22,212 matches
-
potrivit calendarului vechi lunar. „Kodomo No Hi” este o sărbătoare națională desfășurată în Săptămâna de Aur a Japoniei. Cu această ocazie se săvârșesc o serie de ritualuri din dorința de alungare a spiritelor rele pentru ca băieții să crească puternici și fericiți. Ca să fie protejați de ghinion, băieții își fac baie în apa în care se adaugă flori de iris sau infuzie din flori de iris („syobuyu”). Întrucât irisul este considerat floarea protectoare, din el se fac cununițe pe care băieții le
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-n piuă” irosind timpul în zadar, am învățat a mă bucura de viață, clipă de clipă, și a face ceva util: în cazul meu, a scrie. E același Cer deasupra tuturor, numai concepția de viață diferă, și asta te face fericit sau nefericit. Fericirea este în noi! Hana (Floarea) Capitolul II Și iarna poate fi o primăvară... în Japonia Iarna 2005/2006 Deși iarnă, plecăm bucuroși spre Japonia; suntem la cea de a doua călătorie. Avem deja o experiență. Vom zbura
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se schimbă, devine diamantin. Am prins sărbătorile de iarnă în Japonia și am participat la frenezia ce cuprinsese întreg orașul. Nu puteam să nu simțim în aceasta măreția „sufletului japonez” (Yamato Damashi), suflet pe care îl pot exprima, atât de fericit, gingașa floare de cireș și temuta sabie a samuraiului. Tradiții și obiceiuri de iarnă Crăciunul este o sărbătoare de „împrumut” căreia nu i se dă mare importanță în Japonia. Cu câteva zile înainte de Ajun, copiii scriu scrisori lui Santa Claus
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
noroc. Pentru a le da un gust mai bun, se adaugă hrean verde și sos de soia. Garnitura de legume trebuie să conțină semințe de flori („perilla” și , ridiche japoneză („daikon”). Ispititorul sake sec completează ceea se numește masa prieteniei fericite. Persoanelor în vârstă le este recomandat peștele („sweetfish”) care este bogat în proteine și ajută la scăderea tensiunii, reducând riscul bolilor cardiace. Alt pește recomandat este stavridul, bogat în acid EPA („eicosapentaenoic”) și care ajută la prevenirea trombozei. Ce lună
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel de „susur”, de parcă ar cădea roua pe flori, alții au clinchete ce seamănă cu sunetul cristalin al fulgilor de nea sau cu muzica sferelor... Asakusa Joi, 17. 01. 2006 Întâmplarea fericită a făcut să ningă în Tokyo cum nu mai ninsese de mulți ani. Câteva zile a fost cald și frumos, apoi a nins. În fața școlii, unde învață Dimi, sunt camelii înflorite... Frunzele lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
m-am făcut frumoasă, apoi am coborât la micul dejun. Băieții, Alex și Dragoș, au observat schimbarea și m-au privit nedumeriți. Le-am spus că m-am făcut frumoasă pentru aniversarea lui Alex, căruia i-am urat mulți ani, fericiți. Surprins, Alex mă privește, întrebător, cu imenșii săi ochi albaștri în care se scaldă stelele. Da, da! Zic eu! Te-am ajutat să vii în lumea asta. Frumoasă lume! spune el râzând. Nu știu dacă a zis-o în glumă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
săi ochi albaștri în care se scaldă stelele. Da, da! Zic eu! Te-am ajutat să vii în lumea asta. Frumoasă lume! spune el râzând. Nu știu dacă a zis-o în glumă sau în serios. Oricum, sunt o mamă fericită. Fără copii, viața mea n-ar fi avut sensul pe care-l are azi. Micul dejun a fost deosebit de bogat și gustos, de parcă cei de la hotel l-au pregătit, special, pentru Alex. Prânzul l-am servit la supermarketul Matsuya, într-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de asemănările dintre orașul meu natal, Sibiu, bogat și În tradiții germane, pe care nu l-am putut uita niciodată, și aceste locuri. De la fereas tră văd munții care-mi amintesc de natura de acolo, unde mi-am petrecut copilăria fericită. și arhitectura celor două orașe este asemănătoare, ceea ce este explicabil, dat fiind că landul Baden a fost vreme Îndelungată sub dominație hab s burgică, Întocmai ca Ardealul. De exemplu, clădirea instituției pentru probleme sociale, aflată chiar În centrul orașului, este
