20,309 matches
-
sarcină și de feedback-ul social, stima de sine este o componentă dinamică a conceptului de sine și se află într-o continuă schimbare și dezvoltare. Există trei tipuri de stimă de sine (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002).: Stima de sine cronică este descrisă ca o trăsătură de personalitate realtiv persistentă sau ca o stare dispozițională care se manifestă în mod constant în diverse situații. Este rezultatul unor experiențe anterioare și se axează pe competențele subiectului. Încrederea în propriile competențe direcționeaz ă
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
în Italia / 194 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu reguli fixe / 195 4.2. Reforma / 197 4.2.1. De la improvizație la text / 197 4.2.2. Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim / 220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
produce cel mai adesea", este o creație a imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează ceea ce a avut loc, autorul dramatic, ridicându-se la cazul general, arată ceea ce ar putea avea loc. "Din ceea ce am spus, reiese clar că rolul poetului este să spună nu ceea ce a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necesarului. Căci diferența dintre cronicar și poet nu vine din faptul că unul se exprimă în versuri și celălalt în proză (ar putea fi pusă în versuri opera lui Herodot, asta nu înseamnă că nu va fi mai puțin o cronică în versuri decât una în proză); dar diferența este că unul spune ceea ce a avut loc, celălalt ceea ce ar putea avea loc; este motivul pentru care poezia este mai filosofică și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va fi mai puțin o cronică în versuri decât una în proză); dar diferența este că unul spune ceea ce a avut loc, celălalt ceea ce ar putea avea loc; este motivul pentru care poezia este mai filosofică și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre general, cronica despre particular." (cap. 9) Acțiunea nu este credibilă pentru spectator decât dacă este condusă de o necesitate internă, adică dacă faptele se înlănțuie după un principiu logic de cauzalitate. Spectatorul nu se simte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
versuri decât una în proză); dar diferența este că unul spune ceea ce a avut loc, celălalt ceea ce ar putea avea loc; este motivul pentru care poezia este mai filosofică și mai nobilă decât cronica: poezia tratează mai curând despre general, cronica despre particular." (cap. 9) Acțiunea nu este credibilă pentru spectator decât dacă este condusă de o necesitate internă, adică dacă faptele se înlănțuie după un principiu logic de cauzalitate. Spectatorul nu se simte avut în vedere decât dacă există un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de loc, mi-am făcut o plăcere să mă comformez lui ori de câte ori am crezut subiectul meu susceptibil; dar nu am sacrificat niciodată o comedie care putea fi bună unei prejudecăți care ar fi putut-o face proastă." 4.3.1. Cronica moravurilor Goldoni, al cărui scop era să zugrăvească societatea timpului său, are în vedere o imitație realistă, care nu pretinde să înfrumusețeze natura, ci să o reprezinte fără complezență, cu măruntele-i imperfecțiuni. De aceea își găsește materialul de inspirație
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mase atât de mari în realitate! Asta înseamnă să mutilezi oameni și lucruri, să faci strâmbă istoria. Ca să fie mai clar: toate astea vor muri la operație; și astfel mutilatorii dogmatici ajung la rezultatul lor obișnuit: ceea ce era viu în cronică a murit în tragedie. Iată de ce, adesea, cușca unităților nu închide în ea decât un schelet." Reluând argumentele lui Godeau contra lui Chapelain, în Racine și Shakespeare, Stendhal, care pune față în față în cursul unui dialog fictiv "Academicianul" și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arată cum Courage își pierde copiii, în timp ce celelalte scene, mai scurte, o prezintă în cadrul activităților ei de comeț. Această opoziție, conținută în titlu, subliniază incompatibilitatea dintre dragostea maternă și dorința de profit, inserându-se totodată istoria lui Courage într-o "Cronică a războiului de treizeci de ani". Prin urmare, mai multe evenimente au legătură cu războiul, și posedând o oarecare autonomie față de istoria lui Courage (recrutanții, prostituatele etc.), întrerup acțiunea principală care, în construcția ei, este atomizată. Secvența care poate fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
născut în 1931) recurge, în opera sa dramatică, la istorie, de care se servește ca de o mediere pentru abordarea problemelor timpului nostru într-un mod stilizat. După exemplul lui Brecht, de care se prevalează, o tratează ca pe o cronică. În Bleus, Blancs, Rouges ou les Libertins (1967), el pune în scenă provinciali scufundați în vârtejul Revoluției, în Le Radeau de la Méduse (1993), tineri ale căror idealuri s-au prăbușit în urma eșecului lui Napoleon și revenirii la Monarhie. El zugrăvește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
premiați de R.l. (Alexandru Tzintzu, N. Ivanovici), nu au reușit să se impună ulterior. Incitantă și mereu la zi este secțiunea de publicistică, incluzând toată gama de texte posibile, de la nota polemică până la eseul de idei. O rubrică permanentă de cronică literară, „Pe margini de cărți”, este susținută cu competență mai întâi de Octav Șuluțiu, apoi de Mircea Alexiu și de George Demetru Pan. Există și o rubrică de recenzii, „Cronica măruntă”, foarte bogată. Din sumar nu lipsesc studiile tematice: Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
