19,865 matches
-
a-l provoca la ființele raționale ar fi foarte ușor de găsit".x) Goethe spune (în ale sale Maximen und Reflexionen): "Prin nimic nu-și dezvăluie oamenii mai mult caracterul decît prin ceea ce găsesc că este ridicol. Omul stăpînit de simțuri rîde adesea și cînd nu-i nimic de rîs. Indiferent ce-l stimulează, plăcerea lui interioară iese la iveală. Înțeleptul gîndește că aproape totul este ridicol, omul rațional socoate că aproape nimic nu-i așa". Iar într-una dintre epigrame
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el va acționa asupra posterității cel mai mult prin capacitatea sa de a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atractivitate. În ce-l privește, Friedrich Schlegel nu era în stare să dezvolte ceea ce ieșea la lumină. Îi lipsea energia lui Socrate și a socraticilor de a lucra în cîmpul liber al personalității, cel pe care cresc toate plantele bune. Simțul său pentru măreț și infinit se împerechea cu o lipsă a capacității de a lucra fidel și constant și de a stăpîni astfel conținutul haotic. Este motivul pentru care a sfîrșit în diletantism 33. A intervenit în el însuși o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce nu pierde simțul pentru valoros și credința în valabilitatea lui doar fiindcă nu se poate deduce și explica totul prin el, ori fiindcă tot restul pare să se comporte în lume, față de el, cu indiferență. Humorul va stărui în ideea că, în virtutea acelorași
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În toate valorile ideale, alunecările valorice joacă un rol important. Referindu-se la artă, Yrjo Hirn a arătat, într-o foarte interesantă expunere, cum un întreg șir de factori practici (utilitari) a favorizat dezvoltarea diferitelor forme artistice, contribuind la creșterea simțului pentru frumos. Factori de acest gen sînt: tendința creatorului de a exercita o influență magică erotică, de a stimula la război sau la muncă și, nu în cea mai mică măsură, de a-și împărtăți gîndurile celorlalți 39. Cev acorespunzător
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-a căpătat, în mare măsură, humorul romantic. Pentru Steffens, cel mai bun lucru, în epoca în care trăia, era simțul pentru vechile vremuri dispărute 47. Orice concepție despre viață ce-și are idealul în trecut trebuie să lupte, în acest caz, cu un mare pericol. Creștinismul de la începuturi a putut avea un efect atît de puternic, în prima perioadă, pentru că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
au săvîrșit și au îndurat eroii tragici. În afară de asta, humoristul protestează împotriva ideii că tragicul ar trebuie să exprime, în ciuda experienței, esența cea mai intimă a vieții. Așa ceva nu-i decît romantism. Eroul tragic însuși nu va avea timp și simț pentru asemenea susțineri; el simte că este plasat la limita tuturor circumstanțelor omenești și oricărei forțe umane: deși energia lui o depășeșete pe aceea de care dispune humoristul ca atare, aceasta se irosește totuși, ca să se situeze tot acolo unde
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unui sentiment total, devenindmiezul sufletului iar spiritele în care intervine aceasta nu sînt cele mai mărunte. Ceva analog se va putea petrece și în cazul înclinării artistice. Aici, ca și în cazul aptitudinii practice, o mare îndatorire pune stăpînire pe simțuri și își atrage întreaga vigoare. Dar marile obligații și destine tragice nu sînt date tuturor. Chiar și cel ce a muncit serios și a cunoscut suferința poate fi totuși conștient că strădania lui n-a însemnat decît un fulg în comparație cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în parte, a fiecărei generații, a fiecărui individ. S-a format astfel un fundal evident, care trebuia să acționeze determinant asupra socotirilor individului cu experiențele sale de viață. Pentru o privire comprehensivă, ceea ce este mare și ceea ce e mic cu simțul și respectul pentru ceea ce e mare. O ultimă condiționare intelectuală a adus-o cu sine filosofia critică (teoria cunoașterii). Ea a arătat în ce fel se dezvoltă întreaga noastră știință din îndemnul de a distinge între închipuire și realitate și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a apărut acel curent spiritual și literar care a fost numit de posteritate humor, cu toate că nu era vorba de marele humor. Curentul acesta era caracterizat de o psihologie cu o privire mai deschisă pentru varietate vieții. În cursul secolului, s-aretrezit simțul pentru măreția lui Shakespeare, în special prin reprezentarea personajelor sale de către un mare actor 103, și pe această cael a putut fi reînviorat simțul pentru marele humor. 49.Kant Renașterea făcuse cu putință un mare fundal intelectual, iar poezia trezise
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
caracterizat de o psihologie cu o privire mai deschisă pentru varietate vieții. În cursul secolului, s-aretrezit simțul pentru măreția lui Shakespeare, în special prin reprezentarea personajelor sale de către un mare actor 103, și pe această cael a putut fi reînviorat simțul pentru marele humor. 49.Kant Renașterea făcuse cu putință un mare fundal intelectual, iar poezia trezise cînd într-un mare stil, cînd în mici dimensiuni -simțul pentru varietatea și particularitatea trăirilor. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, s-a adăugat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vieții spirituale, pe care ea o trezise. Pe lîngă asta, o mare însemnătate a avut și faptul că s-au cunoscut diversele orientări spirituale și de idei, viața credinței și a stărilor sufletești din numeroase epoci și s-a căpătat simțul și îndemnul de transpunere în variate moduri de considerare și puncte de vedere și de viziune ironică a oricărei forme spirituale, cînd ridica pretenția de a fi singura valabilă. Am întîlnit deja această trăsătură la Fr. Schlegel (a se vedea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
