21,099 matches
-
kilometri de oraș, era mult mai slabă decât a doua linie de apărare, fiind constituită din șanțuri pentru trăgători, șanțuri care însă pe alocuri lipseau, malurile lor surpându-se din cauza neîntreținerii lor. Forțele care au atacat Turtucaia erau reprezentate de aripa stângă a Armatei a III-a bulgare, formată din Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
cu toată apărarea străpunsă la centru, pe o distanță foarte mare între centrele 5-11, deși gravă nu era una disperată. Bulgarii la rândul lor, epuizați de pierderile suferite și cu unitățile dezorganizate nu mai puteau continua înaintarea. În plus, între aripa dreaptă a Diviziei a 4-a Preslav, situată în dreptul centrelor 8-9 și aripa stângă a brigăzii aparținătoare de Divizia 1 Sofia care atacase centrul 11, era un mare gol, pentru care nu mai existau în rezervă trupe care să-l
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
5-11, deși gravă nu era una disperată. Bulgarii la rândul lor, epuizați de pierderile suferite și cu unitățile dezorganizate nu mai puteau continua înaintarea. În plus, între aripa dreaptă a Diviziei a 4-a Preslav, situată în dreptul centrelor 8-9 și aripa stângă a brigăzii aparținătoare de Divizia 1 Sofia care atacase centrul 11, era un mare gol, pentru care nu mai existau în rezervă trupe care să-l astupe. Un contraatac puternic asupra aripii drepte a Diviziei a 4-a Preslav
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
-a Preslav, situată în dreptul centrelor 8-9 și aripa stângă a brigăzii aparținătoare de Divizia 1 Sofia care atacase centrul 11, era un mare gol, pentru care nu mai existau în rezervă trupe care să-l astupe. Un contraatac puternic asupra aripii drepte a Diviziei a 4-a Preslav ar fi putut schimba radical situația. Comandamentul român avea la dispoziție forțele necesare unei astfel de acțiuni: cinci batalioane proaspete sosite ca întăriri de peste Dunăre. Din păcate, generalul Teodorescu nu a sesizat oportunitatea
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
atacul românesc, după un succes inițial concretizat într-o înaintare de 1 km a fost înăbușit în sânge de artileria germano-bulgară și de mitraliere. La est, de-a lungul șoselei spre Silistra, atacul românesc, început la 6.30 dimineața întoarce aripa dreaptă a regimentului 6 Târnovo și reușește să producă o mișcare de retragere a trupelor bulgare. Dar din nou, mitralerele și artileria bulgară opresc atacul românilor. La 9 lupta încetează. Bulgarii, care au și ei pierderi mari, nu contraatacă. În
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
era vital ca ambarcațiunea care transporta cuferele cu fondurile de război, precum și nava comandant a Cleopatrei să scape nevătămate. De aceea acestea erau escortate de nave de luptă. Tactica folosită de Marcus Antonius a fost aceea de a a comanda aripilor dreapta și stânga, conduse de Lucius Gellius Publicola, respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru, forțând astfel inamicul să îi urmeze și astfel să permită reginei Cleopatra să scape. Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe care
Bătălia de la Actium () [Corola-website/Science/311424_a_312753]
-
de pradă precum lupi, lei, gheparzi etc sau chiar într-o formă mai bizară de vârcolac. Unii vampiri mai puternici se pot transforma în lilieci giganți, ceața verde, dragoni sau chiar grifoni. Majoritatea vor vâna sub formă de demoni cu aripi uriașe, coarne și trupuri zvelte, uneori roșii sau negre.
