19,908 matches
-
o stare de spirit, nu un destin, în ciuda faptului că realul îi copleșea personajele. Ordinea realului era confuză, pentru că moderniștii au desființat regula cronologiei, drept care incidentele pluteau, își pierduseră greutatea, gravitația, sensul narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar ca o neliniște. Virginia Woolf predica renunțarea la love interest (intriga amoroasă) și la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul și resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în niciun fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri ale memoriei, pendulând între hazard (realism) și psihanaliză (fluxul conștiinței). Încântările amintirii se amestecă cu bucuria prezentului în Alexandria Quartet, unde intriga e esențială, dar guvernată de puterea trecutului de a ordona viitorul. Și prezentul lui John Fowles e o reconsiderare a trecutului, nimic mai mult. Colecționarul, Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Magicianul toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-o țară ce abia începea să construiască edificiul capitalist în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Burgess descrie în A Clockwork Orange o posibilă lume a violenței ce se scurge din estul rusesc, scriind o carte în care amestecă engleza cu rusa într-un amalgam de crimă și pedeapsă. Honey for the Bears face o incursiune și mai explicită în lumea comunistă a sărăciei și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Homer până la James. Joyce și Eliot sunt importanți nu neapărat ca reprezentanți ai Fluxului conștiinței, cât ca promotori ai refuzului. Primul pas al acestui refuz a fost ceea ce știm drept hibridizarea genurilor literare. Autorii spun "nu" separării pe genuri și amestecă tot ce le trece prin minte, de la roman la poezie, dramă, critică literară, psihologie, în aceeași operă. Așa se nasc romanele poetice ale Virginiei Woolf, care însă nu sunt cel mai bun exemplu al refuzului, deși Woolf e teoreticiana acestui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați până în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară el, nu există: orfan și abandonat, autorul Desperado descurajează orice încercare de a fi înfiat, afiliat. Rețeta lui amestecă tot ce găsește în bucătăria istoriei literare, orice procedeu e bun. Nu mai e vorba deci de refuz creator, ci de aglutinare. Erou În vreme ce autorul vânează o rețetă de succes, eroul astfel construit e o ființă păguboasă. Pe parcursul romanului înaintează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
etc. se plasează în grupul de frondă și experiment. Romanul britanic este practic aria cea mai inventivă din literatura contemporană. Trăsăturile care îl scot în evidență sunt: * Dorința de noutate cu orice preț: orice procedeu e util și toate se amestecă, singurul scop fiind obținerea unei rețete inedite, romanul absolut. * Discursul slobod, clar și dezinhibat de tabu-uri: limbajul romanesc se colorează cu registre dintre cele mai variate, de la argou la descrieri necenzurate de senzualitate. * Textul poticnit, narațiunea dezlânată și întreruptă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
izbutită dintre toate, biserica Little St. Hugh lângă mlaștini.... A murit la Londra în iarna lui 1715, se crede că de gută, deși s-a pierdut orice dovadă a morții și înmormântării lui. Trecutul și prezentul, realitatea și coșmarul se amestecă. Hawksmoor găsește cadavre de copii în fața tuturor acestor biserici, toți strangulați, dar fără urme de degete, amprente ori alte indicii. Polițistul descoperă și aleargă după un misterios vagabond poreclit "Arhitectul". Capitolul lui Dyer se termină cu un cuvânt iar al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uitându-se la țărâna de pe pantofii lui, strigă, " Sunt copilul pământului!" După care căzu. Pe tot parcursul romanului sunt presărate fragmente poetice, toate cu aceeași aură de rău augur. Al doilea Tom Hill se alătură tatălui mort; registrele, timpurile se amestecă, iar umbra îi dezvăluie "fața de deasupra". Nu e numit necunoscutul și nici nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele, care înfierbântă acum această mică încăpere, se vor răci, când vremea de acum are să fie pentru generațiile următoare doar un vis, bisericile mele au să fie vii, mai întunecate și mai puternice decât noaptea care vine. O carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea poveste dintre el și ea. Cu toate acestea ne mișcă până-n străfunduri, probabil pentru că la iubirea de rău răspundem cu frica noastră de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În 1987, Peter Ackroyd publică Chatterton, un roman scris în tehnica punct contrapunct. Pe lângă faptul că folosește (ca Huxley) schimbarea de perspectivă, ceea ce implică existența tehnicii punctelor de vedere interferate, la fel ca Julian Barnes în Papagalul lui Flaubert, Ackroyd amestecă narațiunea cu istoria literară. Unicul personaj care narează la persoana întâia este de fapt chiar miezul misterului: e vorba de Chatterton însuși. Pe măsură ce istoria lui se clarifică, el alunecă lent către persoana a treia și, voit ori involuntar, autorul iese
