20,823 matches
-
recâștigată în 1813, iar la 4 august 1815 Valais a intrat în sfârșit în Confederația elvețiană ca un canton de sine stătător. În 1845 Valais s-a alăturat ligii separatiste catolice ("Sonderbund"), dar a ales să nu lupte împotriva trupelor confederației în 1847 și s-a supus forțelor federale. Producția de vinuri și turismul sunt cele mai importante activități din canton. Vârful Matterhorn din apropiere de Zermatt este una dintre cele mai mari atracții turistice din munții elvețieni, însă alte zone
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
Prusiei a deținut zona până în 1848, cu excepția unei scurte perioade între 1806 și 1814 când aici a fost constituit un principat suveran al șefului de stat major al lui Napoleon Louis Alexandre Berthier. În 1815 cantonul Neuchâtel a intrat în Confederația elvețiană ca membru cu drepturi depline. Pentru prima oară elvețienii au primit un canton care nu avea o administrație republicană. Această situație a luat sfârșit în 1848 când o revoluție pașnică a avut loc și a stabilit republica. Regele Frederic
Cantonul Neuchâtel () [Corola-website/Science/303766_a_305095]
-
a micșorat. Ducii de Zähringen și conții de Kyburg au ocupat o mare parte din pământuri. Orașul Zürich a făcut parte din Turgovia până ce a devenit "reichsunmittelbar" în 1218. Când dinastia Kyburg a dispărut în 1264, Habsburgii au preluat teritoriul. Confederația elvețiană și aliații săi au ocupat zona de la Habsburgi în 1460, aceasta fiind guvernată de Zürich. În 1798 teritoriul a devenit pentru prima oară canton ca parte a Republicii elvețiene. În 1803 cantonul Turgovia a devenit membru al Confederației elvețiene
Cantonul Turgovia () [Corola-website/Science/303769_a_305098]
-
teritoriul. Confederația elvețiană și aliații săi au ocupat zona de la Habsburgi în 1460, aceasta fiind guvernată de Zürich. În 1798 teritoriul a devenit pentru prima oară canton ca parte a Republicii elvețiene. În 1803 cantonul Turgovia a devenit membru al Confederației elvețiene. Constituția cantonală actuală datează din 1987. Turgovia este cunoscută pentru produsele sale agricole de calitate, în special fructe și legume. Numeorasele livezi sunt folosite în principal pentru producerea cidrului. În valea Thurului se produce vin. Industria este de asemenea
Cantonul Turgovia () [Corola-website/Science/303769_a_305098]
-
văzuți de populație, și de aceea trupele revoluționare franceze au fost primite cu mult entuziasm în 1798. Francezii au ieșit victorioși, declarând o "Republică Lemanică". Aceasta a fost repede transformată într-un canton, Léman, care, în 1803, s-a alăturat Confederației elvețiene. Constituția actuală datează din 14 aprilie 2003, înlocuind-o pe cea din 1885. În secolul al XIX-lea, cantonul Vaud a fost un aprig oponent al mișcării separatiste catolice ("Sonderbund"). Capitala Lausanne este orașul principal al cantonului. În zonă
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
câteva luni după ce s-a reîntors la Moscova, Gorbaciov și sprijinitorii săi au făcut încercări pentru reinstaurarea stabilității și legitimității instituțiilor centrale. În noiembrie, șapte republici au căzut de acord asupra unui nou tratat unional, urmând să fie formată o confederație numită Uniunea Statelor Suverane. Ucraina nu a făcut parte din acest grup, iar Elțin a dat repede înapoi, căutând avantaje suplimentare pentru Rusia. Fără organizațiile partidului comunist, aflat într-un proces puternic de disoluție, uniunea nu a mai putut fi
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
1934, la Bruxelles, M.E.Rasulzade și președintele parlamentului azer în exil, A.M.Topçubașî împreună cu foștii șefii de stat ai Georgiei (N.Jordania, A.Cihengheli) și Caucazului de Nord (G.Sunci, L.Ciulik, T.Șakmak) semnează un pact privind crearea unei Confederații Caucaziene efemere (până la 1935). În 1935, moare mareșalul Pilsudski, iar ocuparea Poloniei peste trei ani de către Germania și Uniunea Sovietică agravează situația Prometeu-ului și liderul azer preferă să se stabilească în România, la București (1940), unde a stat practic pe
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
între 1863 și 1912. A fost urmat de entitatea administrativă de ordin întâi (în original, "The State of Arizona"). Timp de doi ani, 1861 - 1862, a existat un Teritoriu Arizona dependent de Statele Confederate ale Americii. Cele două teritorii, al Confederației, și mai apoi cel al Uniunii, s-au suprapus teritorial fără a fi însă identice. Oricum, ambele au jucat un rol important în campania vestică a Războiului civil american. Teritoriul unional Arizona a fost admis ca cel de-al patruzeci