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bertold zâmbi și dădu pe gât licoarea aurie din cupa de argint: — Frate dragă, nimic pe lume nu poate avea dulceața acestui vin de Burgundia. Dacă și mireasa ta va semăna cu vinul din țara ei, vei fi un soț fericit... Ai fost o gazdă minunată, ca totdeauna, și mi-ai oferit o cină așa cum numai tu știi. Deci nu-ți pot refuza rugămintea. Orânduiește mâine suita noastră cum crezi de cuviință. Ai mână liberă. și poimâine ne așezăm corturile acolo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru toți, reluă eremitul. Pentru domnia ta, care ai fi rămas credincios până la moarte unui fiu pe care-l iubești nemăsurat. Pentru Bodo, pentru care speram o viață liniștită, un cămin fericit și o meserie care să-i placă. și, la urma urmelor, și pentru mine, care mi-aș fi dorit să rămân un pustnic fără nume, așa cum am jurat odinioară. N-a fost să fie. Deși Întristat peste măsură, Îmi voi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nicicând legătura ei cu un fiu de negustor... Își continuă reveriile, depănându-și În minte, pentru a câta oară, puținele clipe pe care le petrecuse cu Bodo, numai ei doi, cuvintele, gesturile, privirile lui pline de adorație... și fu aproape fericită. Retrăia acea după-amiază minunată, când Bodo Îi mărturisise dragostea lui. Îl văzuse de la fereastră... Tânărul ședea pe banca din fața havuzului. Era singur și Adelheid se repezise pe scări În jos, ca o furtună, fără să se gândească la nimic. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din Saint Denis. „Sunt sigur că nu s-ar simți bine Între niște rubedenii pe care nu le-a cunoscut niciodată“, spuse el zâmbind strâmb. „Noi nu suntem o familie prea iubitoare. Câteodată mă gândesc că supușii noștri sunt mai fericiți decât noi.“ Îi dărui bătrânului Urs o cruce de aur bătută cu ametiste, de mare valoare, În schimbul bijuteriei pe care acesta o găsise odinioară În coșulețul pruncului, trimițându-i vorbă că regele ar dori tare mult să aibă o amintire
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pereții tunelului 53 pentru o minimă orientare, efectiv m-a îngrozit. M-am dezechilibrat, era să și cad, îmi tremurau mâinile pe ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu așa ceva, fiind accidentat și bătrân, dar ne-a recomandat pe altcineva - Costică, zis Poșoarcă. Doar că locuia pe dealul din față. Cum era de bănuit, perspectiva urcatului din nou pe o pantă abruptă și neasfaltată, nu era cea mai fericită, dar George m-a încercat: Dacă tot am ajuns până aici”. Pentru că eu eram - de regulă - cel cu inițiativa ieșitului cu bicicletele, ce aveam să mai fac... I-am dat dreptate și iar pe biciclete! Când urcam dealurile călare, nici
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ca o recunoaștere destul de târzie a valorii fiicei satului, numele poetei. De fapt, se numea Alexandra Gavrilescu, și era fata popii. Ea însăși recunoștea că pseudonimul Otilia Cazimir îi fusese sugerat de Sadoveanu și Ibrăileanu și, deși fusese o alegere fericită (până la urmă), ei nu-i prea plăcea: Otilia îi amintea de o fostă colegă, grasă și urâtă. N-am întrebat pe nimeni din sat dacă-și mai amntește cineva de Otilia Cazimir, temându-mă să nu dau peste vreo urmașă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ "Unul dintre cele mai bune lucruri ce ți se pot întâmpla în viață este acela de a avea o copilărie fericită." Agatha Christie Obosit, dar încântat de modul în care echipa noastră a evoluat în cadrul meciului care se prelungise până la căderea întunericului, mă îndreptam grăbit spre casă. Din când în când durerea din vârful degetului mare de la piciorul drept mă determina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