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la școală, studiază cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles Dickens, proze din secolele XVII și XVIII. Copilul călătorește în cărți, pictură, muzică, iar în penultimul capitol asistă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căutăm acea armonie, Timothy. Toți suntem detectivi în căutarea tiparului. Astfel de rânduri, care par scrise pentru a fi citate, dau cărții un aer de muzică autentică. Detectivul descoperă că tatăl lui Tim a plecat cu o tânără, istoriile se amestecă. Austin Smallwood descrie starea: Totul e deja făcut. Totul e deja spus. Ordinea e aceeași. Ne scăldăm în aceeași muzică. Autorul a creat o istorie (pe care personajele ar putea-o schimba cu ușurință), viața ne-a fost trăită de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ono, rezemată pe cele mai mișcătoare trăiri ale lui, pare un mozaic care se dezvăluie a fi însăși intriga romanului, în care începutul și sfârșitul își iau locul reciproc fără încetare. Înaintăm către miezul cărții ca într-un vis care amestecă trecutul cu prezentul într-o ordine aparent întâmplătoare. În realitate, fiecare episod e perfect conturat, pare un tablou minuscul pictat de Ono însuși. Aceste episoade amestecate ne împing pe urmele povestitorului și încearcă să ne determine să-i dăm dreptate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie The Golden Notebook (1962), carte ce a fost percepută ca o confesiune feministă de foarte mulți lectori și critici. Ca în mai toate cărțile lui Lessing, maniera narativă e trei sferturi din roman. Narațiunea e lentă dar zbuciumată, amestecând în ea nenumărate forme de comunicare, povești zilnice de toate felurile: ziare, știri, filme, vise, jurnale, Fluxul conștiinței, politică, partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la douăzeci și unu de ani. S-a născut în 1935 la Londra, a predat la catedra de engleză a universității din Birmingham între 1960-1987, iar mai târziu a renunțat la predare și s-a dedicat scrisului. În primul lui roman se amestecă tradiția realistă cu Fluxul conștiinței. Este împărțit în episoade care evocă istorii de cupluri. Mai întâi cuplul mai în vârstă cu familie mare (familia irlandeză Mallory), tânăra orfană care în cele din urmă se mărită cu tânărul sărac din armată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două vârste, fosta aspirantă la călugărie al cărei iubit o părăsește pentru a se călugări el însuși, adolescentul sălbatec care își găsește perechea și se liniștește. La început istoriile sunt separate una de alta, dar către sfârșit încep să se amestece. Coincidențele devin oarecum neverosimile și scad din realismul cărții. Se văd degetele autorului, care mișcă marionetele. Ceea ce unește personajele este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un moment dat, se intersectează oarecum forțat. Pentru un începător e o carte fermecătoare, care învăluie lectorul într-o lume credibilă. * * * Ginger, You're Barmy (Ginger, ești într-o ureche, 1962) e al doilea roman publicat de David Lodge. Autorul amestecă neorealismul și comicul într-un text care se citește fără efort. Romancierul mărturisește în introducere: La fel ca naratorul, Jonathan Browne, și eu am fost recrutat de Royal Armoured Corps curând după ce mi-am luat diploma în limbă și literatură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din contră, ajută la calmarea spiritelor studențimii din Rummidge, e curând privit ca șef al catedrei și încheie prin a recomanda promovarea lui Philip. Ultimul capitol are forma unui scenariu. Romanul nu are un final propriu zis. Cei patru indivizi amestecați în tot felul de "schimbări" se întâlnesc într-un hotel în America pentru a lămuri situația. Morris rezumă cele întâmplate rostind, în spiritul acestui prim roman din trilogie, Noi patru deținem recordul la schimbarea nevestelor peste ocean. Cartea se încheie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și trupuri, 1980) e un labirint de istorisiri la persoana a treia, un carnaval de nume și incidente pe care Lodge le alternează cu mare pricepere. Romanul începe în 1952, cu un grup de studenți, iar în final autorul se amestecă printre ei, descriindu-și astfel propria evoluție: Predau literatură engleză într-o universitate din cărămidă roșie și în timpul liber scriu romane, încet și înghiontit de istorie. Habar n-avem că se identifică cu eroii (lucru pe care nu-l face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsă de "umor": Pe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se ridică și se așează iar; cade cortina în final. Reacția criticii a fost amestecată. Unii n-au văzut nimic în piesă. Printre susținători, Alistair Macaulay de la Financial Times a fost cel mai uluit (și incoerent): "e poate important să spunem că a nu-l înțelege pe Pinter e o mare bucurie. A vedea cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urcat și s-au spart valuri de enervare și prozelitism, Eliot e același și e foarte prezent. El este cel care aduce Fluxul conștiinței în poezie. El este cel care aduce hibridizarea genurilor literare, deopotrivă cu Joyce. The Waste Land amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, chiar și critica literară, într-un gen fără nume, cum aveau să facă aproape toate cărțile scrise după al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în poezie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ironia parodiei, dar și de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate cu frenezie. Trist, Eliot a ajuns în cele din urmă să mărturisească: "Criticii spun că sunt savant și rece. Adevărul este că nu sunt niciuna, nici alta". The Waste Land este înainte de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neapărat de faptul că dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în același timp pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]