21,555 matches
-
stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a produs și bagi seama Într-o zi la gura ei străină acum de a ta, rostind după o altă lege cuvinte, intonații și ex presii pe care nu le mai recunoști ca fiind ale tale. Amorurile cele mai culpabile, cum le-ar numi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la aceste femei vreo fărâmă de persona litate proprie, subiectivă, originală, simplu egoistă. Sunt ca niște automate, o turmă de automate, dotate cu niște meca nisme la dispoziția [a]celuia care plătește; așa cum erau pe vremuri bufetele automate din București: băgai o anumită monedă și primeai, printr-un orificiu la fel de simplu și de ingenios, tot ce voiai, un sandvici cu carne sau cu brânză, o țuică sau un șpriț. În programul dumitale de călătorie printr-un oraș oarecare va trebui să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sfânta Sfintelor luase chipul și veșmintele [a]celeia care Îi purtase dragoste și credință În toiul Îndeletnicirilor ei ticăloase, stând maica cea fără de prihană printre celelalte maici și făcând laolaltă toate rânduielile slujbei, În așa fel că acestea nici nu băgară de seamă lipsa celei vinovate de cea mai rea vină a femeilor. [...] Cartea a opta Oleacă de sportivitate nu strică O viață de sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din nou pe picioare. După câteva zile, Rudel fuge din spital, și îl vom regăsi pilotându-și avionul său Stuka, cu piciorul în ghips. Generalul Ion Dobran și-l amintește: "L-am întâlnit pe Huși. Îl ridicau soldații și îl băgau în carlingă...". Pe 8 februarie 1945 este rănit grav la piciorul drept, a cărui parte inferioară îi va fi amputată. După numai o lună și jumătate pleacă din nou în misiuni de război. O vreme pilotează fără proteză, apoi cu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
s-au retras într-o ședință ca să decidă cum să procedeze cu nebunul de Toma: să-i dea doar o mamă de bătaie și atât, sau să-l aresteze și să-l trimită la dracu-n praznic, sau să-l bage la balamuc, sau să-l lichideze scurt ca pe un dușman al poporului ce se dovedea a fi, să-l lichideze dând astfel o lecție tuturor celor care, mă rog, ar fi îndrăznit să...? Îi treceau toate transpirațiile: și din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși. Tata s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme. -Să-mi iau lucruri? a întrebat el bănuind ce-l așteaptă. -Nu, c-o să vă întoarceți, a zis unul dintre ei. Tata și-a băgat totuși în buzunarul de la piept al paltonului cărticica sa din care citea în fiecare zi. Și-a rotit privirea prin casă ca și când ar fi dorit să-și ia adio, a stins lumina. A închis ușa cu cheia și a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu, dar vedem noi, îi belim, toarășu Gârmoci, tre să-i belim, plecăm după ei, băga-i-aș în pizda mamii lor de bandiți... În același timp, în orașul Serenite, Gabi Papadopol trecea prin niște chinuri de neîndurat. Imediat după trocul cu Stan, Gabi Papadopol fusese tare încântat de sine însuși: dându-i amicului său pistolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avea habar ce e cu ei. Doar el cunoștea adevăratul motiv al absenței, îl cunoștea cu amănunte. Îl mânca limba să povestească: i-ar fi dat gata pe toți, inclusiv pe Veronica, o tipă a-ntâia, care nu prea-l băga în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a prezentat chestia fără ocolișuri, în stilul său inconfundabil: Bă, dacă vrei să ai viață bună cu mine, miști după cum cânt eu, dacă nu, te ia mama dracului. ‘Nțeles? Ăla a înțeles. Avea Cameniță un fel de a fi, că băga oricui frica în oase și se făcea îndată deplin înțeles. Novăceanu a mâncat jar, nu alta, în vremea din urmă cam lâncezise: fără să crâcnească, i-a furnizat tovarășului Cameniță datele de care avea nevoie. Care sunt defectele lui Boromir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
negre. De ce să fie la alții, și nu la ei?! își spunea doamna Cameniță. În următoarea perioadă, tovarășul Cameniță a dorit să-i facă pe toți să depindă de el, să schimbe destine, vieți, a dorit să știe și ce bagă-n gură și ce scoate pe gură fiecare și chiar ce gândește fiecare. De aceea a dezlănțuit o prigoană nemaiîntâlnită: toți erau urmăriți de oamenii lui Novăceanu, ținuți sub lupă, ca gândacii din insectar, se raporta orice despre fiecare, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un amuzament. La prima vedere, ceea ce întreprindea el părea să nu aibă nici o legătură cu mișcarea revoluționară, era doar războiul lui personal cu lumea. Dar, în ultimă instanță, prin teroarea sa ludică, toarășul Cameniță servea cauza revoluției: zăpăcea oamenii, le băga spaima în oase, îi silea să priceapă că asta e calea, nu au cum să miște în front, și așa ideile socialismului triumfau, ăia se potoleau. Totul e preventiv, comenta Novăceanu râzând cu admirație, știe șefu ce face. *** De 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stradă, înainte de a se urca în mașină și de a porni împreună cu tovarășa Cameniță spre orașul C., capitala regiunii cu același nume, a hotărât soarta lui Tomiță: -Bă, voi nu vedeți, bă, că s-a scrântit? Luați-l, bă, și băgați-l la balamuc, dacă vreți să n-ajungeți voi acolo, bulău vă mănâncă! s-a răstit el către