21,274 matches
-
prinț moștenitor. Deși Oldenburg, ca multe alte ducate germane, a fost ridicat de la ducat la mare ducat în 1815 la Congresul de la Viena, tatăl său a ales să continue să folosească titlul de Duce în loc de cel de Mare Duce. Ca prinț moștenitor el a participat intens la guvernarea ducatului. La 24 iunie 1825, după cinci ani de văduvie, Augustus s-a căsătorit a doua oară cu Prințesa Ida de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym, sora mai mică a primei soții. Augustus și Ida au avut
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
Gustav al IV-lea Adolf al Suediei. El devenise Mare Duce cu doi ani mai înainte, Prințesa Cecilia devenind prima Mare Ducesă de Oldenburg. Ambii soți erau membri ai Casei de Holstein-Gottorp și descendenți ai lui Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin, erau veri îndepărtați. Augustus și Cecilia au avut trei fii: Mare Ducesă Cecilia a murit la 27 ianuarie 1844 în Oldenburg, la vârsta de 34 de ani. Marele Duce Augustus a murit la 27 februarie 1853 în Oldenburg
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
al III-lea, regent al Tirolului (1612-1618). Acesta a fost proiectat de Caspar Gras, după schițele lui Hubert Gerhard, fiind turnat de Heinrich Reinhart. Deosebit de interesante sunt coloanele răsucite, decorate printre altele cu plante, melci, păsări și lăcuste. Mai sus, prințul este în genunchi lângă Sf. Gheorghe și balaurul. Sf. Gheorghe a fost patronul Tirolului până în 1772, apoi a fost urmat de Sf. Iosif. Începând din anul 2005, Sfântul Gheorghe a fost repus ca al doilea patron al landului după Sf.
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
Gordon, fiica lui Henryk Gordon, colonel în armata regală. Câțiva ani mai târziu, trece la catolicism. În domeniul politic, a reprezentat gruparea profranceză. După abdicarea lui Jan Kazimierz al II-lea, în 1668, îl susține la candidatura coroanei polone pe prințul francez Ludwik Burbon (Wielki Kondeusz). Împreună cu Ludovic al XIV-lea, pregătește un complot pentru detronarea regelui Jan al III-lea Sobieski. A fost descoperit, fiind acuzat de înaltă trădare și de folosirea vistieriei în scopuri personale. Deși Morsztyn jură că
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
pretextul pentru declanșarea unui nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă Ucraina, Crimeea și Principatele Române. Țara Românească și Moldova sunt puse de către țarina Ecaterina a II-a, între anii 1788-1792, sub guvernarea unică a prințului Grigori Potemkin. Ocupația rusească avea să aibă și o componentă religioasă. În ciuda protestelor Patriarhiei Ecumenice, Ecaterina a II-a a decis scoaterea teritoriilor ocupate de sub jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 27 martie 1806, ocupanții l-au numit pe omul lor de încredere, episcopul de Bender și Akkerman Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. Acesta a depus jurământul, în 1808, înaintea prințului Prozorovski. Lui Bodoni i s-a încredințat și întâietatea asupra Mitropoliei Ungrovlahiei, în baza căreia el l-a înlocuit pe mitropolitul Dositei Filitti cu un anume Ignatie. Războiul s-a încheiat prin Pacea de la București (6 mai 1812), în urma căreia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
atribuit sculptorului flamand Olivier de Gand și spaniolul Hernán Muñoz. Un panou magnific, descriind martiriul Sfântului Sebastian, pictat de către pictorul portughez Gregorio Lopes pentru biserica rotundă, este în prezent expus în Muzeul Național de Artă Antică din Lisabona. În timpul administrației Prințului Henric Navigatorul (prima jumătate a secolului XV), un naos gotic a fost adosat bisericii rotunde a Mănăstirii, transformând astfel biserica rotundă într-o absidă. Din exterior, naosul dreptunghiular este acoperit de o abundență de motive manueline, inclusiv gargui, pinacle gotice
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune. La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
