21,807 matches
-
ca forme de „rezistență“. Tu, nu În mod deliberat, ci natural, spontan, nu te băteai pe terenul pe care-l impunea puterea. Organic, tu erai altundeva... și În același timp erai acolo. Din această non-apartenență/apartenență provenea, pentru mine, ambiguitatea poetică a spectacolelor tale de atunci. Nu am simțit niciodată nevoia de retorică politică, spre deosebire de Pintilie, la noi, sau de Liubimov, În Rusia anilor grei, care aveau fascinația, chiar plăcerea de a se lupta cu autoritatea. În cazul lui Liubimov, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost inspirat În lucru de lectura a două carți Împrumutate de la domnul Botta: una despre yoga, descriind asanele, și alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Actorii așteptau concentrați sosirea lor. Spectacolul Începea la apusul soarelui. Prometeu se afla pe stâncă, Încătușat. Un glob de foc arzând cobora lent și impresionant, ca proiectat pe bolta cerului, simbolizând cadoul făcut nouă, oamenilor, de Prometeu. În limbajul cifrat poetic al lui Hughes, Zeus era numit Krogon - un nume inventat. Poetul căuta o caracterizare sonoră În combinația consoanelor și vocalelor: K - un sunet aspru, cu o autoritate care impune -, la fel R - consoană masculină, dură, urmate de vocala prelungită O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai târziu a apărut și În traducere, În Secolul 20: Viața sunetului Probabil că greaca veche este, pentru actori, cel mai generos material din câte s-au scris vreodată. Antichitatea a simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum aceste cuvinte se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încredere În emoție. Ne aruncăm cu trup și suflet În a exprima pasiunea. Japonezii indică delicat, ca În desenele sau litografiile clasice, unde se simte doar sugestia, ca un ecou indirect, ce permite astfel imaginației să intre În teritoriul pur poetic. Priscilla era foarte interesată să aibă experiența directă a antrenamentului actorului japonez. A fost acceptată În mod excepțional, căci fiind străină și femeie (În tradiția japoneză, toate rolurile sunt jucate de bărbați), În mod normal ușa i-ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese În acest trup umil. Celălalt moment era apariția diafană a cerbului. Amândouă erau imagini concrete, dar conțineau semnificații ascunse și niveluri diferite de Înțelegere: un sens spiritual pentru unii, mesaj pur poetic pentru alții. Cu ajutorul unor colaboratori de mare talent ca Julie Taymor și soțul ei Elliot Godenthal (devenit recent compozitor de filme hollywoodiene), am reușit să evit pericolul ilustrării directe prin imagine sau sunet. Pasărea lui Brâncuși sugerează, nu ilustrează zborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și conceptualist ca Robert Wilson lucrează des cu Glass: ritmica scriiturii lui orchestrale dă energie imaginii și permite o libertate extremă de mișcare vizuală scenică, iar melodiile au o calitate lirică ce intensifică structura teatrală. În cazul Ienupărului, această tentă poetică a muzicii a suprapus o direcție luminoasă și caldă peste imaginile Întunecate și pline de groază descrise de frații Grimm. Ani mai târziu, am avut totuși ocazia să Întâlnesc și un dramaturg cu care am putut lucra așa cum Îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
relațiile dintre personaje erau destul de clar precizate pentru a nu fi puse În pericol de jocul reflecțiilor... Electra, dar În germană La Opera din Geneva, Electra, compusă de Richard Strauss după piesa lui Hofmannsthal, un text de o mare calitate poetică (o excepție În lumea libretelor de operă, de obicei destul de sărace), ne-a provocat - pe scenograful grec de prestigiu Yannis Kokkos și pe mine - să inventăm un decor În continuă mișcare, Încălcând astfel regula unității de loc a tragediei. Muzica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu sine, static, În puritatea idealismului său. Copacul impunător, hiperrealist, creat de Peter Pabst (scenograful care lucrează de peste douăzeci de ani cu Pina Bausch și cu care am colaborat și la Opera din Paris, la Otello de Verdi), reprezenta decorul poetic unic, În care schimbarea culorii frunzelor corespundea anotimpului fiecărui act, ca și sentimentelor personajelor și mișcărilor muzicale. În timpul repetițiilor cu Werther, pentru trei zile toate activitățile s-au oprit. Orașul se pregătea pentru tradiționalul Bal al Operei. Holender e În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
devenise În ultimii ani un experimentat cameraman și montor, cochetând și cu scenografia, așa Încât i-am propus, pentru Pericles, să debuteze În rolul dublu de creator de film și decorator. Am Încercat Împreună cu Dan să cream prin tehnologie un limbaj poetic. Am folosit camera de filmat atât În priză directă, observând live În culise personaje a căror imagine proiectată pe ecran crea relații inedite cu acțiunea de pe scenă, cât și pentru a realiza secvențe filmice complexe. Călătoriile ne interesau În Pericles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bun din Seciuan de Brecht și Noaptea Încurcăturilor de Goldsmith la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. - Invitat să conducă primul său workshop internațional la Granna În Suedia. 