20,995 matches
-
583 m), Glodului (567 m ), Dealurile Flamanda, Ogoarele, Pricopie, Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin (afluent al Trotușului](fig.1). Formă bazinului hidrografic este alungita în partea superioară, lățindu-se ușor pe masura ce înaintează în zona de câmpie. Lățimea bazinului în zona de obârșie este de 3-4 km, în dreptul localităților Fitionești și Movilita ajungând
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin (afluent al Trotușului](fig.1). Formă bazinului hidrografic este alungita în partea superioară, lățindu-se ușor pe masura ce înaintează în zona de câmpie. Lățimea bazinului în zona de obârșie este de 3-4 km, în dreptul localităților Fitionești și Movilita ajungând la 8 km lățime pentru că la gură de vărsare
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin (afluent al Trotușului](fig.1). Formă bazinului hidrografic este alungita în partea superioară, lățindu-se ușor pe masura ce înaintează în zona de câmpie. Lățimea bazinului în zona de obârșie este de 3-4 km, în dreptul localităților Fitionești și Movilita ajungând la 8 km lățime pentru că la gură de vărsare să se desfășoare pe 10 km lățime (fig.1). Bazinul hidrografic(b.h.) Zăbrăuți se carcaterizează printr-
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
pe masura ce înaintează în zona de câmpie. Lățimea bazinului în zona de obârșie este de 3-4 km, în dreptul localităților Fitionești și Movilita ajungând la 8 km lățime pentru că la gură de vărsare să se desfășoare pe 10 km lățime (fig.1). Bazinul hidrografic(b.h.) Zăbrăuți se carcaterizează printr-o litologie complexă, data de evoluția reliefului în relație cu Carpații și Câmpia Română (fig.2). Se poate observa cum relieful este dispus între 800 m în zona de deal și 60 de
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
de 10-11 °C, reflectându-se astfel impactul reliefului în distribuția temperaturilor (fig. 3). De astfel amplitudinea termică anuală variază între 28 °C în zona înaltă și 33 °C la câmpie, reieșind prin valorile observate gradul accentuat de continentalism al climatului bazinelor și prezența extremelor termice. Lunile cu valori termice extreme sunt iulie și februarie, luni favorabile apariției valurilor de frig și căldura. Precipitațiile medii multianuale (fig. 4) variază între un minim de 500 mm în zona de câmpie și un maxim
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
cu o frecvență ridicată este reprezentat de secetă hidrologica, corespunzătore perioadelor în care râul este secat, ori cu debit nesemnificativ, datorită instalării secetei agrometeorologice și epuizării rezervei de apă subterană ce alimentează râul. Se considera perioadă cu secetă hidrologica, în bazinul Zăbrăuțiului, durata pe parcursul căreia debitul mediu lunar este mai mic de 0,1 mc/s (fig.7).
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
aparțin unor perioade istorice diferite, începând din Neolitic (mil. V î.Hr.) și până în plină epocă medievală (sec.XV-XVIII). Cea mai mare parte dintre obiectele aparținând acestei colecții sunt expuse astăzi la Muzeul Județean în cadrul expoziției tematice "Evoluția comunităților umane în bazinul Ialomiței, Omul și Râul". Artefactele ce aparțin culturilor neo-eneolitice (mil. V-IV a Chr.), oferă prilejul cunoașterii creației materiale și spirituale a comunităților umane sedentare, legate organic de marile centre de civilizație din Peninsula Balcanică și Orientul Apropiat. Din epoca
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
la studierea diferitelor aspecte de cultură și civilizație ale zonei, integrate patrimoniului național. Rezultatele cercetărilor științifice efectuate de-a lungul timpului în județul Ialomița se regăsesc astăzi în expoziția de bază a Muzeului Județean Ialomița, intitulată Evoluția comunităților umane în bazinul Ialomiței. Omul și râul, reorganizată și deschisă publicului la 1 decembrie 2003.