Suediei și Carol al XIII-lea al Suediei. A fost membră a Academiei di San Luca. A primit două nume după cele două bunici: regina Prusiei, Sofia Dorothea de Hanovra și Albertina Frederica de Baden-Durlach. Sofia Albertina și fratele ei, Prințul Frederick Adolf al Suediei, au fost copiii favoriți ai mamei lor și foarte apropiați înte ei. Sofia Albertina a trăit la curtea mamei sale și sub strictul ei control până la moartea acesteia, în 1782. În timpul conflictului din 1778, când mama
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
trăit într-un mariaj neconsumat și fără copii, a avut ideea de a lasa fraților săi mai tineri sarcina de a oferi un moștenitor la tron. Printre partenerii de căsătorie luați în considerare pentru Sofia Albertina au fost verișorul ei, Prințul Petru de Holstein-Gottorp, Prințul Episcop de Lübeck, dar aceste planuri au fost abandonate în 1780. Regele Stanisław August Poniatowski a fost, de asemenea, menționat, însă planul nu a fost dus la capăt. Sophia Albertina a fost uneori numită "Prințesa cu
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
neconsumat și fără copii, a avut ideea de a lasa fraților săi mai tineri sarcina de a oferi un moștenitor la tron. Printre partenerii de căsătorie luați în considerare pentru Sofia Albertina au fost verișorul ei, Prințul Petru de Holstein-Gottorp, Prințul Episcop de Lübeck, dar aceste planuri au fost abandonate în 1780. Regele Stanisław August Poniatowski a fost, de asemenea, menționat, însă planul nu a fost dus la capăt. Sophia Albertina a fost uneori numită "Prințesa cu inima de gheață". Totuși
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
Prințul (20 iulie 1859 - 9 iulie 1916) a fost regent al Principatului de Lippe din 1895 până în 1897. Născut la Palatul Bückeburg Palace () în Bückeburg, a fost al șaptelea copil al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe (1817-1893) și a soției
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
Prințul (20 iulie 1859 - 9 iulie 1916) a fost regent al Principatului de Lippe din 1895 până în 1897. Născut la Palatul Bückeburg Palace () în Bückeburg, a fost al șaptelea copil al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe (1817-1893) și a soției acestuia, Prințesa Hermine de Waldeck și Pyrmont (1827-1910). În urma decesului Prințului Woldemar, la 20 martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
Principatului de Lippe din 1895 până în 1897. Născut la Palatul Bückeburg Palace () în Bückeburg, a fost al șaptelea copil al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe (1817-1893) și a soției acestuia, Prințesa Hermine de Waldeck și Pyrmont (1827-1910). În urma decesului Prințului Woldemar, la 20 martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil să domnească din cauza unei boli mentale. A fost regent până în 1897 când a fost înlocuit de contele
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe (1817-1893) și a soției acestuia, Prințesa Hermine de Waldeck și Pyrmont (1827-1910). În urma decesului Prințului Woldemar, la 20 martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil să domnească din cauza unei boli mentale. A fost regent până în 1897 când a fost înlocuit de contele Ernst de Lippe-Biesterfeld. Prințul Adolf s-a căsătorit la 19 noiembrie 1890 la Berlin cu Prințesa Victoria a Prusiei. Ea
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil să domnească din cauza unei boli mentale. A fost regent până în 1897 când a fost înlocuit de contele Ernst de Lippe-Biesterfeld. Prințul Adolf s-a căsătorit la 19 noiembrie 1890 la Berlin cu Prințesa Victoria a Prusiei. Ea era fiica împăratului Frederic al III-lea al Germaniei, și deci Adolf a fost cumnatul ultimului împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea. La
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
Al-Masjid al-Nabawi din Medina. Comunitatea de musulmani îl alege drept "calif" (locțiitor/urmaș) care să fie și imam ( lider spiritual, conducător al unei moschei sau unei comunități, preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
rebeliunea lui Abu Muslim în Chorasa. În 750 , omeiazii sunt înlăturați și ia naștere Califatul Abbasid, condus de Abu Al-Abbas. Al-Mansur se remarcă ca fondatorul Imperiului Abbasid. Acesta a securizat Califatul Abbasid, fratele său, Abu al-Abbas , exterminând tot omeiazii, cu excepția prințului Abd al-Rahman. Fiul său al-Mahdi a stabilit domnia dinastică și absolută a califilor, cu islamul sunnit ca religie de stat. A suprimat revoltele interne, însă a pierdut Spania în 756, când s-a fondat Califatul Córdoba . În anul 762 a
