21,807 matches
-
ritmul filmului ceva mai alert. Dar Mitulescu (al cărui scenariu este scris în colaborare cu soția sa, Andreea Vălean) încearcă ceva mai mult : o evocare nu doar realistă, plină de amănuntele unei atmosfere făcute din mici acomodări, ci și oarecum poetică sau realist magică. Nostalgia nu este după epoca Ceaușescu, ci după un timp în care regizorul și colaboratorii săi au fost copii sau adolescenți. Despărțirea de acea epocă (un fel de Ciao, Ceaușescu, așa cum se intitula o cronică apărută astăzi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ajuns să știu că el nu e receptiv la preocuparea mea... Nu trebuie să-l aud strigîndu-mi din dormitor: lasă hîrtia și vino la culcare! Nu... Este suficient că-l simt rece... M-am "convins" de inutilitatea actului de creație poetică numai ascultîndu-l în cîteva rînduri ce probleme grele are la el la întreprindere, în special cu recuperarea deșeurilor, și cît de lungă și furtunoasă a fost cutare ședință... "Asta e adevărata muncă!", părea să-mi spună, uitînd de fapt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a evreului este un simptom că detaliile narative ale legendei erau totuși cunoscute În zonă și În epocă. Pentru cele câteva reușite poetice (alături de nenumărate stângăcii) și pentru faptul că textul este inedit, Îl reproduc mai jos, in extenso : Vremea se duce fără-ncetare, Eu de viață sunt obosit, Dar pentru mine nu e cruțare, Umblu prin lume necontenit. Mi-este osânda nestrămutată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
București, 1965, pp. 238-245 ; vezi și 43, pp. 52- 54. 45. Ion Taloș, Meșterul Manole, Editura Minerva, București, 1975. 46. Lazăr Șăineanu, Studii folklorice, București, 1896. 47. Elena Sevastos, Literatură populară, Editura Minerva, București, 1990, vol. I, p. 120. Imaginea poetică este invariantă ; doar străinul poate diferi de la o versiune la alta. În balada populară Codreanul, culeasă de Vasile Alecsandri la jumătatea secolului al XIX-lea, străinul din imaginea amintită este grecul, dar „unii dintre cântă reți - scrie Alecsandri Într-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iconography and Folklore in Romania”, În Visible Religion, E.J. Brill, Leiden, vol. II, 1983, pp. 40-57. 146. Andrei Paleolog, Pictura exterioară din Țara Românească, Editura Meridiane, București, 1984. 147. Al.I. Amzulescu, Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 148. Satire politice care au circulat În public, manuscrise și anonime, Între anii 1840-1866, culese de C.D. Aricescu, Editura Tipografiei moderne Grigore Luis, București, 1884. 149. Tudor Pamfile, Mitologie românească. Dușmani și prieteni ai omului, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istoric, Editura Minerva, București, 1995. 204. Mihai Ralea, Scrieri, vol. 5, Editura Minerva, București, 1988. 205. Léon Poliakov, Le Mythe Aryen. Essai sur les sources du racisme et des nationalismes, Éditions Complexe, Paris, 1987. 206. Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară În Transilvania, Editura Polirom, Iași, 1998. Îi mulțumesc lui Gail Kligman - profesoară de sociologie și antropologie culturală la University of California (Los Angeles) - pentru informațiile și explicațiile pe care mi le-a dat privind imaginea evreului În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bacovia ce va avea loc în luna septembrie crt. Răspund că în limita timpului disponibil (examene restante etc.; la ce dată anume din septembrie va avea loc festivalul ?) mă angajez să prezint comunicarea intitulată Bacăul și Bacovia - studiu de fonologie poetică. Doresc să știu dacă este necesară cunoașterea anticipată a comunicării și la ce dată anume. Al Dvs sincer, Ion Rotaru Str. Popa Savu, nr. 50, București I Tel. 177910 </citation> (2) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”14 iunie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Versurile lui Ion Boroda vădesc o experiență a scrisului și o sensibilitate aparte, de singuratic care își denunță singurătatea pentru a o depăși; stările din gama acesteia, melancolia în primul rând dar și reveria ori apatia sunt refuzate ca actualitate poetică”, sublinia regretatul scriitor Laurențiu Ulici în Revista “România literară” din 27 august 1981. “Paradoxal - scria distinsul poet și eseist Octavian Paler într-o frumoasă prefață la volumul Primite retur (1984) - nici un poet nu m-a convins ca acest Ion Boroda
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
care scot una din hălcile de carne și o pun la prăjit, curăț niște usturoi și deschid o sticlă cu vin. Curăț masa de afară și ies cu farfuria aburindă să mănânc sub cerul senin. Fac doi pași și liniștea poetică este întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat detaliile fermei, mi-a povestit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ideea : ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă și să ai la dispoziție toată vistieria Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în noul și ciudatul film al lui Neil Jordan, Curaj nebănuit, Jodie Foster joacă rolul unei realizatoare de radio numite Erica Bain, care face o emisiune despre New York-ul ei. New York-ul ei pare a fi unul prețios literaturizat, imprecis poetic, și în timp ce o auzim vorbind despre el îl vedem ondulînd, scînteietor și vaporos, ca într-o oglindă tulbure. Oglinda asta se sparge în noaptea în care, ieșind cu cîinele în Central Park, Erica și prietenul ei sînt atacați de niște
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
