19,690 matches
-
nu se va da îndărăt de la nici o violență ca să-i împiedice pe evrei să voteze 47. Regele nu s-a așteptat nici o clipă și nici nu dorea ca guvernul Goga-Cuza să reușească. Acesta urma să constituie o tranziție spre Dictatura Regală, dovedind că parlamentarismul nu avea nici o șansă și că nu exista altă alternativă pentru regim și pentru aliații României. Încercînd să se probeze aceasta, s-a dat frîu liber exceselor antisemite și corupției, care, prin atrocitățile lor au depășit chiar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al apărării era generalul Ion Antonescu, iar la Externe era Gheorghe Tătărăscu. Cel mai important portofoliu era deținut de acolitul de încredere al regelui, Armand Călinescu, ministru de Interne. Iorga a devenit ministru fără portofoliu. El a salutat instaurarea Dictaturii Regale: "o veche dorință a regelui urma acum să fie împlinită". Odată cu dispariția goga-cuziștilor și nemaifiind nevoit să respecte orientarea antisemită a acestora, tonul "Neamului românesc" s-a schimbat peste noapte. Iorga (poate într-un mod mai sincer) a luat atitudine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acorda sprijinul (și prestigiul său!) regelui Carol, a declarat întotdeauna că este "categoric împotriva oricărei dictaturi", deoarece "toate mișcările revoluționare, fie ele de stînga sau de dreapta, distrug sistematic cultura"56. Dacă el se aștepta la un "regim creativ", Dictatura Regală nu avea să fie așa ceva. A cooperat totuși cu ea, deoarece identifica acest regim cu supraviețuirea României Mari. Dar nu guvernul, ci camarila conducea țara. Pe lîngă Carol și Madam Lupescu, esența acesteia era constituită din Ernest Urdăreanu (cel mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea regele nevoie. Călinescu era un filooccidental convins, nemilos și abil. Regele se putea bizui pe talentele lui. Mai erau și industriașii Malaxa și Aușnit (aflați uneori în dizgrație, atunci cînd interesele lor intrau în conflict cu cele ale industriașului regal Carol). Apoi, G. Marinescu și sinistrul șef al Poliției Secrete, Mihail Moruzov 57. Mai erau și cîțiva membri mai puțin importanți, aflați cu toții sub supravegherea "iubitei Dudui". Influența Magdei Lupescu asupra lui Carol rămînea la fel de puternică. Codreanu avea dreptate remarcînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre acest discurs cu doamna Catinca și scria: "atît eu, cît și mămica am fost de acord cu tăticu". În acest discurs, Iorga afirma că "pentru a redresa situația actuală, regele trebuie să fie sprijinit din răsputeri". După instituirea Dictaturii Regale, Codreanu i-a propus lui Iorga să coopereze cu el. Era oare vorba despre o tactică? Răspunsul lui Iorga sigur nu avea în spate nici un fel de tactică: "Nu pot să am nimic de-a face cu oameni care se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al "Noului naționalism". Angajament irevocabil. Deși Iorga nu-și luase niciodată angajamentul de a rămîne alături de Carol pînă la sfîrșit, evoluția situației și binecunoscutele trăsături ale personalității lui Iorga asigurau faptul că, o dată ce făcea parte din mașina operativă a Dictaturii Regale, să nu se poată retrage decît atunci cînd mașina aceasta avea să înceteze a mai funcționa. Iorga era nevoit deci să suporte consecințele înfrîngerii, care aveau întîmplător să includă nu numai pierderea poziției sale și a venitului său de universitar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga cu caractere ebraice, apoi de la coadă la cap în alfabetul românesc (latin): "Agroi", făcînd apel la cele mai josnice sentimente antisemite 116. Ca să nu se lase mai prejos, Iorga a replicat printr-o lovitură sub centură. După instaurarea Dictaturii Regale, la 15 februarie 1938, el s-a plîns lui Călinescu de "intolerabilele insulte ale lui Tudor Arghezi"117. Iorga continua să scrie piese pe aceeași linie ca și mai înainte, care trezeau puțin interes, puse însă în scenă de Liga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Iorga era deziluzionat de democrația din România. O altă carte cu acest subiect este Definiția unei stări de lucruri în România (București, 1939), discursul lui Iorga în fața Senatului Corporatist ținut la 28 iunie 1939, o justificare expeditivă a Dictaturii Regale. Cartea constituie un exemplu pentru gîndirea publică a lui Iorga. Dar noi știm prea bine care erau adevăratele lui idei. Iorga și-a adunat conferințele în perioada declanșării celui de al Doilea Război Mondial sub titlul Dezvoltarea imperialismului contemporan (București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țină