20,941 matches
-
și folosită de exemplu în seismometrie. În unele aplicații accelerația se exprimă în raport cu accelerația gravitațională, "g". În mecanică se utilizează noțiunea de vectorul accelerație medie definită ca raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp în care se produce variația: Unde: formula 6 este vectorul accelerație medie,formula 7 și formula 8 sunt vectorii viteză inițială și finală, formula 9 și formula 10 sunt momentele inițială și finală, formula 11 reprezintă vectorul variației vitezei, formula 12 intervalul de timp dintre cele două momente. Pentru descrierea exactă a
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp în care se produce variația: Unde: formula 6 este vectorul accelerație medie,formula 7 și formula 8 sunt vectorii viteză inițială și finală, formula 9 și formula 10 sunt momentele inițială și finală, formula 11 reprezintă vectorul variației vitezei, formula 12 intervalul de timp dintre cele două momente. Pentru descrierea exactă a mișcării se utilizează vectorul accelerație instantanee sau "momentane" care reprezintă vectorul accelerației pentru un moment dat. Aceasta se definește ca limita finită la care tinde raportul dintre
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
vitezei, formula 12 intervalul de timp dintre cele două momente. Pentru descrierea exactă a mișcării se utilizează vectorul accelerație instantanee sau "momentane" care reprezintă vectorul accelerației pentru un moment dat. Aceasta se definește ca limita finită la care tinde raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp, atunci când valoarea intervalului de timp tinde la zero, ceea ce corespunde derivatei de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului viteză: Țininând cont de faptul că vectorul viteză este la rândul său derivata de ordinul întâi
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
inițial și respectiv moment final, la care punctul material se află în punctul formula 23, respectiv formula 24. La momentul inițial, vectorul de viteză al punctului material este formula 25 iar la momentul final formula 26, numiți vector de viteză inițială și finală. Calculând variația vectorului viteză, produsă în intervalul de timp formula 27, se construiește vectorul formula 28, prezentat în figura 3 dreapta, jos. Acest vector este o măsura a schimbării stării de mișcare atunci când punctul material s-a deplasat între cele două poziții. Pentru a
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
stării de mișcare atunci când punctul material s-a deplasat între cele două poziții. Pentru a caracteriza rata acestei schimbări este nevoie de raportarea lui la intervalul de timp în care se produce modificarea. Cu alte cuvinte, se calculează „viteza” de variație a vectorului viteză. Rezultatul raportării este vectorul "accelerație liniară", corespunzător intervalului de timp formula 27. Suportul vectorului accelerație la un moment dat se află în planul osculator la traiectorie; în același plan, aflându-se de aceeași parte a tangentei ca și
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
accelerație transversală". Factorul formula 50 se numește "accelerație unghiulară" și se măsoară în formula 51 "Accelerația absolută" a unui punct material, notată formula 52 este accelerația punctului material în raport cu un sistem de referință fix și este suma vectorială a: Avem deci: Raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp exprimă o "accelerație medie" și nu valoarea exactă a accelerației într-un moment de timp. În intervalul de timp în care are loc deplasarea punctului material între cele două puncte, vectorul viteză poate să
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
și direcție în proporții diferite decât cel calculat pentru momentele final și inițial. Expresia vectorului accelerație liniară medie se scrie sub forma: formula 59 În figura 3. vectorul accelerație este notat prin simbolul formula 60. Valoarea acestui vector este proporțională cu valoarea variației vectorului vitezei și are direcția paralelă cu aceasta. Cunoașterea accelerației medii, permite cel mult, calcularea variației vitezei pentru intervalul de timp pentru care este dată, dar nu permite calculul exact al deplasării sau al drumului parcurs. Pentru descrierea exactă a
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
liniară medie se scrie sub forma: formula 59 În figura 3. vectorul accelerație este notat prin simbolul formula 60. Valoarea acestui vector este proporțională cu valoarea variației vectorului vitezei și are direcția paralelă cu aceasta. Cunoașterea accelerației medii, permite cel mult, calcularea variației vitezei pentru intervalul de timp pentru care este dată, dar nu permite calculul exact al deplasării sau al drumului parcurs. Pentru descrierea exactă a stării cinematice pe tot parcursul mișcării, este nevoie de cunoașterea cu precizie a vectorului accelerației în