SUA, 2008), de David Fincher Povestea unui personaj care îmbătrînește invers care se naște cu organismul unui om de 80 de ani și devine tot mai tînăr pe măsură ce înaintează în vîrstă, sfîrșindu-și viața ca bebeluș e plină de posibilități satirice, poetice, filozofice. Scott Fitzgerald a explorat o mică parte din ele în povestirea lui din 1921, Strania poveste a lui Benjamin Button (sursa filmului oferit acum de David Fincher), iar tînărul scriitor american Andrew Sean Greer le-a explorat pe îndelete
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
éprouvent la contemporanéité”. „(...) contemporan este cel care își scrutează epoca nu numai pentru a-i percepe strălucirea, ci și obscuritatea. Toate epocile sunt obscure pentru cei care suportă rigorile con- temporaneității.”(trad. mea, A.M.) Sau altfel spus, conferind o turnură poetică frazei : „Le contemporain est donc celui qui sait voir cette obscurité, qui est en mesure d’écrire en trempant la plume dans les ténèbres du présent”. „Prin urmare, contemporan este cel care poate desluși această obscuritate, cel care este capabil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai pentru că prozatorul compromitea sistematic coborând în deriziune un rol major în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența lui Macedonski. Refuzul romantismului se degajă din întreaga operă care ridică preocuparea pentru trivialul, anecdoticul existenței cotidiene decupat adesea din ziar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simptom generalizat al culturii și civilizației europene și anume degradarea sa ireversibilă vizibilă atât la nivelul omului-masă cât și la nivelul elitelor hipersensibilizate până la nevroză și artă degenerată. Și pentru Cesare Lombroso, faimosul criminolog italian, expre- sia unei sensibilități dereglate poetic își avea corespondentul patologic. Literatura naturalistă înregistrează degeneres- cența ca un fenomen social și îl ilustrează prin personaje care corespund din punct de vedere epistemologic cazurilor pe care le analizează diversele școli medicale. Leiba Zibal reprezintă în acest sens un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi afirmat : „ (...) teatrul nu-i literatură, fiindcă nu ai grija stilului. Fiecare dintre eroi vorbește cum îi vine în momentul afectului”. Expresia justă este pe filieră franceză le mot juste pentru care stă tradiția clasicismului francez întruchipată exemplar de arta poetică a lui Boileau, din care merită reamintit un semnificativ distih, „Et ne vous chargez point d’un détail inutile./ Tout ce qu’on dit de trop est fade et rebutant ;” „Nu vă încărcați cu detalii inutile/ Tot ce se spune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
critic al societății sale a devenit perfect reliabil pentru numeroase generații de istorici literari. În contextul abordării clișeului ca un fapt de discurs de către Ruth Amossy și Elisheva Rosen în Les discours du cliché ă1982Ă și din perspectiva unei lecturi poetice focalizate asupra dimensiunii intertextuale și a procesului generării textului literar în studiile mai noi ale lui Michel Riffaterre, putem observa complexitatea întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
suprafață totală de 73.753 km2. A fost descoperit tot de Magellan, care l-a denumit "Tierra del Humo" "Țara Fumurilor", datorită fumului ce se înalța de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte (în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la poezie”, publicând în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
toriei lui, Blok scrie: „Simt nevoia s) le-o Împ)rt)șesc și altora. De ce? Nu pentru c) vreau s) le spun altora ceva amuzant despre mine său s)-i pun s) asculte ceva despre mine care consider c) este poetic, ci din alt motiv - o «a treia fort)» intangibil), care nu ne aparține nici mie, nici altora. Aceast) fort) m) face s) v)d lucrurile așa cum o fac și s) interpretez tot ce se Întâmpl) dintr-o perspectiv) special), iar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
apel unii la alții. Alții depind de mine și eu de ei, și această relație Îmi dă forță. Ca regizor, nu știu exact care este rolul meu, știu doar că pasiunea mea face parte dintr-o căutare colectivă, În termeni poetici, că și eu contribui ca focul să fie aprins. Lucrând În teatru și având nevoie să fiu cu alții (și ce beneficiu ca, alături de ei, să mă simt mai puternic!), după un timp observ totuși și tendința opusă: o nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care mi-ai arătat-o tu: pe acoperișul unei case În Dobrogea se lăfăiau doi dovleci, iar coada unuia din ei depășea jgheabul de ploaie și părea să privească În casă ca un spion indiscret. Natura se „umaniza“, devenea poetică. Atunci mi s-au revelat puterile fotografiei. Fotografia aceea se numea chiar „Indiscretul“ și a fost apreciată de multe jurii internaționale, obținând câteva premii. Mama și complicațiile interetnice Numele mamei mele era Elpis, care În grecește Înseamnă „speranță“. Făcea parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au devenit antreprenori În comerțul cu cereale. Acolo s-a născut mama, care mai târziu și-a făcut studiile de Filologie la București, unde l-a cunoscut pe tata. Îmi Închipui că frumusețea ei l-a atras, dar și firea poetică, melancolică. Era În ea un amestec de caracter tipic grecesc cu o neașteptată blândețe și chiar cu o fragilitate excesivă În fața vieții. Melancolia care o cuprindea adesea, slăbind-o, o recunosc, din păcate, și În mine. Între ramura greacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]