special puteau dobîndi doar o însemnătate simbolică. Filosofia romanticilor este un idealism nerăbdător. Se tindea în chip nestăpînit să se pătrundă, printr-un soi de magie, în ceea ce "coagulează umea în cea mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist prin simțul său pentru contradicția dintre miez și înveliș, prin înțelegerea faptului că învelișurile se schimbă și trebuie să se schimbe. Idealismul său este însă, așa cum e în general idealismul romantic, de acel tip nerăbdător care pretinde totul sau nimic și care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
început, mai înainte ca sistemul planetar să fi redevenit un gaz roșu ca focul! Sic transit gloria mundi! "Darwin nu renunță totuși la credința că dezvoltarea are preponderență în univers, față de descompunere. Asemenea lui Kant, el descoperea ultimul punct în simțul datoriei. "Omul își poate face datoria". Pînă la urmă, lumina iradiază din posibilitatea de a realiza ceva valoros, pentru că omul a putut să trăiască și să se stră-duiască108. Dacă lucrurile s-ar desfășura așa încît izvorul valorilor ar seca la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de psihologi, întrucît comportă realmente o însemnătate cu totul aparte în existență. Interesul pentru fenomenul humoristic este confirmat și la un alt nivrl, într-un mod mult mai larg, de frecvența cu care se recurge, în vorbirea curentă, la sintagma "simț al humorului" o caliate de carenimeni nu s-ar dori lipsit. În același timp, aproape nu există jurnal tipărit sau vorbit din care cuvîntul "umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lui Höffding nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul humor, precum și aceea (prezentă și la alți comentatori) dintre satiră și humor; în plus, accentele puse pe simțul antidogmatic, relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și a teoreticienilor din secolul al XX-lea, pe care Höffdingnu i-a mai putut cunoaște. M-am distanțat astfel de susținerile analistului danez privind așa zisul simț al superiorității, pe care l-ar încerca de obicei humoriștii; nu ma subscris la existența unor trăsături voit moralizatoare în operele marilor humoriști; am tratat ca pe o inadvertență refuzul de a-i accepta pe unii dintre romnticii englezi ai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
George Eliot. Ea ar fi binemeritat un subcapitol, după Ch.Lamb, Th.Carlyle și H.Spencer, pentru unele susțineri din eseul său despre spiritul german în opera lui Heine. Pe lîngă deosebirea pe care o stabilea între "humorul general" (adică simțul obișnuit al comicului sau micul humor) și ceea ce ea numea "humorul modern" (care atingea "formele cele mai înalte", înfățișănd "simpatetic unele forme incongruente din natura și viața omenească"), George Eliot avea dreptate să pună în evidență diferențele între "vorba de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
psihologului Allport se mai întîlnește cu ceea alui Höffding și sub alte raporturi atît în ideea directoare că "Procesele cognivive și afective ale personalității fuzionează într-o tendință integrală", cît și în opiniile despre fenomenul humoristic. Relev, astfel, adevărul că simțul humorului "este capacitatea de a rîde de lucrurile pe care cineva le iubește (inclusiv, desigue, propria persoană și tot ce ține de ea)" idee formulată anterior de G.Meredith precum și distingerea între comicul "legat de inteligența agresivă" (așadar, de satiră
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se ocupau cu cercetarea literaturii, fiecare din punctul său de vedere, să-mi spună, cu totul pe nepregătite, ce reprezentare trezea în ei cuvîntul. Un răspuns se îndrepta aproape total în sensul micului humor; altul concepea humorul ca pe un simț pentru comic, bazat pe simpatie și înțelegere; cel de al treilea caracteriza humorul ca pe o concepție despre viață, determinată de faptul că viața, în calitatea ei pămîntească, trecătoare, ar fi privită pe fundalul eternității. Voi discuta toate trei formele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să fie oferite pentru noi pe Cruce, tot așa pâinea și vinul consacrate de preot sunt preschimbate în Trupul și Sângele lui Hristos întronat glorios în Cer. Și noi credem că misterioasa prezență a Domnului sub ceea ce continuă să pară simțurilor noastre ca înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La acestea, Paul al VI-lea adaugă că Prezența Domnului "sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică. Cartea Cincizeci figuri contimporane (1913), cu incisive desene de Iosif Iser, înșiruie ca într-o galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
sunt înfrânte și publicul reconvertit, când piața se lasă modelată și creează o cerere de astfel de opere, când nu mai rămâne nimic de distrus tocmai datorită popularității cu care distrugerea a fost receptată, a. este silită de propriul ei simț al consecvenței să se sinucidă. Dacă piața românească a operei de a. a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
vin în direcția opusă mișcării de deplasare. Numai acel jucător, care este în același timp bun atacant si un apărător sigur, poate face față cerințelor jocului, în apărare nu este suficientă numai o pregătire tehnică temeinică, ci și un dezvoltat simț al plasamentului. De la mijlocul terenului, pot fi apărate toate mingile chiar si atunci când partea stângă a jucătorului este mai slabă. Ar fi o greșeală plasamentul pe partea mai slabă, deoarece, observând acest lucru, adversarul poate crea situații dificile, prin lovituri
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]