Arizona (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/304141_a_305470]
-
, cu numele scurt ISO care vine din limba greacă, unde ἴσος, "isos", înseamnă „egal”; în engleză: "International Organization for Standardization", este o confederație internațională de stabilirea normelor în toate domeniile cu excepția electricității și a electronicii, care sunt reprezentate de "IEC" (în engleză "International Electrotechnical Commission") (Comisia Electrotehnică Internațională), și cu excepția telecomunicațiilor reprezentate de "ITU" ("International Telecommunication Union") (Uniunea Internațională pentru Telecomunicații). Aceste trei
Organizația Internațională de Standardizare () [Corola-website/Science/304174_a_305503]
-
intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația în două. Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865. Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unui număr
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
până la liderul republican moderat Abraham Lincoln puneau accent pe declarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali. Lincoln a menționat această propoziție în Discursul de la Gettysburg. Vicepreședintele confederat Alexander Stephens a spus că sclavia este „piatra de hotar a Confederației” după secesiunea statelor din Sud. După înfrângerea Sudului, Stephens a spus că războiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile statelor, și a devenit unul din cei mai acerbi apărători ai Cauzei Pierdute. Președintele confederat Jefferson Davis și-
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
nici un drept să se separe, dar eu nu am nici o putere de a-l opri.” Un sfert din armata americană—întreaga garnizoană din Texas—a fost predată forțelor statelor secesioniste de către generalul David E. Twiggs, care a trecut de partea Confederației. Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților, secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care fuseseră blocate de senatorii sudiști înainte de război, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care dădea unor instituții de învățământ pământ
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
bazată pe Constituția SUA. În urma atacului asupra Fort Sumter, Președintele Lincoln a cerut înființarea unei armate de voluntari din fiecare stat. În două luni, alte patru state sclavagiste din Sud și-au declarat separarea de SUA și au aderat la Confederație: Virginia, Arkansas, Carolina de Nord și Tennessee. Districtele din zona de nord-vest a Virginiei s-au separat și ele de statul Virginia, aderând din nou la Uniune sub forma noului stat Virginia de Vest la 20 iunie 1863. Până spre
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
noi. Tennessee și Louisiana au revenit sub controlul militar al Uniunii în prima parte a războiului. Teritoriile Colorado, Dakota, Nebraska, Nevada, New Mexico, Utah, și Washington au luptat de partea Uniunii. Câteva triburi de băștinași care practicau sclavagismul au susținut Confederația, în Teritoriul Indian (astăzi Oklahoma) având loc un mic război civil sângeros. Statele de graniță ale Uniunii au fost Virginia de Vest (stat format prin separarea unei părți din Virginia), și patru dintre cele mai nordice state sclavagiste (Maryland, Delaware
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
neutru. Când forțele confederate au pătruns pe teritoriul statului în septembrie 1861, s-a renunțat la neutralitate și Kentucky și-a reafirmat statutul de membru al Uniunii, încercând să păstreze și sclavia. În timpul unei scurte invazii a forțelor confederate, simpatizanții Confederației au organizat o convenție secesionistă, numind un guvernator, și obținând recunoașterea din partea Confederației. Guvernul rebel a fugit imediat în exil și nu a deținut niciodată controlul asupra statului Kentucky. După votul secesionist al Virginiei, susținătorii Uniunii, majoritari în cincizeci de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
a renunțat la neutralitate și Kentucky și-a reafirmat statutul de membru al Uniunii, încercând să păstreze și sclavia. În timpul unei scurte invazii a forțelor confederate, simpatizanții Confederației au organizat o convenție secesionistă, numind un guvernator, și obținând recunoașterea din partea Confederației. Guvernul rebel a fugit imediat în exil și nu a deținut niciodată controlul asupra statului Kentucky. După votul secesionist al Virginiei, susținătorii Uniunii, majoritari în cincizeci de districte ale zonei de nord-vest a Virginiei au votat, la 24 octombrie 1861
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