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
meritelor sale în cadrul acestei campanii, Împăratul îi acordă onoarea de a intra primul în Berlin (25 octombrie 1806). Campania din Polonia din 1807 îl are din nou pe Mareșal în prim plan, mai ales la carnagiul de la Eylau, unde comandă aripa dreaptă a armatei. După tratatul de la Tilsit, Davout devine guvernator al nou-creatului Mare Ducat al Varșoviei. Devine Duce de Auerstaedt pe 28 martie 1808. Anul 1809 și noul război cu Austria reprezintă un nou succes militar pentru Franța, cu Davout
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Ducat al Varșoviei. Devine Duce de Auerstaedt pe 28 martie 1808. Anul 1809 și noul război cu Austria reprezintă un nou succes militar pentru Franța, cu Davout câștigând bătălia de la Eckmühl și ajutând la obținerea victoriei de la Wagram, unde comandă aripa dreaptă a armatei. Succesele sale în această campanie îi aduc titlul de prinț de Eckmühl, pe 15 august 1809. În 1810, Davout este numit comandant al „armatei din Germania”, fiind însărcinat cu organizarea armatei de invazie a Rusiei. În cadrul campaniei
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Șasea Coaliții și, în timpul campaniei din Saxonia, MacDonald comandă Corpul XI al Marii Armate, câștigând o victorie la Merseburg și apoi aducându-și aportul la Lützen, înainte de a-și conduce din nou trupele către victorie la Bischofswerda. În mai, comandă aripa dreaptă la Bautzen dar este învins la Katzbach, remarcându-se însă ulterior la Wachau și Leipzig. În urma înfrângerii în această din urmă bătălie, se salvează traversând râul Elster înot și astfel poate participa la înfrângerea armatei bavareze la Hanau. Participă
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
Wellington. Ducele de Wellington, aflat pe data de 15 la balul Ducesei de Richmond, află despre manevra napoleoniană și exclamă: „Dumnezeule, Napoleon m-a păcălit! A câștigat 24 de ore de marș asupra mea.”. Napoleon își împarte armata în trei: aripa stângă sub comanda lui Ney, cea dreaptă sub comnda lui Grouchy, iar centrul (Garda și Corpul Lobau), sub comanda sa directă, pregătit pentru a susține oricare dintre aripi. Primele confruntări majore au loc pe 16 iunie, la Ligny și Quatre
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
de ore de marș asupra mea.”. Napoleon își împarte armata în trei: aripa stângă sub comanda lui Ney, cea dreaptă sub comnda lui Grouchy, iar centrul (Garda și Corpul Lobau), sub comanda sa directă, pregătit pentru a susține oricare dintre aripi. Primele confruntări majore au loc pe 16 iunie, la Ligny și Quatre Bras, Wellington fiind nevoit să dea acestă din urmă bătălie pentru a evita ca aliatul său prusac să fie complet zdrobit de o eventuală venire a lui Ney
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
orei 11:30, când Corpul II al generalului conte Reille a atacat castelul de la Hougoumont, care însă reușește să reziste. La miezul zilei, francezii adună o „Mare Baterie” care bombardează centrul anglo-aliat, atacat apoi cu succes de Corpul I francez. Aripa dreaptă a anglo-aliaților era pe punctul de a ceda, moment în care comandantul cavaleriei anglo-aliate, Uxbridge, lansează două brigăzi de cavalerie grea la atac, surprinzând două dintre cele patrul divizii ale Corpului I francez și producându-le pierderi grele. Cavaleria
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
producându-le pierderi grele. Cavaleria grea britanică este la rândul ei respinsă cu pierderi grele dar intervenția sa a salvat pentru moment armata anglo-aliată. În jurul orei 15 timp ce francezii se pregăteau să lanseze un nou atac asupra centrului și aripii drepte a anglo-aliaților, prusacii lui Bülow atacă flancul armatei franceze, ceea ce îl face pe Napoleon să suspende acțiunea contra anglo-aliaților. Împăratul îi ordonă Mareșalului Ney să captureze ferma La Haye Sainte, din centrul dispozitivului anglo-aliat, astfel că Mareșalul organizează o
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
siro-libaneză trebuia să se bazeze pe adevărata cultură care să lumineze masele populare. În 1912 se instalează definitiv la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei "Artele", participând, alături de fondator, Nasib'Urayda, la redactarea acesteia. Publică nuvela de mare întindere "Aripile frânte". În același an începe colaborarea cu revista americană "Șapte arte". Doi ani mai târziu îi apare culegerea "Lacrimă și zâmbet" și între 1914-1917 deschide 3 expoziții de pictură bucurându-se de succes. În 1918 Djubran publică poemul filosofic în
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
