21,085 matches
-
107 î.H., Marius a devenit consul, fiind trimis să-l înlocuiască pe comandantul care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru frunizarea de echipament și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
prin anul 400 î. Hr., fiind părăsită în jurul anului 200 î. Hr, probabil din cauza invaziei triburilor germanice ale bastranilor. Pe vatra așezării date au fost descoperite obiecte casnice, mai ales vase de lut, tipice pentru epoca timpuri a fierului. În perioada romană pe aceste meleaguri erau 5 sate, care au existat până la invazia hunilor din anul 376 e.n., când au fost devastate și arse. Pe vetrele acestor sate au fost descoperite obiecte casnice, mai ales vase din lut din epoca romană. Pe
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
perioada romană pe aceste meleaguri erau 5 sate, care au existat până la invazia hunilor din anul 376 e.n., când au fost devastate și arse. Pe vetrele acestor sate au fost descoperite obiecte casnice, mai ales vase din lut din epoca romană. Pe teritoriului orașului au fost găsite și 16 monede din argint, bătute la Roma în anii 138 - 161 e.n. Popoarele nomade care s-au perindat pe aici au lăsat movile funerare, numit și gorgane. În împrejmuirile orașului sunt înregistrate 18
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
amplasament de aproximativ 350-400 ani. În sprijinul acestei afirmații menționăm rapoartele specialiștilor de la Direcția Monumentelor Istorice (studii efectuate la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80), precum și unele descoperiri cu ocazia săpării unor morminte- monede din perioada 1690-1700, precum și două vase romane, având aproximativ 1700 ani (descoperite în 1966). Piciorul mesei din Altar conține o placă de marmură cu o inscripție romană, textul în limba latină făcând referiri la Legiunea a XIII-a Gemina. Specialiștii de la diverse instituții ale statului au încercat
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
anilor ’70, începutul anilor ’80), precum și unele descoperiri cu ocazia săpării unor morminte- monede din perioada 1690-1700, precum și două vase romane, având aproximativ 1700 ani (descoperite în 1966). Piciorul mesei din Altar conține o placă de marmură cu o inscripție romană, textul în limba latină făcând referiri la Legiunea a XIII-a Gemina. Specialiștii de la diverse instituții ale statului au încercat prin diverse metode să-l determine pe părintele Danciu să le permită să ducă această inscripție la diverse muzee, dar
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
în zid. Adaosurile făcute atunci nu au respectat stilul monumentului; clopotnița este construită după arhitectura rusească, având turla în formă de bulb. În ""Monografia satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează că ""fără actualul turn, biserica apărea ca o bazilică romană de tip creștin, cu un exterior plin de simplitate, care n-ar trăda nicidecum formele arhitecturale din interior. Turnul adăugat nu are stilul monumentului, dar privit în ansamblu, se armonizează cu întregul aspect al bisericii și îi dă măreție."" O
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
din Lujeni, este construită după modelul Bisericii "Sf. Nicolae" din Rădăuți, dar într-o formă simplificată. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari este construită din piatră brută, cu ziduri groase (1,50 m) și durabile, având inițial aspectul unei bazilici romane de tip creștin (cu pronaos, naos și altar). Edificiul are formă dreptunghiulară, de tip sală, cu absida altarului pentagonală atât la exterior, cât și în interior. Această formă neobișnuită a altarului este o trăsătură a arhitecturii gotice, în disonanță cu
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Național Evreiesc, o organizație non profit, a estimat că vor fi necesari 50-60 de ani pentru a recupera prejudiciul produs pădurilor. Bombardamentele israeliene au produs pagube importante monumentelor istorice protejate din Tir și Byblos. În Tir, un mormânt din epoca romană a fost avariat și o frescă din apropierea centrului sitului a fost distrusă. În Byblos, un turn medieval a fost avariat, iar ruinele din perioada venețiană din apropierea portului au fost acoperite de pata de petrol. S-a apreciat că va fi
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
începutul Evului Mediu. El este considerat ca fiind primul de origine non-romană care a condus toată Italia. a fost un general în Italia, un foederati de origine germanică. El a condus o revoltă care l-a detronat pe ultimul împărat roman de Apus, Romulus Augustus la 4 septembrie 476. Deși toată puterea din Italia era în mâinile lui, a domnit în numele lui Julius Nepos și, după moartea acestuia în 480, ca un client al împăratului de la Constantinopol, Zenon. Odoacru este menționat