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
orice moment, respectiv în oricare punct de pe traiectorie. Având în vedere definițiile accelerației medii si ale accelerației instantanee, se poate exprima accelerația medie și sub forma: Se poate introduce, ca și în cazul vitezei, o interpretare grafică. Pentru a determina variația de viteză a mobilului, în condițiile în care accelerația nu este constantă, împărțim intervalul de timp în subintervale pe care accelerația își păstrează valoarea constantă. Aria fiecărui dreptunghi cu inălțimea a si lățimea formula 62 reprezintă chiar variația de viteză mobilului
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
Pentru a determina variația de viteză a mobilului, în condițiile în care accelerația nu este constantă, împărțim intervalul de timp în subintervale pe care accelerația își păstrează valoarea constantă. Aria fiecărui dreptunghi cu inălțimea a si lățimea formula 62 reprezintă chiar variația de viteză mobilului în acest interval de timp. Sumând acum ariile tuturor dreptunghiurilor elementare, se obține aria de sub curba vitezei (analog cu situația prezentată în cazul vitezei). Ca urmare, variația de viteză are semnificația ariei de sub curba a = a(t
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
fiecărui dreptunghi cu inălțimea a si lățimea formula 62 reprezintă chiar variația de viteză mobilului în acest interval de timp. Sumând acum ariile tuturor dreptunghiurilor elementare, se obține aria de sub curba vitezei (analog cu situația prezentată în cazul vitezei). Ca urmare, variația de viteză are semnificația ariei de sub curba a = a(t), în intervalul de timp finit considerat. Considerând momentul inițial t = 0, la un moment final oarecare, relația de mai sus se poate scrie, in cazul general: unde formula 65 reprezintă viteza
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
în "metru ori secundă la puterea minus doi", sau, altfel: "metru pe secunda la pătrat", notat prin formula 71. Accelerația de un metru ori secundă la minus doi este aceea care într-un interval de timp de o secundă produce o variație a vitezei egală cu un metru ori secundă la puterea minus unu. În sistemul de măsuri tolerat, cgs, unitatea de măsură este formula 72, transformarea dintre cele două unități este dată de relația: formula 73 sau reciproc: formula 74.
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
din 1999 sugerează că subspeciile reprezintă populații diferite cu flux de gene limitat între ele, și că aceste trei subspecii reprezintă un singur grup evoluționar. Alte studii au arătat că au un nivel ridicat de împerechere între rude și puțină variație genetică. O diversitate genetică așa de scăzută ar fi putut fi o caracteristică a populațiilor de koala din Pleistocenul târziu. S-a arătat că râurile și drumurile limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul Queenslandului
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
infecța tractului reproductiv. Astfel de infecții sunt foarte răspândite pe continent, dar sunt absente pe unele insule. Retrovirusul Koala (RVKo) poate cauza Sindromul Imuno-Deficienței Koala (SIDK), care e similar cu SIDA la oameni. Răspândirea RVKo în populațiile de koala prezintă variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt complet neafectate. Animalele sunt vulnerabile incendiilor de pădure din cauza mișcării lor lente și a inflamabilității eucalipților
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Colby a fost descris ca fiind "ELIZA cu atitudine": acesta încearcă să imite comportamentul unui schizofrenic, folosind o abordare similară (dacă nu cumva mai avansată) cu cea folosită de Weizenbaum. PARRY a fost testat la începutul anilor 1970 folosind o variație a Testului Turing. Un grup de psihiatri cu experiență au analizat o combinație de pacienți reali și computere care rulau PARRY prin intermediul unei mașini telex. Unui alt grup de 33 de psihiatri le-au fost arătate transcrieri ale convorbirilor. Celor
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
faptul evoluției, ci, mai degrabă, sunt preocupați a răspunde la întrebarea "ce tip de cunoștințe pot fi obținute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?". Teoria evoluției prezintă o explicație științifică a dualului fenomen al "diversității" și "ordinii" biologice. Ea explică variația ordonată constatată de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori în istoria vieții și care continuă să se manifeste și azi. Diversitatea formelor de viață este marcată de o ordine fundamentală, un "motiv
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