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
42 km de municipiul Târgu-Mureș. A luat ființă prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, la 1,5 km amonte de confluența acestuia cu râul Târnava Mică. Pârâul Cușmed este afluentul cu cel mai mare aport de debit din bazinul hidrografic al râului Tîrnava Mică, cu un bazin hidrografic de 157 km, 56 km de cursuri de apă cu caracter permanent, o pantă medie cuprinsă între 11- 62o/oo și regim de curgere a apelor torential, in anumite perioade ale
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, la 1,5 km amonte de confluența acestuia cu râul Târnava Mică. Pârâul Cușmed este afluentul cu cel mai mare aport de debit din bazinul hidrografic al râului Tîrnava Mică, cu un bazin hidrografic de 157 km, 56 km de cursuri de apă cu caracter permanent, o pantă medie cuprinsă între 11- 62o/oo și regim de curgere a apelor torential, in anumite perioade ale anului. Pe cuprinsul bazinului hidrografic aferent acumulării Bezid
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
Tîrnava Mică, cu un bazin hidrografic de 157 km, 56 km de cursuri de apă cu caracter permanent, o pantă medie cuprinsă între 11- 62o/oo și regim de curgere a apelor torential, in anumite perioade ale anului. Pe cuprinsul bazinului hidrografic aferent acumulării Bezid, sunt localizate patru localități rurale: Cușmed, Atid și Crișeni pe valea Cușmedului, respectiv Bezid pe valea pârâului cu același nume. Ocupațiile tradiționale sunt agricultura, creșterea animalelor și exploatarea lemnului, neexistând unități industriale sau agro-zootehnice mari, cu
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
pe valea Cușmedului, respectiv Bezid pe valea pârâului cu același nume. Ocupațiile tradiționale sunt agricultura, creșterea animalelor și exploatarea lemnului, neexistând unități industriale sau agro-zootehnice mari, cu impact impurificator semnificativ, asupra lacului de acumulare. În zona periferică, de apogeu a bazinului hidrografic, formațiunile geologice predominante sunt reprezentate prin piroclastite andezitice, în aceeași zonă, în stratul următor de profunzime găsindu-se argile marnoase-calcaroase cu intercalații de nisipuri. Bentalul pietros-bolovănos al pârâului Cușmed și al principalilor afluenți, indică absența unor formațiuni de conglomerate
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
mil.m volum necesar pentru atenuare și protecție; - 1 mil.m volum mort (Vm). În vederea combaterii inundațiilor și pentru reținerea viiturilor, barajul poate stoca 16 mil.m de apă între N.N.R. și nivelul maxim la asigurarea de 0,1%. Suprafața bazinului de recepție controlat de baraj este de 148 km (din totalul de 157 km, barajul fiind amplasat la cca. 1,5 km de confluența pârâului Cușmed cu Tîrnava Mică. Lungimea barajului la coronament, este de 670 m, cu o lățime
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
mâna mea, zmeritul zugrav Dimitrie Ispas”. a avut și norocul să conserve, în cele mai bune condiții din zonă, atât elementele de decor, exterior și interior, cât și pictura din naos. Pictorul Ispas a decorat cele mai multe biserici de lemn din bazinul superior al Someșului Mic, așadar din zonele Huedinului și Călatei, dar și din părțile Sălajului; a activat, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, remarcându-se printr-o prolificitate aproape ieșită din comun
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
oraș care în 1580 avea 498 de distilerii active. Ulterior, însă, Gdańsk a depășit acest oraș în domeniul comercializării votcii. În secolele XVII și XVIII, votca poloneză a fost recunoscută în Olanda, Danemarca, Anglia, Rusia, Germania, Ungaria, România, Ucraina și bazinul Mării Negre. Primele metode de producție erau primitive. Băutura era de obicei scăzută în alcool, iar distilarea trebuia repetată de câteva ori (un proces de distilare format din 3 etape era obișnuit). Prima distilare era numită „"brantówka"”, a doua — „"szumówka"”, iar
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
General Nicolae Caranfil a contribuit în mod decisiv la amenajarea lacurilor din nordul Bucureștiului. A fost pus în disponibilitate de la U.C.B. pe 22.10.1945 prin decret regal, fiind deportat ca etnic german în U.R.S.S. la Krasnodon, în bazinul carbonifer al Donețului, unde a prestat ca cetățean român de origine etnică germană, timp de aproape un an (11.01.1945-5.12.1945) muncă pentru reconstrucția zonelor devastate de război. La U.C.B. a avut diferite posturi de răspundere: șef