nota polemică până la eseul de idei. O rubrică permanentă de cronică literară, „Pe margini de cărți”, este susținută cu competență mai întâi de Octav Șuluțiu, apoi de Mircea Alexiu și de George Demetru Pan. Există și o rubrică de recenzii, „Cronica măruntă”, foarte bogată. Din sumar nu lipsesc studiile tematice: Dan Petrașincu, Femeile în literatura românească, N.I. Herescu, Eminescu și clasicismul ș.a., nici evocările sau restituirile istorico-literare, aparținând fie lui Constantin Virgil Gheorghiu, fie cuiva care folosește pseudonimul Cronicar și dedicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
cunoscuți scriitori. Gust, pricepere și mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri despre artele plastice, iar un Kean și Victor Iliu asigură cronica cinematografică. Toate acestea alcătuiesc un sumar extrem de generos, care face din R.l. una dintre cele mai dense și mai valoroase publicații românești din perioada interbelică. Alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri despre artele plastice, iar un Kean și Victor Iliu asigură cronica cinematografică. Toate acestea alcătuiesc un sumar extrem de generos, care face din R.l. una dintre cele mai dense și mai valoroase publicații românești din perioada interbelică. Alți colaboratori: Gh. Brăescu, Profira Sadoveanu, Martha Bibescu, Jean Bart, Demostene Botez, Perpessicius, D. Iov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
beneficiază de un spațiu larg, literatura apărută aici are un nivel meritoriu. Sunt publicate poezii de George Lesnea (Steaua, Cerșetorul), care traduce, de asemenea, din Serghei Esenin (poemele Am să mă spânzur și Troica); proza e reprezentată de Aurel Lambrino. Cronica literară este susținută succesiv de Dinu Răutu, Vintilă Roman și B. Ceaușansky. O mențiune specială merită eseurile despre teatru ale lui Marcel Rosen, vădind o concepție modernă despre arta regizorală. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
literare Sofia Cocea, D. Pop Marțian, Gh. Tăutu, I. V. Adrian, B. P. Hasdeu, T. Lateș și A. Șendrea. Gazeta se citea și în Transilvania, de unde se primeau corespondențe semnate, ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
dintre articole anunță interesul autorilor pentru subiecte care îi vor preocupa constant; așa, de pildă, Cezar Papacostea scrie despre locul literaturii și al filosofiei în existența grecilor, D. Murărașu studiază opera lui Lucrețiu, I.M. Marinescu pe aceea a lui Iuvenal. Cronicile și recenziile la ultimele apariții editoriale din țară și din străinătate consemnează rezultatele celor mai recente cercetări privitoare la lumea veche. Mai colaborează I. Valaori, Constantin Balmuș, T. Chețeanu, Al. Popescu-Telega, Felicia Brătianu. F. și revista „Orpheus” își încetează simultan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
revistei „Viața Politehnicii”. Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele frumoase”, traduceri de istorioare morale din limba franceză și versuri. Em. Arghiropol traduce din Xavier de Maistre și din V.A. Sologub (printr-un intermediar francez) și redactează o cronică a spectacolelor teatrale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
îi recunoaște performanțele, acordându-i în 1988 o înaltă distincție pentru cartea Hamlet ou la Tentation du possible. Versuri, îndeosebi (semnate și cu pseudonimul Oniga), eseuri, piese de teatru a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
intrus în lumea scenei, pe care o frecventa cu asiduitate. Aceasta este experiența capitală a vieții lui F. și implicit a biografiei lui literare. Urmărind aproape toate reprezentațiile operei italiene din București, precum și alte spectacole, publică, începând din 1857, numeroase cronici și foiletoane muzicale și dramatice, scrise cu patos și nu lipsite de consistență, în „Naționalul”, „Revista Carpaților”, „Independința”, „Țeranul român”, „Tribuna română” din Iași, „Dâmbovița”, „Buciumul”. Pentru F., al cărui gust a fost educat la școala operei italiene (a și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
București 1971 (în colaborare cu Silvia Panaitescu); Nicolae Iorga, Sinteza bizantină, pref. și tr. edit., București, 1972; D.S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vreme alui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, îngr. și pref., București, 1975 (tr. Corneliu Golopenția); Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd., București, 1981; Paisie Velicikovski, Dobrotoliubie, pref. mitropolitul Daniel, București, 1990; Paisianismul - un moment românesc în istoria spiritualității europene, București, 1996. Repere bibliografice: George Muntean, „Studii și articole de literatură română veche”, CNT, 1967, 51
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
fiul său Theodosie”, CL, 1973, 13; Gh. Bulgăr, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, SPM, 1973, 123; Tomuș, Răsfrângeri, 75-76; Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptății și ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
de către inginerul olandez Framaut, pentru regimul habsburgic. Tot din secolul XVIII datează inițierea unor mari lucrări de asanare a unor vaste zone mlăștinoase din Banat, în complexul de bazine hidrografice Bîrzava - Timiș - Bega. Ne-au rămas consemnări interesante și în cronica lui Griselini, din 17808. Același gen de lucrări de asanare a unor mlaștini, cum au fost cele ale Ecedului, s-au efectuat la începutul secolului al XIX-lea pe afluenții cursului superior al Tisei din Crișana 9. Databil de prin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]