20,273 matches
-
sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german Otto al II-lea și papa Benedict al VII-lea erau suzeranii recunoscuți ai Gaetei. Era vorba de o răsturnare completă de situație, dat fiind că asumarea titlului ducal de către împăratul occidental venea să o înlocuiască pe cea a basileului de la Constantinopol. Gaeta a decăzut ca importanță în a doua parte a secolului al X-lea și începutul celui următor. În 1012, o succesiune de crize au adâncit această slăbire a sa
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
1970 încoace, scrisul lui Meddeb a fost mereu multiplu și divers, alcătuind un proiect literar unde genurile literare se îmbină și se transcend. Textele sale arată a fi ale unui polimat, marcat de ceea ce el numește "dublă să genealogie": gânditor occidental și în acelaș timp de cultură musulmană, francez și în acelaș timp arab. Mișcările și ritmurile frazelor sale în franceză se potrivesc cu meditațiile unui povestitor flâneur, plimbând prin cetate, și ale unui poet fără granițe, Imaginații asociative permit narațiunii
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
să fie 1 decembrie 1988. Bunn, un jurnalist de transmisie într-un concediu-de-absență de la îndatoririle sale de reporter la K PIX-TV din San Francisco, a recomandat data de 1 decembrie deoarece crede că ar maximiza puterea de acoperire de către mass-media occidentală. Deoarece 1988 a fost an electoral în SUA, Bunn a sugerat că mass-media s-ar fi săturat să transmită știri postelectorale și atunci ar fi dornici să găsească o poveste proaspătă pentru a o transmite. Bunn și Netter au stabilit
Ziua mondială de combatere a SIDA () [Corola-website/Science/324611_a_325940]
-
(în limba latină: "Principatus Capuae" sau "Capue") a constituit un stat longobard din sudul Italiei, independent "de facto", însă nominal aflat sub suzeranitatea când a Imperiului occidental, când a celui bizantin. Inițial a fost condus de un gastald, apoi a devenit comitat în cadrul Principatului de Salerno. Vechea Capua fusese oraș încă din antichitate, de altfel cel mai mare oraș roman din sudul Italiei. Apoi, a devenit centrul
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
al IV-lea de Neapole, cât și pe ducele Ioan al V-lea de Gaeta. Temperamentul său l-a implicat în curând într-un război cu principele Guaimar al IV-lea de Salerno, care a reușit să obțină de la împăratul occidental depunerea lui Pandulf, după care i-a preluat posesiunile. În pofida importanței strategice a Capuei în regiune, orașul a decăzut sub succesorii lui Pandulf al IV-lea, până când a fost preluată de către normanzi aliați ai lui Guaimar de Salerno. În 1058
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
la Salerno iar cealaltă la Benevento. cuprindea Taranto, Cassano, Cosenza, Paestum, Conza, Potenza, Sarno, Cimitile (Nola), Capua, Teano și Sora. Este vorba de o adevărată putere maritimă, beneficiind de numeroase porturi, inclusiv Salerno însuși, și care controla în principal partea occidentală a fostului ducat de Benevento. În primii săi ani de existență, noul principat creat nu s-a bucurat de o adevărată stabilitate. În 851, Siconulf a murit, iar fiul său Sico era încă un copil. El a fost depus și
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
au avut și ei parte de domnii de lungă durată, astfel încât într-o scurtă perioadă Salerno a depăsit Benevento în măreție. Pe parcursul domniei sale, Principatul de Capua a devenit la rândul său independent. "De jure", Salerno încă era vasal al împăratului occidental, însă în practică se manifesta ca un stat independent. La un moment dat, principele său s-a aliat chiar cu sarazinii. În 880, Guaifer a fost înlocuit de către fiul său Guaimar I, care l-a forțat să se retragă la
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
mănăstire și să îi predea lui frâiele guvernării. Cronicile care descriu vremea sa îl ilustrează în termenii unui despot și el nu pare să fi fost popular. El a renunțat la alianța cu sarazinii în favoarea unei strânse relații cu împăratul occidental, la vremea aceea Carol cel Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a prestat omagiu împăratului bizantin Leon al VI-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