cursuri la acest institut pînă în primăvara anului 1940, ocupîndu-se de soarta statelor balcanice și de Silezia. Iorga nu și-a întrerupt activitățile din cadrul Ligii culturale. A continuat să conducă Partidul Naționalist Democrat pînă în februarie 1938, cînd Dictatura Regală a dizolvat toate partidele politice. A rămas editor al "Neamului românesc", al "Neamului românesc pentru popor" și al "Neamului românesc literar", deși postul de "director administrativ" era ocupat de Nicolae Georgescu-Cocoș, un caracter foarte diferit de Iorga. Era un om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestea lui Horia Sima, "Comandantul Legiunii". Prim-ministrul era inginerul Ion Gigurtu, un prieten al Axei, iar ministru de Externe era Mihai Manoilescu. Toate acestea nu au dus la modificarea aranjamentelor pactului sovieto-nazist; era (cum îi spunea Manoilescu) "guvernul Disperării Regale". Odată cu căderea Franței și retragerea britanicilor de pe continent, spada care apăra România Mare a căzut. A urmat o săptămînă încordată. Toată lumea simțea apropierea tragediei 8. Doamna Liliana își amintea starea de spirit a tatălui ei: tensionată, sfidătoare și combativă. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pro-Maniu (bătrînul senior nu a răspuns apelului străzii, el nu era genul de om care să devină lider revoluționar), s-au auzit alte cîntece și alte mulțimi au umplut străzile. Purtau cămăși verzi și mărșăluiau pe Bulevardul Elisabeta spre Palatul Regal. Cîntau cîntece despre Căpitan, despre moarte și înviere. Refrenele lor triste erau expresia durerii și frustrării unei întregi generații. "Îl vrem pe rege! O vrem pe Lupeasca! Nu-i lăsați să fugă cu banii!" Începuse răscoala legionară. Detașamente de legionari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și schimbe poziția. Avea prea multă demnitate ca să facă așa ceva. Dar atitudinea înverșunată antigermană și antinazistă a lui Iorga era stînjenitoare pentru Antonescu! La toate acestea se adăugau relația lui strînsă cu Carol și rolul jucat de el în timpul Dictaturii Regale, ostilitatea sa față de Legiune și, cea mai gravă răspundere din toate, faptul că legionarii îl considerau principalul vinovat în moartea liderului lor adorat. Rezultatul a fost că Iorga era practic condamnat. Au fost imediat declanșate atacuri violente în presă împotriva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tocmai în momentul în care era cel mai puțin pregătită. Cu cei mai buni lideri ai ei, vorba unor glume ireverențioase, aflați sub pămînt ca niște cartofi, noul ei comandant, Horia Sima, oferea o autoritate de mîna a treia. Dictatura Regală făcuse o treabă bună. Puțini dintre legionarii din "vechea gardă" erau în viață. Sute de mii de oportuniști s-au alăturat acum mișcării așteptînd cu nerăbdare clipa exproprierii evreilor. Veteranii Legiunii îi numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
părea că vara tîrzie se sfîrșise. Noaptea de 26 spre 27 noiembrie s-a dovedit a fi o noapte ieșită din comun pentru București. Legiunea a organizat un raid demențial la închisoarea Jilava, unde erau deținute "somitățile" din timpul Dictaturii Regale: Moruzov, șeful Poliției Secrete personale a lui Carol, colonelul Gavrilă Marinescu, Victor Iamandi, ministrul de Justiție din timpul crimelor făptuite împotriva Legiunii, generalul Ion Begliu de la Jandarmerie, care pusese la cale asasinarea lui Codreanu, generalul Argeșanu, care organizase baia de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din lumea a treia cum era pe atunci România -, speranțele exagerate pot deveni cea mai grea povară dintre toate. Ca intelectual, Iorga era un dușman înverșunat al oricărei dictaturi. (El a reușit de multe ori să se împotrivească înseși Dictaturii Regale pe care o susținea cu atîta zel). Personalitatea lui Iorga era autoritară, deci incompatibilă cu un proces democratic: el era incapabil să accepte critica, Partidul, ziarele, școlile și activitățile sale fiind un fel de "expoziție personală". Trebuie să ținem minte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării sale a fost faptul că și-a dat seama de la bun început de pericolul nazist și de cel sovietic. Repetîndu-și cu fermitate avertismentele, el a reușit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-l împiedice pe Iorga să dezavueze poziția oficială a României. Nu a găsit o cale mai bună decît să-i obțină accesul la Arhivele Casei de Orania. Planul a reușit: Iorga s-a cufundat pe tot parcursul vizitei în Arhivele Regale, ieșind la suprafață doar ca să se întoarcă la București. "Olteanul acela viclean (ambasadorul român) m-a ascuns în Arhive", spunea Iorga, "dar m-am folosit din plin de ocazie! Am profitat frumos în folosul istoriei." Șeicaru, op. cit., pp. 85-87 44