1969 - Realizează pentru Televiziunea Română o serie de spectacole de teatru filmat, reportaje și experimente poetice. - Iona de Marin Sorescu, la Teatrul Mic. - Pleacă În SUA cu o bursă de studii acordată de Fundația Ford. 1970 - Debut la Teatrul „La Mama“ din New York, cu un spectacol coupé Arden of Faversham/Ubu Roi, care este invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală și poetică a Evangheliei, dar nu simțea nevoia să se sprijine pe nici o dogmă. Înfricoșătoarea nesiguranță a vieții de apoi, cu lipsa ei de intimitate, nu intra În vederile ei. Religiozitatea ei profundă și pură se manifesta printr-o credință egală În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcea să-mi predea lecțiile de piano nobile al casei noastre, Într-una din frumoasele săli de primire de la parter, În care intra fără a face nici un zgomot, de parcă s-ar fi temut să nu mă trezească din transa mea poetică. Mă punea să zugrăvesc din memorie, cât mai detaliat posibil, obiecte pe care le văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori poetică și uneori vulgară. Ceea ce s-a păstrat din ciornele unora dintre proclamațiile lui (care Începeau cu „Grajdane!“, adică „Citoyens!“) și ale editorialelor lui este așternut pe hârtie cu un scris Înclinat ca În caietele de școală, frumos conturat, incredibil de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Autorului i-a revenit misiunea ca, scriind, să perceapă ecoul dintre sens și propriul lui trecut. El a realizat astfel un sistem de corespondențe prin care un Același, un Sens fundamental, a fost ipostaziat și amplificat. Acesta este un mod poetic de a proceda.” În Bagaje pentru paradis (Albatros, 1997), cele două instanțe mai sus pomenite se regăsesc, cu o substituție: în locul mamei, soția. Li se adaugă, de data aceasta, o dramă: drama singurătății impuse autorului începând din 1990. Nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele lui Craig reiese că iubirea e creație, operă poetică (poiein = a crea), așadar fenomen de cultură, ca în iubirea lui Tristan și a Isoldei sau a lui Paolo și a Francescăi din cântul V al Infernului (cum se știe, prima e declanșată de un filtru, cealaltă de citirea împreună
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Lancelot și a Ginevrei). Mai reiese că imaginația e o facultate de importanță capitală, ceea ce se spune uneori, dar ca simplu clișeu, de regulă cu un aer de beatitudine prostească, mai ales à propos de basme, feerii și istorioare „poetice”, care chipurile ne-ar scoate din așa-zisa platitudine a existenței și a realității „brutale” (e de notat aici că Gordon Craig își mărturisește ̀ într-un loc, la pagina 32, slaba prețuire pentru Alice în țara minunilor). Al doilea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care-l dă G. Călinescu asupra datării aproximative a proiectelor poetului, reiese că era preocupat de cosmogonie încă din perioada prestudențească și că această preocupare a devenit dominantă în perioada vieneză, când atât formația sa intelectuală, cât și forța sa poetică se constituie cu consistență. Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
entuziasmat, le-am știut numaidecât pe de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de poezie. Trecerea la Arghezi s-a făcut apoi neîntârziat ; am găsit în casă Poarta neagră, pe care am devorat-o. Lectură dezvirginatoare, decisivă nu numai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în preciziunea conturului ; Balada popii din Rudeni sau Balada morții, de pildă, par tăiate cu dexteritatea unei mâini de meșter într-un material din care numai emoția și misterul lipsesc... tocmai acest aer de perfecție și de finit stânjenește impresia poetică”. Nici Ibrăileanu nu spusese în fond altceva : „Este drept însă că în invenția și mai cu seamă în realizarea poetică a d-lui Topîrceanu inteligența joacă un rol neobișnuit. Aceasta este însă o forță și o slăbiciune, în același timp
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
într-un material din care numai emoția și misterul lipsesc... tocmai acest aer de perfecție și de finit stânjenește impresia poetică”. Nici Ibrăileanu nu spusese în fond altceva : „Este drept însă că în invenția și mai cu seamă în realizarea poetică a d-lui Topîrceanu inteligența joacă un rol neobișnuit. Aceasta este însă o forță și o slăbiciune, în același timp. O forță, căci prin inteligență d. Topîrceanu este stăpân pe toate mijloacele sale, senzații, imagini, sentimente, din care știe să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Apollinaire, și de încă foarte, foarte mulți, mult mai mulți decât vor unii să admită. Dar nici de Topîrceanu, nici de alții, foarte buni, unii strălucitori, să zicem un Prévert, de pildă, nu poate fi vorba. Chiar când există „mister poetic”, emoție, tulburare, nu e negreșit vorba de mare poezie, e destul dacă e poezie adevărată. Topîrceanu se apropie însă de marea poezie (și am subliniat „se apropie” fiindcă o face deliberat și conștient) când sursa de inspirație e luată din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și ceilalți din sumar, Topîrceanu ridică maniera fiecăruia mai presus de propriile lor realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice, dar, oricum, pe lângă șarjă și pe lângă umorul inoculat subtil, aceste pastișe au și o incontestabilă sarcină poetică de sine stătătoare. De aici rezultă, și țin să accentuez aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la el întreaga demnitate a poeziei autentice. Nu pot crede că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la el întreaga demnitate a poeziei autentice. Nu pot crede că inteligența, chiar ca însușire dominantă, poate fi inoportună în creația poetică. De altminteri, inteligența nu merge niciodată singură, ci totdeauna în aliaj mai mult sau mai puțin indisociabil cu un sentiment, cu o facultate de ordin, în esență, afectiv. Pe de altă parte, parodicul e un element cu rol uneori (deseori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]