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
caracterizată printr-o cascadă pe 30 de trepte de marmură. În partea de sus se află un pavilion de muzică. Cascada se termină la partea de jos printr-o fântână alegorică dedicată zeului Neptun. În centrul parterului vestic este un bazin cu o statuie aurită a zeiței Fama. În partea de vest se află un pavilion cu un bust al lui Ludovic al XIV-lea. În fața acestei statui este o fântână cu o statuie aurită care-l reprezintă pe "Amor cu
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
pavilion de lemn care conține bustul lui Ludovic al XVI-lea al Franței. La 24 pași mai jos se află o fântână cu statuia aurită "Amor trăgând o săgeată". O sculptură înfățișându-i pe "Venus și Adonis" este amplasată între bazin și palat. Parterul acvatic din fața palatului este dominat de un bazin lung cu o fântână arteziană aurită "Flora și putti". Jetul de apă al fântânii țâșnește până la o înălțime de 25 de metri. Grădinile de pe terasă formează partea de sud
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
al Franței. La 24 pași mai jos se află o fântână cu statuia aurită "Amor trăgând o săgeată". O sculptură înfățișându-i pe "Venus și Adonis" este amplasată între bazin și palat. Parterul acvatic din fața palatului este dominat de un bazin lung cu o fântână arteziană aurită "Flora și putti". Jetul de apă al fântânii țâșnește până la o înălțime de 25 de metri. Grădinile de pe terasă formează partea de sud a parcului și se află în partea opusă față de cascada din partea
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
al fântânii țâșnește până la o înălțime de 25 de metri. Grădinile de pe terasă formează partea de sud a parcului și se află în partea opusă față de cascada din partea de nord. La primul etaj se află "Fântâna Naiadelor" constând din trei bazine și sculpturi ale nimfelor apelor. În arcul nișei centrale se află bustul reginei Maria Antoaneta a Franței. La partea superioară a teraselor este un templu rotund, cu o statuie a zeiței Venus realizată pe baza unui tablou de Antoine Watteau
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa sunt negre. Penele de pe cap formează un moț arcuit în sus. Partea laterală a capului cu abdomenul sunt albe
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
a a avut un caracter de avanfosă. Depresiunea s-a format la începutul paleogenului după mișcarea tectonică laramică care a ridicat Carpații Meridionali, pe de o parte și a coborât, pe de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt caracteristice: - fundamentul cu o proveniență dublă (V. Mutihac, 1990) carpatică, blocuri cristaline ce coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
caracter transgresiv care înaintează mult la vest de Olt alcătuit din marne nisipoase slab cimentate, argile, nisipuri, marne cu intercalații de cărbuni. Au o individualitate justificată și bine exprimată prin caracterele reliefului actual, rezultat al unei îndelungate evoluții comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului. Privit în ansamblu teritoriul creează imaginea unui relief de dealuri (a căror înălțime scade treptat de la 800- 1000 m, la contactul cu munții în nord, până la 300-400 m spre piemontul din sud), printre care se insinuează mici
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
străbătuți, de o rețea densă de pâraie proprii, de variate pânze de ape subterane discontinui și cu calități minerale variate impuse de alcătuirea petrografică și o serie de lacuri preponderent artificale (pe râul Olt). Acest teritoriu subcarpatic aparține în întregime bazinului Oltului, și anume părții de trecere de la bazinul mijlociu la bazinul inferior. În traseul său se distinge acest sector subcarpatic desfășurat pe circa 45 km între Călimănești si aval de Băbeni. Debitul Oltului în dreptul localității Râmicu Vâlcea este de peste 115
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de variate pânze de ape subterane discontinui și cu calități minerale variate impuse de alcătuirea petrografică și o serie de lacuri preponderent artificale (pe râul Olt). Acest teritoriu subcarpatic aparține în întregime bazinului Oltului, și anume părții de trecere de la bazinul mijlociu la bazinul inferior. În traseul său se distinge acest sector subcarpatic desfășurat pe circa 45 km între Călimănești si aval de Băbeni. Debitul Oltului în dreptul localității Râmicu Vâlcea este de peste 115 m3/s, iar la ieșirea din sectorul subcarpatic
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]