20,853 matches
-
erau și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau undeva departe. Ce-a fost greu s-a terminat. Fata a ridicat lanterna și a luminat stânca. Ne-am rezemat de ea și am respirat ușurați. Mi-am șters cu palma sudoarea de pe față. O bună bucată de vreme nici unul din noi n-a scos vreun cuvânt. Vocile Întunegrilor s-au stins de tot și ne-a învăluit iar o liniște profundă. Se auzeau de undeva niște picături de apă lovind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva mă trezea brutal. Îmi simțeam pleoapele grele și-mi venea să dorm, dar în aceeași clipă ceva mă trăgea parcă spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lume. Dispare „spuma“ de pe suflet de parcă ar fi dată deoparte intenționat. — Cum adică? — Am să-ți spun mai târziu. Mai întâi, despre suflet. Zici că în oraș nu există ură, ceartă, pretenții. Eu, dacă aș fi sănătoasă, aș bate din palme de fericire. E un vis frumos și îți doresc din toată inima să fii fericit. Dar dacă nu există ură, ceartă și răutăți, înseamnă că lipsesc și antonimele lor: dragoste, înțelegere, bucurie. Fericirea se naște doar din deziluzie și supărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punctul de vedere al animalelor, al umbrelor și al celor care sunt obligați să trăiască în pădure? Am privit atât de intens lumânarea, încât au început să mă doară ochii. Mi-am scos ochelarii și mi-am șters lacrimile cu palma. — Vin mâine la ora trei. Ai dreptate. N-am ce căuta aici. 33 În țara aspră a minunilor Rufe duse la uscător pe o zi ploioasă, mașină închiriată, Bob Dylan În duminica aceea ploioasă, toate cele patru uscătoare automate erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au fost multe cranii, iar timpul extrem de scurt. Am încercat să fac abstracție de el și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lor. — E căldura emanată de sufletul meu? Cum o simți? — Ca pe-o lumină de primăvară, zise ea. Cred că pot să-ți redau sufletul. O să dureze, dar dacă ai încredere, o să-l primești înapoi. — Am înțeles. Și-a pus palma pe ochii mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
libertății”, 1996, 268; Nicolae Coande, „Himera de hârtie”, „Orient latin”, 1997, 12; Nicolae Prelipceanu, Poeții orașului Craiova, RMB, 1998, 31 ianuarie; Gabriel Coșoveanu, Ode închinate crepuscularului, R, 1998, 3; Gabriel Chifu, Un portret al imploziei, R, 2000, 9; Nicolae Coande, Palma cu degete egale, R, 2000, 9; Ioan Lascu, Suferințele maturului solitar, R, 2000, 9. M.I.
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-o înțelegere destul de simplă a literaturii. În 1938, i s-a jucat la Teatrul Național din Iași piesa Un om care dă palme vieții (dramatizare a romanului Neastâmpăr), publicată în 1941 cu titlul Nu poți înfrânge viața. D. este și autorul „trilogiei dramatice” Mihail Viteazul (1967), minată de poncifele și stilul triumfalist al epocii. SCRIERI: Dragomir valahul, București, 1927; Zvetlana, pref. O. Goga
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
spui nimic? De ce-ai căzut? De ce nu te ridic? De ce te las nemângâiată / să privești obezul spirit de vată / cu plămânii lui portocalii / bătând peste cetăți, peste seminții / înghițite de-a valma? / Dă-mi drumul! Nu-mi mai mușca palma. Iată, au început să lumineze obiectele, ceaslovurile, filosofiile, pandectele, / aduse aici când n-au mai fost de folos / oamenilor de afaceri de jos. / Mi s-a ridicat părul măciucă, / din toată mintea a mai rămas o nucă / și-o simt
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cultivă formula poeziei ruse „de estradă”, poetul dorindu-se un tribun romantic al contemporaneității. O anumită tensiune dramatică și efuziunile sentimentale generate de legătura cu pământul natal, salvează unele poezii. A tipărit mai multe culegeri de reportaje și articole (Lumina palmelor tale, 1974, Cu numele tău pe buze, 1979, Se-ntorcea la vatră tata, 1980). SCRIERI: Infinitul aproape, Chișinău, 1968; Revărsarea culorilor, Chișinău, 1970; Răvașe din zbucium, Chișinău, 1971; Nerv, Chișinău, 1973; Lumina palmelor tale, Chișinău, 1974; Soltâs, Chișinău, 1975; Țărâna
