19,957 matches
-
Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei noastre de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire, care refuză trecutul și viitorul. Larkin se uită de sus la această creatură pitică. Primul volum se tânguia de apăsarea unui gol inexistent. Sentimentul de gol de acum ne strivește. Chiar dacă ultimul vers al volumului afirmă că " Numai iubirea va supraviețui din noi", tot ne înspăimântă albul ultimei pagini. Peste încă zece ani, la cincizeci și doi de ani, Larkin publică High
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire, care refuză trecutul și viitorul. Larkin se uită de sus la această creatură pitică. Primul volum se tânguia de apăsarea unui gol inexistent. Sentimentul de gol de acum ne strivește. Chiar dacă ultimul vers al volumului afirmă că " Numai iubirea va supraviețui din noi", tot ne înspăimântă albul ultimei pagini. Peste încă zece ani, la cincizeci și doi de ani, Larkin publică High Windows (1974). Cel puțin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
interpret scenic tot la Iași, unde dă relief, prin creațiile pe care le șlefuiește (Nero, din tragedia Britannicus a lui Racine, pe care o și traduce, Oreste, Thomas Becket, Bălcescu), câtorva stagiuni. Actor rasat, de tip cerebral, a lăsat un gol prin transferul, în 1968, la București. În 1972, profitând de o invitație la o reuniune de shakespearologi din Marea Britanie, cere azil politic în Franța. O vreme o duce greu, chiar dacă își găsește, la Academia de Teatru din Maastricht (Olanda), o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
el, nu este cu funcție ontologică, așa cum e la Creator, ci cu funcție aparentă. Demonul se definește ca fiind cel ce nu e. Mefisto pare că ar crea, cănd de fapt instanțiază cu fiecare împlinire a unei dorințe, un imens gol ființial. Dumnezeu creează lumea din nimic, dar acest nimic e totul, conține embrionul tuturor împlinirilor, pe cănd Mefisto lucrează cu un nimic nimicitor. Pactul cu diavolul pornește de la o dorință de transgresare a unui blocaj. Faust se blocase într-o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
orografia, clima, hidrologia, vegetația naturală, tipul de sol sunt dispuse concentric și zonate în trepte de mărime sau de calitate în jurul acestui castel de ape, format de Carpații României. Pe numai câteva zeci de kilometri, de jur-împrejur, se coboară de pe golurile alpine ale regiunii montane, cu precipitații depășind 1000 mm anual și cu soluri scheletice, până la stepa uscată cu cernoziomuri, după ce s-a trecut prin pădurile de conifere la cele de fag și de stejar. Acest Spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic apare ca un
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
materiilor fecale, care se produce printr-un mecanism reflex medular controlat la adult de scoarța cerebrală. Declanșarea reflexului de defecație are loc prin stimularea mecanică a mucoasei rectului care, în mod obișnuit, este lipsit de materii fecale. Rectul este menținut gol datorită unui tonus mai ridicat al musculaturii netede rectale ce dezvoltă o presiune intraluminală superioară celei din colonul sigmoid. In plus, joncțiunea dintre colonul sigmoid și rect prezintă o angulație care se opune trecerii cu ușurință a materiilor fecale în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
la suprafața solului. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza vântului, de temperatură, de densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați. · Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol. · Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă. · Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului. În această mișcare se poate face
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
parte din apa ce se scurge prin izvoare. Majoritatea filozofilor antici considerau că apa de mare este condusă prin canale subterane în munți, unde este purificată și se reîntoarce sub formă de izvoare. Concepția că apa izvoarelor se formează în golurile subterane era o consecință a faptului că anticii greci erau familiarizați cu peșterile din ținuturile calcaroase, cu spațiile subterane mari, reci și întunecoase. Marcus Vitruvius (sec î.Cr.) este primul care sesizează că apa subterană provine din infiltrarea apei de ploaie