prin a descrie evoluția ca un aspect al existenței ființelor vii (Lamarck și Darwin). În biologie, evoluția reprezintă modificarea caracterelor moștenite ale populațiilor de organisme de la o generație la alta. Aceste schimbări sunt determinate de combinarea a trei procese principale: variație, reproducere și selecție. Genele care trec de la un organism la urmașii acestuia produc trăsături ereditare, care constituie baza evoluției. Aceste trăsături variază în cadrul populațiilor, ale căror indivizi prezintă variații genetice. Urmașii pot avea trăsături noi sau modificate și aceasta fie
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
alta. Aceste schimbări sunt determinate de combinarea a trei procese principale: variație, reproducere și selecție. Genele care trec de la un organism la urmașii acestuia produc trăsături ereditare, care constituie baza evoluției. Aceste trăsături variază în cadrul populațiilor, ale căror indivizi prezintă variații genetice. Urmașii pot avea trăsături noi sau modificate și aceasta fie datorită mutațiilor genetice sau prin transferul de gene între populații și între specii. Astfel, la speciile care se reproduc sexuat, prin recombinare genetică se produc noi combinații de gene
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de puterea de selecție și de "mărimea efectivă a populației", care indică numărul de indivizi apți de reproducere. Ca o consecință, modificarea mărimii populației poate influența în mod spectaculos cursul evoluției. Astfel, atunci când populația se micșorează, aceasta își poate pierde variația genetică, rezultând o populație uniformă. Acest lucru are loc în cazul migrării, extinderii habitatului sau subdivizării populației. Selecția naturală este procesul prin care mutațiile genetice care sunt favorabile reproducerii devin și rămân comune în decursul generațiilor succesive ale unei populații
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
în general sunt de aceeași specie. De exemplu, acest schimb poate avea loc în cazul migrațiilor sau al polenizării. Are loc "transferul orizontal de gene" și apar organismele hibride. Prin migrație se poate schimba frecvența alelelor sau poate apărea o variație genetică în cadrul populației. Astfel, prin imigrație se poate introduce un nou material genetic în fondul genetic al populației, în timp de prin emigrație se poate înlătura material genetic. Fluxul genetic poate fi împiedicat de anumite obstacole cum ar fi lanțuri
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
care se reproduc sexuat, speciația poate fi cauzată de izolare repoductivă urmată de divergență genealogică. Există patru mecanisme ale speciației: Fenotipul individual al unui organism este determinat de genotipul sau/și de mediul în care trăiește. O mare parte a variației fenotipului unei populații este cauzată de diferența dintre genotipurile indivizilor. Teoria sintetică a evoluției definește evoluția ca o schimbare în timp în cadrul acestei variații genetice. Frecvența unei alele particulare fluctuează, devenind mai mult sau mai puțin prevalentă față de alte forme
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
organism este determinat de genotipul sau/și de mediul în care trăiește. O mare parte a variației fenotipului unei populații este cauzată de diferența dintre genotipurile indivizilor. Teoria sintetică a evoluției definește evoluția ca o schimbare în timp în cadrul acestei variații genetice. Frecvența unei alele particulare fluctuează, devenind mai mult sau mai puțin prevalentă față de alte forme ale acelei gene. Prin evoluție, aceste schimbări pot fi dirijate într-o direcție sau alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
evoluția ca o schimbare în timp în cadrul acestei variații genetice. Frecvența unei alele particulare fluctuează, devenind mai mult sau mai puțin prevalentă față de alte forme ale acelei gene. Prin evoluție, aceste schimbări pot fi dirijate într-o direcție sau alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
ale acelei gene. Prin evoluție, aceste schimbări pot fi dirijate într-o direcție sau alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul reproducerii sexuale. Variația poate să provină și din schimbul genetic dintre diferite specii. Astfel, avem "transferul orizontal de gene" la bacterii și hibridizarea la plante
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul reproducerii sexuale. Variația poate să provină și din schimbul genetic dintre diferite specii. Astfel, avem "transferul orizontal de gene" la bacterii și hibridizarea la plante. Deși prin aceste procese se introduc variații constante, majoritatea genomurilor speciei sunt identice la toți indivizii. Totuși, schimbări
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]