21,072 matches
-
-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar colindele sunt latine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin cuvinte de origine latină. Acești termeni fundamentali sunt (îi reluăm parțial): Dumnezeu (dominus deus), creștin (christianus), cruce (crux), lege-credință (lex), biserică (basilica), a boteza (baptisare), înger (angelus), sânt (sanctus), păgân (paganus), a cumineca (comunicare), rugăciune (rogatio), sărbătoare (dies servatoria), mormânt (monumentum), Crăciun (creatio, calatione), Paști (Paschae). Cel mai însemnat cuvânt al terminologiei creștine latine este numele Paștilor, sărbătoarea fundamentală a noii credințe. Acest cuvânt derivat din forma latină este dovada hotărâtoare (decisivă) a nașterii creștinismului, în nordul Dunării, înainte de venirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sorginte antică și romană-bizantină cu accente ale cultului oficial și ecouri heterodoxe (R. Theodorescu, Bizanț, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale românești). Ritul funerar, în Dobrogea, în secolele VII-X: se constată o realitate discutabilă, și anume, coexistența înhumației cu incinerația. Mormintele de incinerație au fost puse pe seama slavilor, păgâni, sau bulgarilor, dar mulți arheologi români consideră că ele aparțin populației autohtone romanizate, care fie rămăsese păgână, fie era creștină dar se incinera după obiceiul antic, fie abandonase credința strămoșilor sub impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
abandonat, fie și sub presiunea slavilor păgâni, ritul creștin al înhumației. Putem concluziona că întreaga dezvoltare religioasă (creștină) din secolele anterioare în Dobrogea (teritoriul scythan) ne împiedică să considerăm că urmașii populației creștine daco-romane și greco-romane ar fi practicat incinerația ! Mormintele de înhumație aparțin creștinilor locali sau protobulgari păgâni sau pe cale de creștinare. O dată cu dispariția incinerației, după secolul al X-lea, numărul mormintelor de înhumație crește simțitor în Dobrogea. Un fenomen important ce datează din secolele VII-X, cu implicații mari în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dobrogea (teritoriul scythan) ne împiedică să considerăm că urmașii populației creștine daco-romane și greco-romane ar fi practicat incinerația ! Mormintele de înhumație aparțin creștinilor locali sau protobulgari păgâni sau pe cale de creștinare. O dată cu dispariția incinerației, după secolul al X-lea, numărul mormintelor de înhumație crește simțitor în Dobrogea. Un fenomen important ce datează din secolele VII-X, cu implicații mari în viața religioasă a românilor, este pătrunderea unor cuvinte de origine sud-slavă în vocabularul limbii române, aspect legat de procesul complex de interculturație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
riturile, practicile bisericești locale să nu fie mereu acelea ale Bisericii universale. 64 În domeniul funerar, se constată o varietate de rituri, în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fie mereu acelea ale Bisericii universale. 64 În domeniul funerar, se constată o varietate de rituri, în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de rituri, în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incinerație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incinerație, din secolele, VII-VIII și IX-X, și în Moldova, din aceleași secole un cimitir biritual s-a aflat la Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incinerație, din secolele, VII-VIII și IX-X, și în Moldova, din aceleași secole un cimitir biritual s-a aflat la Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menținerea unor adepți ai ritului ancestral până în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menținerea unor adepți ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de cenușă ale unor romanici păgâni, harta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor adepți ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de cenușă ale unor romanici păgâni, harta răspândirii creștinismului în spațiul românesc cuprinde puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au extins treptat spre Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul secolului al V-lea, în vestul Banatului, Crișana și Transilvania de nord și centrală. Aici s-au descoperit așezări, cimitire de înhumație (la Morești, Noșlac, Bratei), morminte și tezaure (Someșeni, Apahida), podoabe de aur și argint, unele cu semnul crucii și alte elemente de civilizație specifică. Urmele lăsate de gepizi (vezi mai jos) lipsesc în sudul și estul Transilvaniei, în Oltenia și estul Banatului. Împrumuturile și influențele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faptul de a nu fi ucis pe nimeni este socotit o necinste".7 Urmele lăsate de iazigi în regiunile est-carpatice sunt puține, ei au rămas aici o scurtă perioadă de timp, descoperirile ce datează de la începutul secolului I d. H. sunt mormintele de la Ostrirec, Bezeni, Turlachi, din Basarabia. Din aceste regiuni, ei au inițiat raiduri repetate în provinciile romane din sudul Dunării. Ei au rămas între Carpați și Nistru (frontiera romană de la Dunărea de Jos) și s-au amestecat în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar ritul de înmormântare era exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ales din regiunile aflate în nordul Dunării, Dacia romană și extracarpatică -descoperirile arheologice dobândesc o importanță aparte. Însă este dificil de stabilit componenta etnică a descoperirilor, a purtătorilor culturii (civilizației) respective. Civilizația hunică poate fi cunoscută exclusiv pe baza cercetării mormintelor acesteiahunii practicau inhumația, iar bunurile, armele și podoabele erau arse și se înmormântau separat. Elementele de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de podoabă din aur, din care unele primite sub formă de tribut sau subsidii. Piesele somptuoase descoperite ilustrează puterea și bogăția aristocrației militare hunice. Pe teritoriul Daciei s-a descoperit doar un singur mormânt hunic sigur, însă se cunosc descoperiri hunice din perioada dominației lor (375-454). Un foarte bogat mormânt hunic s-a descoperit, în 1812, în nordul Moldovei, la Concești (pe Prut) jud. Botoșani, acesta datează din prima jumătate a secolului al V
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formă de tribut sau subsidii. Piesele somptuoase descoperite ilustrează puterea și bogăția aristocrației militare hunice. Pe teritoriul Daciei s-a descoperit doar un singur mormânt hunic sigur, însă se cunosc descoperiri hunice din perioada dominației lor (375-454). Un foarte bogat mormânt hunic s-a descoperit, în 1812, în nordul Moldovei, la Concești (pe Prut) jud. Botoșani, acesta datează din prima jumătate a secolului al V-lea d. H. Descoperirile din această zonă, la Buhăieni, valea Jijiei, Botoșani, Roman, duc la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]