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
al împăratului de la Constantinopol, Zenon. Odoacru este menționat ca fiind un rege latin (Latin rex) în multe documente și el însuși a folosit cel puțin o dată această titulatură. Din 470, Odoacru a devenit ofițer în ceea ce a rămas din armata romană. Deși Iordanes scrie despre Odoacru că invadase Italia "ca lider al scirilor, herulilor și aliați de rase diferite", scriitori moderni îl descriu ca fiind parte a unității militare romane, conform declarației lui Ioan din Antiohia că Odoacru a fost de
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
470, Odoacru a devenit ofițer în ceea ce a rămas din armata romană. Deși Iordanes scrie despre Odoacru că invadase Italia "ca lider al scirilor, herulilor și aliați de rase diferite", scriitori moderni îl descriu ca fiind parte a unității militare romane, conform declarației lui Ioan din Antiohia că Odoacru a fost de partea lui Ricimer la începutul luptei sale cu împăratul Anthemius din 472. Procopius merge în măsura în care descriindu-l ca fiind unul dintre gărzile împăratului. Când Orestes a fost desemnat "militum
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Odoacru a fost de partea lui Ricimer la începutul luptei sale cu împăratul Anthemius din 472. Procopius merge în măsura în care descriindu-l ca fiind unul dintre gărzile împăratului. Când Orestes a fost desemnat "militum Magister" în 475 și patrician de către împăratul roman de apus Julius Nepos, el a devenit șeful "foederati" germanice din Italia. Cu toate acestea, Orestes s-a dovedit a fi ambițios, și înainte de sfârșitul acestui an, Oreste l-a condus pe Nepos afară din Italia. Orestes l-a proclamat
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
a refuzat petiția, și au apelat la Odoacru pentru a-le conduce revolta împotriva lui Oreste. Oreste a fost ucis la Placentia și fratele său Paulus în exteriorul Ravennei. Foederati germanici, scirii și herulii, precum și un segment mare de armata romană, l-au proclamat apoi pe Odoacru Rex Italiae ("rege al Italiei"). În 476 Odoacru a ajuns la Ravenna și a capturat orașul, convingându-l pe tânărul împărat Romulus să abdice la 4 septembrie. Potrivit lui Valesianus Anonymus, Odoacru a fost impresionat
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
luându-le regele Feletheus în captivitate, atunci când Fredericus, fiul lui Feletheus, s-a întors la poporul său, Odoacru l-a trimis pe Onoulphus, fratele său, cu o armată înapoi în Noricum împotriva lui. Onoulphus a considerat necesar să evacueze populația romani rămasă și i-a reinstalat în Italia. Rugii rămași au fugit și s-au refugiat la ostrogoții. Provincia abandonată a fost ocupată de către longobarzi de 493. Poziția lui Odoacru s-a îmbunătățit, Zeno, împăratul din est, a început să-l
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
suferit prima sa înfrângere gravă pe teritoriul italian. Odoacru a apărut de la Ravenna și a început să-și asedieze rivalul. În timp ce ambele oștiri au fost pe deplin angajată, burgunzii au profitat de ocazie să jefuiască și să devasteze Liguria. Mulți romani au fost luați în captivitate, și nu și-au mai recâștiga libertatea, până când Theodoric le-a răscumpărat trei ani mai târziu. Vara următoare, regele vizigot Alaric al II-lea a demonstrat ceea ce Wolfram numește "una dintre cele mai rare de
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Orthodox Church and the Roman Catholic Church", în vol. colectiv: ,Integrarea europeană și valorile Bisericii” (coordonatori Ioan-Vasile Leb, Gabriel-Viorel Gârdan, Dacian But-Căpușan), Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2011. Studii și articole de teologie și istorie: ● "Comunismul românesc și aflarea adevărului", în ,Virtus romana rediviva” (VRR), nr. 8, Cluj-Napoca, 2004. ● "Tânăr și neliniștit între panslavism și Europa" , în ,Clipa Siderală”, Nr. 6, Chișinău, 2004. ● "Corupția și țările postcomuniste", în ,Virtus romana rediviva”(VRR), nr. 10, Cluj-Napoca, 2006. ● "Noi opinii despre Tănase Todoran", în ,Virtus
Paul-Ersilian Roșca () [Corola-website/Science/321716_a_323045]
-
și articole de teologie și istorie: ● "Comunismul românesc și aflarea adevărului", în ,Virtus romana rediviva” (VRR), nr. 8, Cluj-Napoca, 2004. ● "Tânăr și neliniștit între panslavism și Europa" , în ,Clipa Siderală”, Nr. 6, Chișinău, 2004. ● "Corupția și țările postcomuniste", în ,Virtus romana rediviva”(VRR), nr. 10, Cluj-Napoca, 2006. ● "Noi opinii despre Tănase Todoran", în ,Virtus romana rediviva”(VRR), nr. 11, Cluj-Napoca, 2007-2008. ● "Tănase Todoran, o expresie a iubirii de neam", în ,Anuarul Asociației Profesorilor de istorie din România”(APIR-BN), filiala Bistrița-Năsăud, nr.
