20,856 matches
-
violența ilegală, neaprobată, rațională (hoțiile pentru satisfacerea trebuințelor primare hoții); 4. violența ilegală, neaprobată, irațională (acte criminale lipsite de sens sau utilitate). D. Ion Oancea realizeaza o tipologizare care cuprinde următoarele categorii de infractori: 1. Criminalul agresiv (violent) este adeptul crimelor violente, brutale și cu consecinte multiple: omoruri simple sau calificate, lovituri cauzatoare de moarte, vătămări corporale cu grade diferite de gravitate, incendii intenționate, unele calomnii grave, unele violențe morale continue care imping victima la sinucidere. Acești faptuitori sunt caracterizați printr-
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
continue care imping victima la sinucidere. Acești faptuitori sunt caracterizați printr-o acută sărăcie afectivă, dezvoltă cu ușurință diferite tipuri de manii, și prezintă un comportament ostil și violent față de ceilalți (Oancea, I., 1998, p. 247). 2. Criminalii achizitivi comit crime contra proprietății, contra bunurilor, valorilor pecuniare: hoți (pentru furt), tâlhari (pentru tâlhărie), șarlatani (pentru înșelăciune), delapidatori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori, traficanți (acte de corupție). Prin comportamentul prezentat de acești infractori se umărește: a) desfășurarea acelor acțiuni ce privesc bunurile
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în prezent, sunt mari amatori de alcool, au cutezanță nemăsurată, se supraapreciază, sunt insensibili și egocentrici, sunt lipsiți de scopuri sociale superioare și proiectate în timp și se eschivează de sub orice coerciție moral-socială (Bogdan T., 1973). 6. Criminalul ocazional comite crime sub influența tentațiilor provocate de mediul exterior, acest fapt este explicat prin conduita bună până la comiterea faptei; săvârșesc actul antisocial datorită împrejurărilor și, mai ales, nu recidivează. 7. Criminalul debil mintal este acel infractor cu un potențial nativ foarte limitat
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
activitatea sa, este egocentric, vede totul prin prisma proprie, nu se poate transpune în situația altuia, are un control puternic deficitar asupra propriilor reacții și, în general, este izolat social. 8. Criminalul recidivist este cel care comite în mod repetat crime, este înregistrat în registrul de cazier judiciar sau a fost reținut pentru un timp într-un spațiu punitiv (la penitenciar). În cazul recidivului nu putem susține tendințele native spre acte antisociale ci, mai degrabă, este vorba de o serie de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
spre exemplu impulsuri puternice și voință slabă ; asemenea constelații și structurări au un anumit accent de durată și stabilitate, de exemplu, la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J. Pinatel, 1956). Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de durată și stabilitate, de exemplu, la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J. Pinatel, 1956). Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă au o înclinație și pornire spre crimă. Astfel de trăsături și manifestări caracterizează pe criminali
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J. Pinatel, 1956). Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă au o înclinație și pornire spre crimă. Astfel de trăsături și manifestări caracterizează pe criminali și îi deosebesc de noncriminali. Dar
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea criminalității și ocolirea muncii, neîncadrare în rândul oamenilor cinstiți, dovedesc periculozitate socială, fiindcă au o înclinație și pornire spre crimă. Astfel de trăsături și manifestări caracterizează pe criminali și îi deosebesc de noncriminali. Dar deosebirea, nu este după cum am mai spus, de natură, criminalii nu sunt o altă speță de oameni, ci o deosebire de grad sau de prag, care
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și manifestări caracterizează pe criminali și îi deosebesc de noncriminali. Dar deosebirea, nu este după cum am mai spus, de natură, criminalii nu sunt o altă speță de oameni, ci o deosebire de grad sau de prag, care caracterizează pe criminali. Crima spune Pinatel este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca și noncriminalii, dar ei se disting de alții deoarece comiterea crimei este expresia unei diferențe de grad, deci cantitativă și nu calitativă; există o diferență de grad între psihismul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sunt o altă speță de oameni, ci o deosebire de grad sau de prag, care caracterizează pe criminali. Crima spune Pinatel este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca și noncriminalii, dar ei se disting de alții deoarece comiterea crimei este expresia unei diferențe de grad, deci cantitativă și nu calitativă; există o diferență de grad între psihismul criminalilor și acela al noncriminalilor (J. Pinatel, 1956). Periculozitatea actului criminogen apare odată cu conceperea mentală a acestuia, urmând cu punerea în fapt
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
social total. 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizează pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și alții au cercetat și au formulat, pe baza acestor trăsături, teoria personalității criminale. S-au menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocentrismul, indiferența afectivă, lipsa de inhibiție și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