Gârmoci și Fanache, care ședeau în poziție de drepți, mai mult morți decât vii, gândindu-se că nenorocitul de cizmar le aruncase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era de-al lor. L-au arestat. Strâns cu ușa, el le-a spus că știa că fratele meu avea o prietenă, Monica, elevă din orașul capitală a regiunii, care-și petrecuse întreaga vacanță de vară aici, în Serenite. Au băgat-o în anchetă pe fată și ea n-a rezistat: a pomenit de Stelian, studentul de la Timișoara. Cu el cercul se cam închidea, Fanache se putea declara mulțumit. Totuși, preventiv, ca să nu mai găsească tov prim motiv de reproș, oacheșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aștepta la o confruntare de zile mari. Așa cum sunt alții dependenți de fumat, de băutură, de pescuit sau de călătorii, tovarășul Cameniță avea nevoie în continuare, ca de aer, de anchetele astea, să-i înfrunte pe bandiți și să le bage spaima-n oase, să-i belească, să-i zdrobească. Numai că n-a avut parte de un mare meci, cum spera. Din prima secundă a arestării, Vlad deja era învins, era și înfricoșat, și oripilat de ce se petrece cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fiindcă o visase iarăși pe femeia de neînvins, și-a spus gata, s-a îmbrăcat și s-a dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și sub privirile lor îngrozite și bulbucate a băgat-o pe mama în anchetă. De fapt, ancheta însemna o ploaie de pumni și de lovituri cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
visez selectiv? Îngerul are un aer sincer surprins: -Ce vrei să zici? -Vreau să zic, într-adevăr, ceva anume: eu și Truman am pus la cale un mod de a-i avertiza pe cei de jos, de a le semnala, băgați de seamă, drumul pe care pășiți este un drum al pierzaniei. Sunt sigur că tu, păstrătorul cărții pecetluite, știi despre ce e vorba, fiindcă, deși cauți să nu arăți, tu știi tot ce se petrece, puține taine de aici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și le dau de veste. *** Biță, un atlet neîntrecut, a alergat de a rupt pământul. Chiar constata în sinea lui: Păcat că nu e de față profesorul de sport cu cronometrul lui, precis am bătut recordul și m-ar fi băgat în echipa școlii.... Când a intrat în Serenite, s-a întrebat unde să meargă, cui ar fi potrivit să-i spună mai întâi despre făptura cu aripi. La liceu, cel mai bine ar fi să se ducă la liceu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu e capabil să ia decizii. -Precis e trimis de americani, și-a dat cu părerea Fanache. Paștele mamii lor de imperialiști, ăștia nu ne lasă deloc în pace, se țin de capu nostru! Paștele mamii lor!... Gârmoci nu a băgat în seamă neroziile lui Fanache. Deodată și-a adus aminte de tovarășul Cameniță, ce va spune tovarășul Cameniță la aflarea veștii, și când și-a imaginat ce va spune, Gârmoci a început să tremure și mai tare. -Tov Fanache, urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îngerul lumina ca un lingou de aur sau lumina așa cum văzuse prin filme că strălucesc noaptea orașele capitaliste... Fanache, observând că șeful e în dispoziție bună, a crezut potrivit să-i expună teoria lui: -Tovarășe prim-secretar, aici și-au băgat coada americanii, ascultați-mă pe mine... Tovarășul Cameniță a dat din mână așa cum ai vrea să alungi o muscă din aia care bâzâie enervant și a zis blând: -Bă, Fanache, taci, bă, dracului din gură... A mai făcut câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu vorbiți despre chestia asta! a ordonat el mai apoi, pășind spre mașină. Se suise deja pe bancheta din spate când și-a amintit ceva, a deschis portiera și a strigat: -Gârmoci, pe unde mai e, bă, pantofarul ăla, Tomiță? Bagă de seamă, să-i dai drumu... Imediat, mașina a demarat în trombă. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu îngerul trimis de noi în orășelul Serenite. 20 TC "20" \l 1 După fix un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un fel de bilanț al zilei. Și de fiecare dată, ei încheiau cu aceeași frază de apreciere (nu conta cine o rostea, ea era mereu aceeași...): Bă, ducem viață prima-ntâi acilea, mișto ce nu s-a pomenit, să-mi bag picioarele! Asta însemna că le căzuse cu tronc orășelul Serenite, îi bătea gândul chiar să se stabilească aici, deși unii ca ei se plictiseau repede și pe nepusă masă li se scula să-și ia tălpășița. Într-adevăr, descoperiseră portul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ceva neînțeles jeosuitrist, lapliui meo fe trist, la pliui, le deliuj, iar ăștia trei trebeau să dea din cap în semn că așa e și să îngâne îhî, de câte ori auzeau păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în ei pe cheltuiala nărodului, puteau și ei să zică îhî și să suporte pupăturile sale de fiecare dată când ei ziceau îhî. Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ieșit în ploaia care se întețise parcă, în loc să slăbească. I-au tras o înjurătură ploii. Oricum li se rupea de ploaia blestemată din Serenite, n-o mai simțeau, nu mai simțeau frigu și umezeala, băutura înghițită în cantități industriale le băgase foc în sânge, n-aveau treabă! Ș-apoi mâine o să se cărăbănească din locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre casa lor, ghereta de pe malul lacului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]