a cânta (singur/În grup: cu/fără instrumente); (b) a acoperi/descoperi capul; a se Îmbrăca/dezbrăca („haina nouă”); (c) a urca (pe Capitoliu); a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de rodiu; jșvam „(lapte) viu” de vacă sau de capră; și haoma. Propriu-zis, yasna constă esențialmente În recitarea celor șaptezeci și două de capitole avestice În timpul unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
temple și statui antropomorfe (chiar dacă, desigur, nu Într-o manieră realistă: dacă ne gândim doar la policefalie); acest fenomen a favorizat, fără Îndoială, și consolidarea structurilor sacerdotale. Celxe "Cel" mai adesea, zeilor li se ofereau jertfe nesângeroase constând În carne, pâine, lapte, băuturi alcoolice și primele roade ale câmpului. Putem să presupunem și existența sacrificiilor umane, după cum reiese, În general, din informațiile lăsate de Ibn Fadl³n legate de puterea preoților, care puteau cere de la rege chiar și victime umane, și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]