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
multe culegeri de reportaje și articole (Lumina palmelor tale, 1974, Cu numele tău pe buze, 1979, Se-ntorcea la vatră tata, 1980). SCRIERI: Infinitul aproape, Chișinău, 1968; Revărsarea culorilor, Chișinău, 1970; Răvașe din zbucium, Chișinău, 1971; Nerv, Chișinău, 1973; Lumina palmelor tale, Chișinău, 1974; Soltâs, Chișinău, 1975; Țărâna de-acasă, Chișinău, 1976; Tu și pământul meu, Chișinău, 1977; Cu numele tău pe buze, Chișinău, 1979; Se-ntorcea la vatră tata, Chișinău, 1980; Văzduh pentru suflet, Chișinău, 1982; Grăbește-te a trăi
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
Doamna, București, 1938; Peste prăpăstii de potrivnicie, București, 1938; Eminescu..., București, 1939; ed. Madrid, 1959; Rapsodie valahă, Madrid, 1940; Rapsodie dacă, București, 1942; Drumuri prin furtună, Madrid, 1951; Poemas, Madrid, 1951; Poemas de Montserrat, Madrid, 1951; Canto a Ramón Lull, Palma de Mallorca, 1952; Rapsodia iberică, Madrid, 1954; Între Volga și Mississippi, Madrid, 1956; Cântecul desțărării, Cleveland, 1962; Versuri, îngr. Ovidiu Cotruș, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1978; Opere complete, pref. Nicolae Roșca, Madrid, 1978; Versuri, îngr. și postfață Ion Dodu
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
revistei sunt V. Antioh și Gabriel Bălănescu. În articolul-program, Săgeți indicative, se spune: „Pentru ce încă o revistă?... Pentru o cauză tot publică. O cauză culturală”, obiectivul fiind: „Nu stil, nu conținut. Descoperita trăire interioară. O săpare cu încă câteva palme în necunoscutul sufletesc.” Poezia este semnată de Gabriel Bălănescu (Lacrimi strivite) și V. Antioh (Sculpturi cu șerpi), proza, de Fabian Paltin (Masa, fragment din manuscrisul Internatul), iar eseistica de Eugen Ionescu, căruia i se publică un fragment din volumul în
INCRUSTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287541_a_288870]
-
Selene și Pan, București, 1971; Duelul cu crinii, București, 1972; Munți de os, București, 1972; Frunzele în Galaad, Cluj, 1973; Enigmatica noblețe, București, 1974; Lied, das in der Flöte blieb, tr. Georg Scherg, București, 1974; Marta, fata cu povești în palme, București, 1974; Poeme, pref. Emil Manu, București, 1974; O ureche de dulceață și-o ureche de pelin, București, 1976; Pălărierul silabelor, București, 1976; Bacovia. Sfârșitul continuu, București, 1977; ed. 2, București, 1979; Interogarea magilor, București, 1978; Lacrimi perpendiculare, pref. Mihail
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
redebutat după 1965. Notația directă, un anumit sarcasm, substanța metaforei, „atmosfera bogat degajată de imaginile modern cenușii, mai prozaice” (Ion Negoițescu) îl apropie însă și de poetica generațiilor mai recente. Nuvelele din Palatul de toamnă (1976) și Grădini în podul palmei (2000) par mai degrabă un joc, un exercițiu de inteligență, deopotrivă o practică de exorcizare (enigma e aparenta coerență a absurdului) și un rămășag de stil (în registre narative diferite), în orice caz o tentativă de a oferi o interpretare
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
de traducător are ca nume de referință pe Anatole France, Bram Stoker, Eugen Ionescu, Alain Finkielkraut. SCRIERI: Cerc deschis, București, 1968; Media luna, București, 1970; Poemii, București, 1974; Palatul de toamnă, București, 1976; Navigând, navigând, București, 1998; Grădini în podul palmei, București, 2000; Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București, 2003. Ediții: Constant Tonegaru, Steaua Venerii, București, 1969, Plantația de cuie, București, 2003; Luca Ion Caragiale, Jocul oglinzilor, pref. edit., București, 1972; Tudor Arghezi, Autoportret prin corespondență, pref. edit., București, 1982
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