Paul-Ersilian Roșca () [Corola-website/Science/321716_a_323045]
-
rediviva” (VRR), nr. 8, Cluj-Napoca, 2004. ● "Tânăr și neliniștit între panslavism și Europa" , în ,Clipa Siderală”, Nr. 6, Chișinău, 2004. ● "Corupția și țările postcomuniste", în ,Virtus romana rediviva”(VRR), nr. 10, Cluj-Napoca, 2006. ● "Noi opinii despre Tănase Todoran", în ,Virtus romana rediviva”(VRR), nr. 11, Cluj-Napoca, 2007-2008. ● "Tănase Todoran, o expresie a iubirii de neam", în ,Anuarul Asociației Profesorilor de istorie din România”(APIR-BN), filiala Bistrița-Năsăud, nr.3, Bistrița, 2008. ● "Mucenicia lui Tănase Todoran", în ,Lumea Credinței”, Nr. 8 (61), An
Paul-Ersilian Roșca () [Corola-website/Science/321716_a_323045]
-
2005, pag. 64-66, ISSN 1582-8859; 20. Păunescu, Coriolan, Aspecte privind agricultura actuală a jud. Galați, EuroEconomica, Nr. 15, 2005, pag. 64-67, ISSN 1582-8859; 21. Vasilescu, Nicolae; Drăghia, Lucia; Păunescu, Coriolan, Teorii privind asocierea și cooperarea în agricultură dupa Unirea Principatelor Romane, Danubius Universitas, anul I, Nr. 1, 2003; pag. 21-22; ISSN 1583-4832; 22. Păunescu, Coriolan, Conceptul de comunicare, Danubius Universitas, anul I, Nr. 2, 2003; pag. 24-25 , ISSN 1583-4832; 23. Păunescu, Coriolan, „Victor-Romeo, Ionescu: Tratat de macroeconomie”, Danubius Universitas, anul I
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
(în ) sau "denarul de aur" este o monedă romană de aur valorând 25 denari de argint, adică 100 de sesterți. Emiterea acestei monede a devenit regulată începând cu Iulius Caesar / Iuliu Cezar (secolul I î.Hr.) și se continuă sub Imperiul Roman, până la înlocuirea sa cu solidus. ul avea cam
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
monedelor de bronz și vrea să restaureze sistemul lui Caracalla. Emite un "aureus" de 6,45 grame și creează un antoninianus sau aurelianus, de 3,80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus", care
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
se varsă în râul Cibin. șezare rurală daco-romană. În perioada modernă au fost descoperite pe teritoriul comunei, la locul numit „Râșloava”, vestigii datând din secolul al IV-lea și al IX-lea, care atestă locuirea acestei zone și după retragerea romanilor din Dacia. Șura Mică este o întemeiere a coloniștilor sași. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1323, sub denumirea de "Parvum Horeum" , . În decursul secolelor a fost de mai multe ori pustiită de războaie și catastrofe. A suferit
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
8 ore și au fost promulgate legi pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de lucru ale muncitorilor, a fost înființat „Institutul de Asigurări Sociale” (IKA), care funcționează și în zilele noastre. Din punct de vedere simbolistic, Metaxas a introdus salutul roman și echivalentul fasciilor italiene, labrysul - toporul dublu de luptă. Spre deosebire de alți dictatori, Metaxas nu se putea baza pe sprijinul unui partid politic de masă. Singura organizație de masă a regimului a fost „Organizația Națională a Tineretului” (EON). În toată perioada
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
fie distinctă de atât Aștart cât și Anat deoarece aceste zeițe apar sub propriile lor nume și în iconografie foarte diferită, apărând in cel puțin o pictură ca fiind reprezentate ca așezate lângă Qudshu. Dar în perioadele persane, elenistice și romane ale Egiptului era o puternică tendință către sincretism al zeițelor, iar Athirat/Așrtum pare să fi dispărut atunci, cel puțin în calitate de zeiță proeminentă sub nume recognoscibil. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]