provocaseră nenumărate probleme în timpul primei sale domnii. Cucerirea Constantinopolului i-ar fi adus și alte beneficii. Atâta vreme cât Constantinopolul era stăpânit de creștini, inamicii sultanului ar fi putut folosi orașul ca o bază pentru atacarea imperiului și ar fi oferit liderilor occidentali un pretex pentru continuarea eforturilor militare antiotomane. În plus, locația orașului îi asigura controlul asupra comerțului pe mare și pe uscat dintre estul Mediteranei și Asia Centrală. Cucerirea Constantinopolului le-ar fi adus otomanilor uriașe bogății. Nu în ultimul rând, Constantinopolul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
sultanul era ocupat cu luptele cu albanezii, despoții Moreii, frații Demetrios Paleologul și Thomas Paleologul au declanșat un război civil. Demetrios era dispus să ceară ajutorul turcilor, în vreme ce fratele său, Thomas, a căutat să obțină sprijinul unor puternici ai Europei occidentale, care să-i asigure victoria împtriva fratelui său și a turcilor. Războiul civil a adus Moreea în pragul anarhiei. Mahomed a început eliminarea stăpânirii creștine din Grecia în 1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului 1459, el a cucerit Atena
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Șibot. Această înfrângere a avut ca efect amânarea oricărei tentative de cucerire a Regatului Ungariei pentru mai multe decenii. În 1480, Mahomed a trimis o armată în sudul peninsulei Italice. Ar fi urmat marșul împotriva Romei și cucerirea centrului creștinismului occidental. Forțele otomane au cucerit Otranto și s-au pegătit pentru marșul spre Roma. Papa Papa Sixt al IV-lea s-a temut ca Rooma să nu aibe soarta Constantinopolului, de la cucerirea căruia trecuseră doar 28 de ani. El a reluat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
conte și marchiz, probabil de Camerino; Landenulf, principe de Capua; și Laidulf care au ajuns, cu toții, la un moment sau altul, la conducerea principatelor longobarde din sudul Italiei. Landulf al IV-lea a dispărut într-o bătălie luptând pentru împăratul occidental în 982, împotriva bizantinilor și sarazinilor. Fratele său Landenulf i-a succedat, însă, fiind prea tânăr, împăratul Otto I "cel Mare" l-a învestit cu principatul de Capua, astfel încât Aloara să poată guverna în comun cu el. Această hotărâre a
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
(numită Binecuvântata Ida de Boulogne) (n. cca. 1040 - d. 13 aprilie 1113) face parte din galeria sfinților occidentali. Ida a fost fiica ducelui Godefroy al III-lea de Lorena și al soției acestuia, Doda. Bunicul său a fost Gothelo I de Lotharingia, iar frate i-a fost Godefroy al IV-lea de Lorena. În 1057, s-a căsătorit
Ida de Lorena () [Corola-website/Science/324742_a_326071]
-
prefect al mărcii bretone, desprinsa din vechea Neustria, fostă formațiune a francilor, iar între 834 și 836 duce de Spoleto. Pentru posesiunile din Bretania, Lambert a succedat tatălui său, Guy. El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental Ludovic Piosul în 818 împotriva bretonilor, care îl proclamaseră că rege pe Morvan Lez-Breizh. În 822, o nouă căpetenie bretona s-a răsculat, Wiomarc'h, însă s-a supus carolingienilor în luna mai 825, venind personal la Aachen. Pe drumul
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
numită și Adelaida de Burgundia, a fost cea de a doua soție a împăratului romano-german Otto I "cel Mare". Împărăteasa Adelaida a fost poate cea mai proeminentă femeie din Europa secolului al X-lea. Ea a fost regentă a Imperiului occidental în numele nepotului său, Otto al III-lea între 991 și 995. Adelaida era fiica lui Rudolf al II-lea de Burgundia cu Bertha de Suabia. Prima sa căsătorie, încheiată la vârsta de 15 ani, a fost cu fiul rivalului tatălui
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
înmod consecvent serviciului religios și păcii, ca și Imperiului; de asemenea, ea s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor. Ea a fost astfel un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei occidentale. Ziua ei ca sfântă, 16 Decembrie, este păstrată în muilte dioceze din Germania.