zvon: Există un fel de bou care seamănă cu un cerb și care are în mijlocul frunții, între urechi, un singur corn, mai înalt și mai drept decât coarnele cunoscute. Din vârful acestui corn pornesc niște ramuri lungi în formă de palmă"19. Oppian, în poemul său Cynegetica (II, 96), admitea și el existența unei astfel de creaturi: "Taurii aonieni nu au copitele bifurcate; sunt o specie bălțată și au un singur corn unul înspăimântător pe care îl îndreaptă în sus din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se umplu cu cremă, iar la sfârșit se glasează cu ciocolată. FURSECURI GURA MĂICUȚEI 60 g untură, 60 g zahăr, 125 g unt sau margarină, 250 g făină, mirodenii Se frământă toate la un loc, apoi se fac biluțe în palmă, se rotunjesc și se ung cu lapte, apoi se dau prin nucă măcinată, amestecată cu zahăr. Se pun în tavă, iar deasupra se pune o stafidă și se apasă puțin. La final, se coc la foc potrivit. FURSECURI SCOICI 4
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
vârtos se mai adaugă lapte ca să fie potrivit și se mai lasă să dospească. Nucile se freacă cu zahăr, vanilie, zeama de la o lămâie și stafide, apoi se unge o tavă mare cu unt din belșug, se formează turte cât palma, subțiri cât o muchie de cuțit, care se pun în tavă și se ung cu ou. Se toarnă umplutura pe turte și se ung iar cu ou. Se dau la cuptor ca să se rumenească, iar la final, se pudrează cu
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
regăsite în situațiile de violență domestică. 1. Durere sau suferință acută (fizică sau mentală) Evenimentele de violență domestică se însoțesc cu toate formele de durere fizică și mentală acută. Sub aspectul manifestărilor fizice, violența domestică poate consta în lovituri cu palma sau pumnul, piciorul, cu diverse obiecte, îmbrânciri, ștrangulare, mușcături, înjunghiere, arsuri sau chiar împușcare. Există femei care au fost victime ale unor parteneri agresivi și care relatează despre violuri cu obiecte sau cu diverse părți ale corpului. Aceste suferințe fizice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și inițiază mișcarea de prevenire a abuzului și neglijării copilului: International Society for Prevention of Child Abuse and Neglect (ISPCAN). în primele clase, la școală, copiii se confruntă uneori cu doamne învățătoare care mai aplică încă pedagogia dură în care palmele, trasul de păr sau liniarul sunt instrumente de educare a copiilor. Un fost student, o persoană timidă și blândă, cu frecvente manifestări de bâlbâială în exprimările verbale, povestea că doamna învățătoare îi bătea pe copii cu bățul, la fundul gol
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de o scădere a competențelor socioemoționale (Shaffer, Yates, Egeland, 2009). Abuzul emoțional este cel mai puțin sensibil la campaniile de educare și la orice alte forme de prevenire (Killen, 1998). 2. Abuzul fizic este cel mai ușor de recunoscut. O palmă lasă urme, o bătaie zdravănă „soră cu moartea”rupe oase, zdrobește mușchii, distruge țesutul dermatic care învelește corpul. Abuzul fizic merge de la urecheli nevinovate până la torturi ale copilului: legat cu lanțul, ars cu țigara, opărit cu apă clocotită, aruncat pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aceea au un caracter exemplar și dobândesc prin răspândire statut de eveniment. Și nu ne referim aici și la tragediile celor uciși. De aceea, parafrazând o afirmație a domnului Țuțu, să încercăm să înțelegem că este ușor să dai o palmă cuiva, dar mai greu este s-o primești și s-o înduri. Vreau să spun cu aceasta că ar fi bine măcar o clipă să ne transpunem și să gândim ce însemna, de exemplu, pentru un individ abia eliberat din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
asta la nivelul organelor Securității. Dar care era metoda de bătaie cea mai frecventă? S. Ț.: Te băgau într-o cameră unde erau doi care te băteau până nu mai știai ce este cu tine, cu pumnii, cu picioarele (cu palmele, mai puțin), îți umflau capul, domnule, te duceai sus cu arcadele sparte, umflat la ochi și la față, cu ochii vineți, tumefiați, desfigurat complet. De obicei te băteau la cap, așa o fi fost obiceiul lor, dar mai curând cred
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]