a fost o bătălie purtată pe 16 iunie 1815 între armata anglo-olandeză, condusă de Wellington, și aripa stângă a Armatei Nordului, condusă de Mareșalul Michel Ney. Scopul bătăliei a fost controlul intersecției cruciale a patru drumuri, din dreptul localității belgiene Quatre Bras. Deși, la începutul bătăliei, mareșalul francez se bucura de o superioritate numerică semnificativă, acesta a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Corpul al III-lea de Cavalerie (Kellermann), trebuia să se maseze la Quatre Bras și să trimită avangarda la 10 kilometri (6 mile) nord de acel loc, o divizie la Marbais realizând legătura dintre el și Grouchy. Apoi, centrul împreună cu aripa stângă vor executa un marș de noapte către Bruxelles. Forțele Coaliției vor fi astfel separate iremediabil și tot ce va rămâne de făcut va fi distrugerea fiecăreia în parte. Napoleon aștepta acum informații suplimentare din partea comandanților săi de la Charleroi, unde
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ordone diviziei lui Picton să se retragă de pe pozițiile curente pentru a se adăposti pe pozițiile inițiale de-a lungul drumului Namur. Ducele de Saxa-Weimar a observat această scenă din pădurea Bossu și, în timp ce acesta apăra pădurea, inamicul a împins aripa stângă a aliaților (Picton) chiar până la Quatre Bras, cam în același moment fiind omorât și ducele de Braunschweig. Wellington i-a mutat pe Braunschweigeri mai aproape de Gemioncourt și s-a postat pe malul nordic al pârâului. Deoarece flancul aliațior era
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în cea mai confuză bătălie din cariera sa militară. Statul său major îl dezamăgise groaznic cu privire la concentrarea armatei sale. Din fericire totuși, tupele sale olandeze, germane și britanice au colaborat bine împreună. Dacă Davout, în locul lui Ney, ar fi comandat aripa stângă a lui Napoleon, nu ar fi existat nicio îndoială asupra faptului că Quatre Bras ar fi fost o victorie franceză. Chiar și Michel Ney, cel cu 13 degete, depășit numeric și foarte probabil cu handicapul unei mahmureli accentuate, a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
litri și unul de 123 litri montat sub scaunul pilotului. Elicea era bipală, din lemn, cu un diametru de 3,400 m. Aparatura cu care era dotat permitea și navigația pe timp de noapte. Avionul avea două faruri escamotabile în aripi. Avionul avea instalație de stins incendiile și instalație de oxigen pentru fiecare membru. Avionul dispunea de un radio Telefunken 901 A/F cu o putere de 20 W cu o antenă fixă și una trenantă. Dispozitivul de lansare a bombelor
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
(n. 18 ianuarie 1977, București) este fost un jucător de rugby român. Evolua ca centru sau aripă de treisferturi. A fost selecționat pentru prima dată la echipa națională a României pentru un meci împotriva Franței în iunie 1997. A jucat în toate cele trei meciuri de la Campionatul Mondial de Rugby din 1999, 2003, 2007. De-a lungul
Gabriel Brezoianu () [Corola-website/Science/312429_a_313758]
-
și apoi cursurile superioare de regie și scenaristică la Institutul de Cinematografie din Moscova - VGIK (1964-1966). După absolvirea facultții, a lucrat ca ziarist și poet. Primele sale volume de poezii ("Zborul semințelor", 1962; "Focuri de toamnă", 1965; "Ploaie fierbinte", 1967; "Aripi pentru Manole", 1969) se înscriu în contextul resurecționist al scriitorilor șaizeciști basarabeni, care au făcut efortul de a scoate literatura din schemele ideologizante ale vremii și de a-i imprima o accentuată conștiință estetică și națională. Volumele următoare ("Pomii dulci
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
Kiwi ("Apteryx australis") este o pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă. Unul din punctele de atracție a orașului neozeelandez Rotorua este o casă kiwi, unde vizitatorii au ocazia să admire pasărea națională și simbolul Noii
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
casă kiwi, unde vizitatorii au ocazia să admire pasărea națională și simbolul Noii Zeelande. Fiind păsări de noapte, păsările kiwi nu pot fi întâlnite la fiecare pas. O pasăre kiwi nu este capabilă să zboare, purtând doar o pereche de aripi rudimentare și nu are coadă. Este singura pasăre care se ghidează în vânătorile sale după miros. La capătul ciocului prelung este prevăzută cu nări, pe care și le lipește de pământul umed pentru a adulmeca râmele, larvele, insectele sau rădăcinile
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
hramul Sf. Nicolae. Stilul este cel al vechilor biserici din Ardeal, planul este de formă dreptunghiulară pentru naos și pronaos, iar absida altarului este retrasă, de forma poligonală, cu patru laturi. Decorul sculptat este deosebit de interesant. Un element îl constituie aripile cu pene descrescânde tăiate din trei grinzi. Numărul colților este de 8-9 la pronaos și 12 la altar, ceea ce produce un efect de înălțare deosebit. Motive de crestături înfrumusețează concolele stâlpilor din pridvor, dar locul de concentrare al decorului sculptat
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]