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
formă stabilă în Italia. Ca și regii ostrogoți de odinioară, el s-a autointitulat "Flavio," titlu cu care inteționa să se proclame protector al tuturor romanilor de pe teritoriul său, devenind clară intenția de a fi privit ca moștenitor al Imperiului occidental și totodată de a descuraja pretențiilr bizantine. Sub aspect militar, Authari a reușit să înfrângă atât pe bizantini cât și pe franci, îndeplinindu-și astfel mandatul pe care ducii i-l încredințaseră. Astfel, în 585 el i-a respins pe
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
în 689 a reușit să îl înfrângă pe Alagis în bătălia de la Coronate, pe râul Adda, dușmanul său căzând în luptă. Criza a avut repercusiuni în sensul apariției divergenței dintre cele două regiuni ale Langobardia Major: de o parte, regiunile occidentale (Neustria longobardă), loială față de Dinastia bavareză din Regatul longobard, pro-catolică și susținătoare a reconcilierii cu Roma și cu Bizanțul; de cealaltă parte, regiunile răsăritene (Austria longobardă), legate de tradițiile longobarde și aderând la păgânism și arianism și care militau pentru
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Pe de altă parte, nu există nicio indicație explicită, nici în evanghelii, nici în tradițiile timpurii că genealogia ar fi a Mariei. După aceea susținerea lui Ioan Damaschinul că Luca ar reda genealogia Mariei este menționată într-un singur text occidental medieval, în care pseudo-Ilarie îl citează drept opinia multora, dar nu și a lui. Această susținere a fost resuscitată de Annius de Viterbo în 1498 devenind repede populară după aceea. Cercetătorii moderni resping această abordare: Raymond E. Brown a numit
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
în regiune. În Peloponez a apărut o nouă clasă a marilor proprietari greci. Produsele agricole grecești (cereale, bumbac, tutun, mătase, ceară de albine, blănuri și altele) se bucurau de o apreciere de durată și o cerere crescută în țările Europei Occidentale. Dezvoltarea comerțului a dus la dezvoltarea unei serii de porturi maritime ale Greciei Otomane: Messolonghi, Galaxidi, Salonic, sau Ioannina ]]).. În același timp, grecii au început să câștige poziții dominante în comerțul interior și în trasporturi în Macedonia, Epir, Tesalia și
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
dar a generat mai multe teorii printre care și implicarea Propagandei Due, după ce un fost agent CIA a declarat pe un post TV că organizația a plătit P2 pentru această crimă. Propaganda Due a fost principalul motor al promovării imaginii occidentale a lui Ceaușescu, prin intermediul căruia dictatorul român a intrat în contact cu marii conducători ai lumii, incluzând și mafia. O primă confirmare externă a existenței conturilor a venit în 1990 chiar din partea lui Licio Gelli, care a declarat presei că
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
afirmativ al maestrului, Vivekananda își exprimă îndoiala. Ulterior, devine unul dintre cei mai remarcabili discipoli ai lui Ramakrishna, ajungând la experimentarea unor stări profunde de meditație și devenind unul dintre maeștrii care au contribuit la răspândirea sistemului yoga în lumea occidentală Un alt mare discipol al lui Ramakrishna a fost Swami Shivananda, alături de care a stat și Mircea Eliade în timpul călătoriei sale prin India. Activitatea sa a avut un puternic impact într-o Indie în care spiritul credinței se afla într-
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
-uri mnezice, "madlene" biografice și secvențe colective de coloratură istorică și politică. Dincolo însă de aparența însemnării diaristice, "Al treilea ochi" este un document al unei trăiri de un calm paroxistic, infuzat de spectrul unei sensibilități cu totul străine gesticulației occidentale. Cu discreție și naturalețe, cu simplitate și îndârjire, înțeleptul culmilor veșnic înzăpezite reface traseul spiritual al formării personale, dar și al unei istorii colective cu "pedigree" transcendent, izbutind să amalgameze frânturi ale unui scenariu tragic cu țesătura unui optimism radical
Al treilea ochi (carte) () [Corola-website/Science/326149_a_327478]
-
forma de guvernare monarhică prin rezoluția Conferinței de la Londra. Prințul bavarez Otto a devenit noul rege al Greciei independente. În vreme ce Metternich încercau să tempereze valul reformator din sud Europei, grecii au hotărât să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
convenției negociate și semnate de Codrington și Muhammad Ali la Alexandria, prin care se stipula retragerea tuturor forțelor egiptene din Peloponez. Ultima luptă majoră din cadrul războiului a fost bătălia de la Petra. Forțele elene comandate de Demetrius Ipsilanti, instruite în stil occidental, au renunțat la tacticile de gherilă și au reușit să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]