știau de frică și fugeau de el ca dracul de tămâie... De altfel, era cunoscut ca un pugilist redutabil în boxul de amatori. Toată solda o aducea acasă la mama, făcând amândoi planuri de viitor și bucurându-se de prezentul fericit. A venit, apoi, cel mai important moment de după căsătoria lor: nașterea primului copil. Sarcina a fost dusă cu bine până la capătul celor nouă luni. Cu câteva zile înaintea sorocului, tata a dus-o pe mama la spital, unde a născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
semenul tău. Și iarăși ne întoarcem la cuvintele Marelui Evreu convertit la creștinism în drumul spre Emaus, sintetizate magistral de autorul Moromeților: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar din dar se face rai. Iată una dintre cele mai fericite expresii, care cuprinde, într-o formă lapidară și de o frumusețe inegalabilă, chintesența învățăturii hristice: iubirea semenului tău și milostenia față de cel căzut în suferință. Pachetele aduse de doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE Raiul negru Această carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dințate ale acelor vremuri, și pagini emoționante de o mare limpiditate și profunzime despre spiritul uman. Paul Vinicius Un nou roman al Gulagului românesc Caietul întâi (cartea este, de fapt, un jurnal) se deschide cu ultimul tablou al unei copilării fericite. Miuța cu o minge de cârpă se încheie abia după lăsatul întunericului. Cu degetul de la un picior zdrelit, Titi se grăbește spre casă. Deschide ușor ușa, îngrijorat că va fi certat pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bucurie, aflăm ce volume au mai apărut, ce fac poeții... Întotdeauna la Iași m-am simțit bine într-un fel aproape miraculos, în sensul că nu sunt capabilă să despart cu totul prezentul de aura istoriei literare din care sunt fericită că mă pot împărtăși. A participa la " Zilele Convorbirilor literare" este o formă de întoarcere în timp, iar pe de altă parte un prilej de a simți că prietenia literară nu este doar un mit al secolului 19, ci o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cărțile. Apoi, e spațiul în care se poate reîntâlni cu unii dintre colegi, cu interlocutorii (cititorii) mai vechi și, eventual, cu cei de dată recentă A.B.Ce v-a adus poezia în viața dvs.? Sunteți un om împlinit? Dar fericit? ...împlinit, fericit... La vârsta noastră, relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e spațiul în care se poate reîntâlni cu unii dintre colegi, cu interlocutorii (cititorii) mai vechi și, eventual, cu cei de dată recentă A.B.Ce v-a adus poezia în viața dvs.? Sunteți un om împlinit? Dar fericit? ...împlinit, fericit... La vârsta noastră, relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și ,,eterna" (sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de studiu, la Perugia, în Umbria mea visată, descrisă din imaginație, înainte de a pași pe drumurile sale, tocmai pe temeiul acestor proiecții interioare. Cererea , adresată Magnificului Rector al Universității pentru străini din Perugia, mi-a fost admisă, spre uimirea mea fericită, într-un octombrie, și după lungile și obositoarele aprobări ale forurilor de partid ( eram tânăr redactor la "Steaua", în 1976, mi s-a atras atenția că familia mea e în țară, deci, să fiu atent ce fac, sau vorbesc dincolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri. Și apoi prietenii, dispăruții din geografia spiritului nostru ca meteoriții care pleacă prin univers să întîlnească planete mai fericite: Aurel Dumitrașcu, Dan David, Ion Pecie, Ion Zubașcu, Radu Săplăcan, Laurențiu Ulici, Emil Iordache, Mariana Marin, Radu G. Țeposu, Al. Condeescu, Iustin Panța, Ioan Flora, Nicolae Alexandru-Vest, Maria Anegroaie, Constantin Stan, Petre Stoica și mulți alții. Lor le-aș înscena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]