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
542-543. Și relatările făcute autorului de profesor Eliza Campus, fostă studentă a lui Iorga 97 Profesorul Göllner își amintește că profesorul Iorga s-a întors de la București la Universitatea lui de vară de la Văleni direct de la o audiență la Palatul regal. La vremea aceea, influența Magdei Lupescu și a colonelului Ernest Urdăreanu la Palatul regal era predominantă. Iorga părea întors pe dos. A renunțat la cursul din programă (despre istoria medievală a românilor) și, spre stupefacția studenților, pe un ton furios
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
97 Profesorul Göllner își amintește că profesorul Iorga s-a întors de la București la Universitatea lui de vară de la Văleni direct de la o audiență la Palatul regal. La vremea aceea, influența Magdei Lupescu și a colonelului Ernest Urdăreanu la Palatul regal era predominantă. Iorga părea întors pe dos. A renunțat la cursul din programă (despre istoria medievală a românilor) și, spre stupefacția studenților, pe un ton furios, a ținut un curs despre curtea lui Ludovic al XV-lea și despre doamna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au prezentat în ultima vreme perioada interbelică într-o perspectivă mai pozitivă. Vezi Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, București, 1976 și De la statul geto-dac la statul național-unitar, București, 1983 2 Noua Constituție lăsa intacte puternice prerogative regale. Constituția putea fi suspendată parțial sau în totalitate de către suveran. Politics and Political Parties in Romania, Londra, 1936, p. 9. Drept urmare, România a cunoscut mai multe perioade de instituire a Legii marțiale, cenzură și brutalitate polițienească 3 Recent, un văr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
I, nr. 4, pp. 82-85 51 "Neamul românesc", 15 octombrie 1922 și 1 noiembrie 1927 52 Memoriile lui Iorga, volumul Supt trei regi și O viață de om..., conțin numeroase referiri la faptul că Iorga îi considera pe membrii familiei regale drept prietenii săi 53 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 54 Memorii, vol. III, p. 243, și Supt trei regi, pp. 365-368 55 O viață de om..., vol. III, p. 78 56 Memorii, vol. III, pp. 262, 265 și 271
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
p. 23 193 Istoria comerțului românesc, București, 1925 și Istoria industriei la români, București, 1927 194 "Le Matin", Paris, 5 martie 1926 195 Însemnările notițe ale lui A. Călinescu, însemnare datînd din ianuarie 1926; vezi și Alexandru Gh. Savu, Dictatura regală, București, 1970, p. 33 196 Arhivele Statului, București: Arhiva Istorică Centrală, Fondul Casa Regală (Regina Maria), V, 5072; vezi și "Magazin istoric", 11, nr. I (10), ianuarie 1968, p. 22 197 O viață de om..., vol. III, pp. 106-107; vezi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1927 194 "Le Matin", Paris, 5 martie 1926 195 Însemnările notițe ale lui A. Călinescu, însemnare datînd din ianuarie 1926; vezi și Alexandru Gh. Savu, Dictatura regală, București, 1970, p. 33 196 Arhivele Statului, București: Arhiva Istorică Centrală, Fondul Casa Regală (Regina Maria), V, 5072; vezi și "Magazin istoric", 11, nr. I (10), ianuarie 1968, p. 22 197 O viață de om..., vol. III, pp. 106-107; vezi și Memorii, vol. V, p. 87 198 O viață de om..., vol. III, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Supt trei regi, pp. 399-402; vezi și Memorii, vol. V, p. 17 201 Memorii, vol. IV, pp. 207-208 202 " În privința națiunilor balcanice, ne-a convenit să le dăm uitării, cu excepția ocaziilor cînd eram onorați de vizita unuia dintre conducătorii lor regali, în care caz am avut parte de fel de fel de scandaluri care ar fi putut să ne convingă (dar nu au reușit) că orice sumă de bani pe care o puteam investi în țările acelea era pierdută din momentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că nu "pierduse contactul" cu generația colegilor săi de facultate. Călăuzit de misticismul și de căutările sale întru găsirea răspunsurilor, el s-a alăturat Legiunii la îndemnul mentorului său, Nae Ionescu, în anii '30. Au fost amîndoi arestați în timpul Dictaturii Regale. Carol le-a cerut să condamne Legiunea, dar ei au refuzat. Eliade a fost salvat de intervenția democratului militant A. Rosetti, care a aranjat eliberarea și numirea lui în 1940, la Ambasada României de la Londra, exact la timp ca să-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]