altele (I. Oancea, 1998., p. 149). La problema trăsăturilor personalității criminale s-a ajuns în criminologie după ce s-a parcurs un drum lung și ocolit. În știința criminologiei s-a pus mereu întrebarea de ce infractorul nu se oprește de la comiterea crimei nici de teama oprobriului social, care înconjoară pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmează după comiterea faptei. S-a răspuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stăpânire de sine, nu are putere de inhibiție a pornirilor sale
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nu se oprește de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora din urmă, care împreună fac ca un criminal să prezinte o stare de pericol social în sensul că acesta este înclinat să comită crime. Particularitățile psihice ale făptuitorului iau parte nemijlocit la constituirea personalității criminale, cunoașterea temeinică a acestora prezentând un mare interes în criminologie atât în plan etiologic cât și profilactic. Pentru caracterizarea personalității criminale, criminologia folosește mai ales trăsăturile psihice esențiale și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
anume tipologie de delicvență. Statistica relevă totuși indivizi cu trăsături schizoide orientându-se spre delictele care presupun abilitate, ca: abuzul de încredere, escrocheria și indivizi marcați de trăsături paranoide orientându-se spre acte de răzbunare și pseudoprostituție (tipul agresiv-revendicator), furt, crimă pasională sau delictul politic. În literatura noastră, se menționează implicarea psihopaților care se manifestă prin instabilitate, impulsivitate, reactivitate normală față de exigențele vieții, încăpățânare, înclinație spre perversiune, toxicomanie în săvârșirea unor infracțiuni de furt, vagabondaj, parazitism, escrocherii inclusiv sentimentale, infracțiuni contra
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
scoate în evidență elementele caracteristice suicidului (acțiune voită a subiectului, starea sau nivelul de conștientizare a scopului, orientarea acțiunii de distrugere către sine în vederea suprimării vieții) care teoretic, cel puțin, poate fi diferențiat de alte situații (de ex. accident sau crimă mascată). Biberi consideră că sinuciderea trebuie privită din trei perspective: biologică, psihologică și socială, ca "un act care presupune devierea unuia dintre instinctele cele mai puternic înrădăcinate ale structurii biologice". Sensul ei ar fi de "negație și catastrofă", întrucât ea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
G., "Probleme criminologice ale recidivei", în Revista de știință penitenciară, 1990, Bieltz, Gheorghidiu, Logica judiciară, Ed. Pro Transilvania, București, 1998. Bulgaru M., Metode și tehnici de cercetare și prevenire a delincvenței, Centrul Editorial al USM, Chișinău, 2002. Butoi T., Psihanaliza crimei, Ed. Științifică și Tehnică, București, 1994. Butoi, T., Suicid și agresivitate, Editura "Polirom", Iași, 2000, Butoi T., Criminali în serie - psihologia crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Metode și tehnici de cercetare și prevenire a delincvenței, Centrul Editorial al USM, Chișinău, 2002. Butoi T., Psihanaliza crimei, Ed. Științifică și Tehnică, București, 1994. Butoi, T., Suicid și agresivitate, Editura "Polirom", Iași, 2000, Butoi T., Criminali în serie - psihologia crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami", București, 1996, Cioclei, V., Manual de criminologie, ediția a III-a, Ed "All Beck", București, 2005. Ciopraga A., Criminalistica.Tratat de tactică
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează în clasă - crimă supremă în Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să-i citească pe Xenofon, Tucidide și Platon în elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico-sexuale); „Abe” e bârfitor, are
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau nu sincer în pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - în cazul în care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat în cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Deux Magots, „cartierul general” al lui Sartre. 7. Faptul că „Abe” ascultă Rossini are și el o cheie: așa cum se poate vedea și din filmele de la Hollywood, muzica de operă e asociată de cultura populară americană cu perversiunea, chiar cu crima, cel puțin cu iresponsabilitatea și marginalitatea. Dimensiunea mântuitoare a muzicii simfonice și de operă este totuși prezentă uneori în produsele culturii populare americane, pentru a „face cu ochiul” inițiaților: în filmul de mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai evocator: les trente glorieuses. La nivelul statelor naționale, amnistia mai mult sau mai puțin tacită și amnezia au fost preferate „lustrației” (principiul avea să fie redescoperit în 1989 de disidenții est-europeni, cu efecte practice foarte diverse), cu excepția proceselor pentru crime de război, în parte spectacole justițiare cu destui acuzați oarecum arbitrari, mai mult decât acte sistematice de justiție. RFG, Germania prosperă și democratică - pentru a da exemplul cel mai șocant -, nu poate fi imaginată fără contribuția tehnocraților care serviseră, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de intelectuali „tiranofili” din secolul trecut, Mark Lilla este unul dintre foarte rarii autori care scrutează simultan „rătăcirile” simetrice ale epocii, fascismul/nazismul și comunismul, acești „gemeni heterozigoți” (Alain Besanșon). În științele sociale occidentale, o asemenea perspectivă este aproape o crimă, universitarii de stânga socotind că fascismul/nazismul și comunismul nu sunt comparabile. Afirmația este însă doar o formă de cenzură ideologică: din punct de vedere metodologic, alegerea acestor unități de comparație este legitimă; de fapt, s-au văzut comparații ai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați”, „vot”, „guvern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]