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Întâmplă În ea: natura, societatea, istoria se prezintă impregnate sau chiar identificate cu divinitatea 1, mai ales natura. Există o Întreagă categorie de zei care poartă chiar numele elementului pe care Îl stăpânesc: Raxe "Ra" este „soarele”, Shuxe "Shu" este „golul”, adică atmosfera, Nunxe "Nun" este „apa” primordială, Iahxe "Iah" este „luna”. În alte cazuri Însă, identificarea este mijlocită de un nume mai puțin explicit (cel puțin pentru noi): Nutxe "Nut" este „cerul” (mereu cerul), Gebxe "Geb" este „pământul” (mereu pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strămoș, pe Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum", zeul solar Ra identificat cu Atumxe "Atum", zeul propriu al Heliopolisului; el se află la originea lumii actuale și din el, prin unirea cu el Însuși, se naște prima pereche de zei, Shuxe "Shu" („golul”) și Tefnutxe "Tefnut" care, la rândul lor, Îi generează pe zeul Gebxe "Geb" („pământul”) și pe zeița Nutxe "Nut" („cerul”). Soarexe "Soare", aer, un element despre care nu se știe cu siguranță ce este (Tefnut), pământ, cer: este scenariul În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inima atât cât trăiești! Unge-ți capul cu mir, Împodobește-te cu pânzeturi albe, parfumează-te cu miresme exotice adevărate, din acelea pe care le oferi zeului”. Moartea nu mai este o trecere către o a doua viață, ci un gol Întunecat. Și totuși, În literatura aparținând acestui timp și ambient, fuga de viață pare a fi unica scăpare: „Bătrâni și tineri spun: «O, de aș fi mort!». Copiii spun: «De nu aș fi fost chemat pe lume!»”2. Lui Khnumxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puterii romane În Galia este În strânsă legătură, pe de o parte, cu disprețul și interdicțiile care lovesc religia oficială, iar de cealaltă parte, cu faptul că indigenii resimțeau ca pe ceva străin religia noilor stăpâni. În această stare de gol existențial - pe de o parte, o religie care nu mai poate fi urmată, iar de cealaltă parte, o religie pe care nu doresc Încă să o urmeze -, vechiul cult popular, local, tribal al Matroanelor constituie un refugiu provizoriu pentru persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mă preiau în proiect, mă supun hotărârii mele, îmi dau hotare, mă hotărăsc și sunt la nivelul liberei mele instituiri. Dar cine sunt „eu“, acela pe care îl preiau în proiect și care precedă orice preluare în proiect? Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și pe care abia urmează să-l preiau în proiect, îl descopăr în frică. În frică, ființa mea se „reculege“ între hotarele primite. Acum, în frică, eu mă descopăr în goliciunea mea de exemplar al speciei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
face copilul, în măsura în care reprezintă prima înfrângere a fricii și prima ieșire din hotarul primit al imobilității sale, este prima zvâcnire a libertății, primul hotar propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a libertății, primul hotar propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
certitudinea verificabilă a unui sens, menirea, în acest caz, nu poate fi cunoscută (prevăzută), ci doar recunoscută. Această recunoaștere se face într-un târziu și à rebours, când apare drept neplauzibil că felul în care coerența unui destin a umplut golul unor așteptări ar putea fi doar întâmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în viața lui Iorga luată ca un tot și, cum pe drept cuvînt observa profesorul Valeriu Râpeanu, viața lui Iorga nu poate fi decît ca un tot, în întreaga sa unitate. Sper că lucrarea mea va contribui la umplerea acestui gol. Studiul meu atinge un punct sensibil: naționalismul în general și în special naționalismul românesc (inclusiv cel balcanic). Viața lui Iorga nu poate fi despărțită de acest element. Acest lucru constituie o soluție sensibilă, deoarece conform unor intelectuali ai zilelor noastre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ulterior de-a lungul principalelor rute comerciale. Conform metodei sale istorice, asemenea manifestări permanente trasînd paralele istorice pe baza trecutului altor națiuni permit istoricului să tragă concluzii asupra națiunii. Astfel de reconstituiri bazate pe manifestări culturale permanente și organice umplu golurile documentare și explică astfel continuitatea poporului român în Dacia: un studiu asupra vieții populare este întotdeauna cea mai bună soluție la care poate recurge istoricul atunci cînd nu dispune de documente. Opera istorică a lui Iorga a urmat trei cercuri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]