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
(; 22 septembrie 187527 ianuarie 1971) a fost fiica Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe și soția ultimului Duce de Saxa-Altenburg, Ernst al II-lea. Adelaide s-a născut la Ratibořice, Regatul Boemia (astăzi Ratibořské Hory), ca al șaptelea copil și a treia fiică a Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe (1834-1906) (fiul lui
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
187527 ianuarie 1971) a fost fiica Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe și soția ultimului Duce de Saxa-Altenburg, Ernst al II-lea. Adelaide s-a născut la Ratibořice, Regatul Boemia (astăzi Ratibořské Hory), ca al șaptelea copil și a treia fiică a Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe (1834-1906) (fiul lui Georg Wilhelm, Prinț de Schaumburg-Lippe și a Prințesei Ida de Waldeck și Pyrmont) și a Prințesei Bathildis de Anhalt-Dessau (1837-1902) (fiica Prințului Frederic Augustus de Anhalt-Dessau și a Mariei Luise Charlotte de Hesse-Kassel). În
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
Schaumburg-Lippe și soția ultimului Duce de Saxa-Altenburg, Ernst al II-lea. Adelaide s-a născut la Ratibořice, Regatul Boemia (astăzi Ratibořské Hory), ca al șaptelea copil și a treia fiică a Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe (1834-1906) (fiul lui Georg Wilhelm, Prinț de Schaumburg-Lippe și a Prințesei Ida de Waldeck și Pyrmont) și a Prințesei Bathildis de Anhalt-Dessau (1837-1902) (fiica Prințului Frederic Augustus de Anhalt-Dessau și a Mariei Luise Charlotte de Hesse-Kassel). În 1891, sora ei Charlotte a devenit regină consort a
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
astăzi Ratibořské Hory), ca al șaptelea copil și a treia fiică a Prințului Wilhelm de Schaumburg-Lippe (1834-1906) (fiul lui Georg Wilhelm, Prinț de Schaumburg-Lippe și a Prințesei Ida de Waldeck și Pyrmont) și a Prințesei Bathildis de Anhalt-Dessau (1837-1902) (fiica Prințului Frederic Augustus de Anhalt-Dessau și a Mariei Luise Charlotte de Hesse-Kassel). În 1891, sora ei Charlotte a devenit regină consort a lui Wilhelm al II-lea de Württemberg. La 27 februarie 1898 la Bückeburg, Adelaide s-a căsătorit cu Prințul
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
Prințului Frederic Augustus de Anhalt-Dessau și a Mariei Luise Charlotte de Hesse-Kassel). În 1891, sora ei Charlotte a devenit regină consort a lui Wilhelm al II-lea de Württemberg. La 27 februarie 1898 la Bückeburg, Adelaide s-a căsătorit cu Prințul Ernst de Saxa-Altenburg (1871-1955), fiul Prințului Moritz de Saxa-Altenburg. Au avut patru copii: Mariajul s-a terminat printr-un divorț la 17 ianuarie 1920. În același an, soțul ei și-a anunțat logodna cu Elena Thomas, o cântăreață de operă
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
a Mariei Luise Charlotte de Hesse-Kassel). În 1891, sora ei Charlotte a devenit regină consort a lui Wilhelm al II-lea de Württemberg. La 27 februarie 1898 la Bückeburg, Adelaide s-a căsătorit cu Prințul Ernst de Saxa-Altenburg (1871-1955), fiul Prințului Moritz de Saxa-Altenburg. Au avut patru copii: Mariajul s-a terminat printr-un divorț la 17 ianuarie 1920. În același an, soțul ei și-a anunțat logodna cu Elena Thomas, o cântăreață de operă; totuși, căsătoria nu a avut loc
Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328279_a_329608]
-
Saecellum") a servit nu doar ca sală de teatru, ci și ca un spațiu provizoriu pentru celebrarea serviciilor religioase ale Universității. Arhiepiscopii Guidobald von Thun și Max Gandolf von Kuenburg nu au putut să îndeplinească promisiunea de construire a bisericii. Prințul Arhiepiscop Johann Ernst von Thun a reușit să se opună cu succes rezistenței unor cetățeni față de construirea bisericii. Mai ales Josef von Kuenburg s-a opus construirii acestei biserici, deoarece credea că imobilul Kuenburgscher Langenhof deținut de el pe Kirchgasse
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]