de Vest votaseră anterior împotriva secesiunii statului Virginia. Noul stat a fost admis în cadrul Uniunii la 20 iunie 1863. Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost încercate și în estul statului Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confederație. Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspecți de loialitate față de Uniune și i-a închis fără proces. Victoria lui Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860 a declanșat declarația de secesiune a Carolinei de Sud. Până în februarie 1861, șase
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
declarația de secesiune a Carolinei de Sud. Până în februarie 1861, șase alte state sudice au făcut declarații similare. La 7 februarie, cele șapte state au adoptat o constituție provizorie a Statelor Confederate ale Americii stabilind și capitala temporară a acestei Confederații în Montgomery, Alabama. O conferință de pace s-a ținut la Washington într-o tentativă nereușită de a rezolva criza. Restul de opt state sclavagiste au refuzat ofertele de intrare în Confederație. Forțele confederate au ocupat majoritatea forturilor din granițele
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
ale Americii stabilind și capitala temporară a acestei Confederații în Montgomery, Alabama. O conferință de pace s-a ținut la Washington într-o tentativă nereușită de a rezolva criza. Restul de opt state sclavagiste au refuzat ofertele de intrare în Confederație. Forțele confederate au ocupat majoritatea forturilor din granițele lor. Președintele Buchanan a protestat dar nu a dat niciun răspuns militar, în afara unei tentative eșuate de aprovizionare a Fort Sumter cu nava "Star of the West", asupra căreia cadeții de la The
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
și Pennsylvania au început să cumpere arme și să pregătească trupe paramilitare. La 4 martie 1861, Abraham Lincoln a depus jurământul ca Președinte. În discursul de învestitură, el a spus că Constituția era o "uniune mai perfectă" decât Articolele de Confederație și Veșnică Unire, că era un contract obligatoriu, și a denunțat orice secesiune ca „nulă și neavenită”. El a afirmat că nu avea intenția de a invada statele din Sud, și nici pe cea de a interzice sclavia acolo unde
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
un apel la restaurarea uniunii. Sudul a trimis delegați la Washington și s-a oferit să plătească pentru proprietatea federală și a propus un tratat de pace cu Statele Unite. Lincoln a respins orice negocieri cu agenții confederați pe motiv că Confederația nu este un guvern legitim, și că orice tratat semnat cu acesta ar echivala cu recunoașterea sa ca guvern suveran. Totuși, Secretarul de Stat William Seward a demarat negocieri neautorizate și indirecte, care nu au avut însă niciun succes. Fort
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Secretarul de Stat William Seward a demarat negocieri neautorizate și indirecte, care nu au avut însă niciun succes. Fort Sumter din Charleston, Carolina de Sud, Fort Monroe, Fort Pickens și Fort Taylor rămăseseră ultimele forturi păstrate de Statele Unite pe teritoriul Confederației, iar Lincoln era hotărât să păstreze controlul asupra Fort Sumter. Din ordinele Președintelui Confederației, Jefferson Davis, trupele controlate de guvernul confederat, sub comanda lui P. G. T. Beauregard au bombardat fortul cu artilerie în ziua de 12 aprilie, forțând capitularea
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
avut însă niciun succes. Fort Sumter din Charleston, Carolina de Sud, Fort Monroe, Fort Pickens și Fort Taylor rămăseseră ultimele forturi păstrate de Statele Unite pe teritoriul Confederației, iar Lincoln era hotărât să păstreze controlul asupra Fort Sumter. Din ordinele Președintelui Confederației, Jefferson Davis, trupele controlate de guvernul confederat, sub comanda lui P. G. T. Beauregard au bombardat fortul cu artilerie în ziua de 12 aprilie, forțând capitularea garnizoanei dinăuntru. Nordiștii s-au solidarizat cu apelul lui Lincoln către toate statele de
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
a cerut de voluntari pentru o perioadă de 90 de zile. În lunile precedente, mai mulți guvernatori din Nord își pregătiseră discret armatele statelor lor; a doua zi, forțele acestea s-au pus în mișcare. Patru state de la nord de Confederație (Tennessee, Arkansas, Carolina de Nord, și Virginia), care respinseseră repetat până atunci propunerile confederate, au refuzat să trimită forțe împotriva vecinilor, declarând și ele secesiunea, și aderând la Confederație. Pentru a răsplăti Virginia, capitala Confederației a fost mutată la Richmond
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]