21,114 matches
-
la nivel european prin "Directivă C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), pătlagina ("Plantago major"), clopoțel ("Campanula serrata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 3-4 ani. Depune icre pe vegetație, în februarie-martie, când temperatura apei atinge 8—10°. Are valoare economică ridicată, atât peștele, cât și icrele. Carnea este destul de gustoasă, deși cam slabă și cu multe oase și se consumă sărată și sub formă de conserve (marinată în sos de roșii). Se poate reproduce și artificial. În România se găsește în toate râurile, jepșile, bălțile, iazurile, lacurile, de la Dunăre și până în zona mrenei. Denumirea științifică "Esox lucius
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
a fost scos pe piață pentru prima dată în anul 1999. A ajuns în 2002 cel mai compatibil program de tehnoredactare DTP pe platforma Mac OS X (versiunea 2.0 lansată pe piață cu câteva zile înainte de apariția lui QuarkXPress 5.0). Mai mult, InDesign CS (octombrie 2003) și InDesign CS2 (mai 2005) au fost integrate complet în Adobe Creative Suite (seria care conține toate programele
Adobe InDesign () [Corola-website/Science/312301_a_313630]
-
Caracteristicile și utilitatea softului împreună cu celelalte programe din gama Adobe Creative Suite fac din InDesign programul ideal de lucru pentru orice utilizator din domeniul tehnoredactare DTP. Un dezavantaj al versiunii InDesign CS3 este că nu funcționează corect pe platforma Mac OS X 10.5 (Leopard). Conform reprezentanților Companiei Adobe Systems, programul s-ar putea închide la utilizarea unor comenzi (Place, Save, Save As), la exportarea documentelor sau la apariția unor ferestre de dialog. Oricum programul Adobe InDesign tinde să ajungă liderul
Adobe InDesign () [Corola-website/Science/312301_a_313630]
-
face ideal pentru typesetting de ziare mici, broșuri, postere, cărți, etc. este publicat sub licență GNU GPL și este software liber. Începând cu versiunea 1.3.0 (iulie 2005), porturi Scribus sunt disponibile și pentru platformele Microsoft Windows și Mac OS. Un manual Scribus este disponibil începând cu data de 19 ianuarie 2009, și este publicat de FLES Books. Scribus suportă toate formatele grafice majore, inclusiv Scalable Vector Grafics (SVG), precum și management de culoare cum ar fi CMYC și ICC. Programul
Scribus () [Corola-website/Science/312302_a_313631]
-
capele, altarul acesteia având la temelie peștera descoperită. "2. Amenajarea lăcașului mănăstiresc. Reînnodarea vieții monahale în zonă" Ieromonahul Paisie Răileanu descrie astfel primii pași întreprinși de credincioșii care au descoperit peștera: „Sub un sloi de piatră moale, găsiră în peșteră oasele divizate, a călugărului, de la “Ciobeni”. Bucuroși de aceste descoperiri, întreprinse o colectă. Banii adunați, au făcut o cruce de lemn și două icoane. Crucea a cioplit-o lemnarul Pavel Andrei, din Oravița, iar, icoanele le-au donat Mihai Moalarul, cantor
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
icoană de tablă în paltine, unde era. 4) 1859, Ioța Văegariu, Alexa Nedici, Nafir Mihai, Ioan Izverniceanu, Ilie Strâmbei din Oravița și Ciclova-montană, martori la descoperirea peșterii. 5) 1859 aceștia, împreună cu alții au străbătut peștera spart peștera și au găsit oasele călugărului, o icoană a Maicii Domnului și o cruce de plumb mică. 6) 1859 Pavel Andrei din Oravița a ridicat o cruce mare făcută de el, pe acel loc. -//- 1859. Mihai Moalărul cantor din Oravița a donat 2 icoane. -//- 1859
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
un membru al Echipei 10, personalizat prin marea să pasiune pentru mâncat, având mereu la el o pungă de snacks-uri pe parcursul seriei. Deși acest lucru îl fac să arate gras, Choji insistă că nu este gras, ci doar că are "oase mari". Dacă cineva îl face gras, Choji se supără imediat și îl ia la bătaie pe acela. Shikamaru Nara nu a avut niciodată o problemă cu faptul că Choji este gras, în schimb, el a ales să se uite la
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
regiunea unde este situată, poate dezvolta mai mulți lobi, poate să adere la piele care devine mai caldă, uneori cu ectazii venoase superficiale, roșie-maronie, infiltrând-o și chiar ulcerând-o și evoluând în afară, fungiform. Poate să adere și la osul vecin. Unele fibrosarcoame congenitale pot avea mărime monstruoasă încă de la naștere. Fibrosarcomul crește rapid, dublându-și volumul în câteva săptămâni. Stadializare TNM: Tumorile țesuturilor moi sunt stadializate pe baza criteriilor propuse de Comitetul American de Stadializare a Cancerului. Sunt folosite
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
T1-2, N0-1, M1 Diagnostic radiologic: Performanța examenului radiologic este mediocră. El poate evidenția excepțional de rar calcificări intratumorale. Rolul primordial al examenului radiologic este să elimine originea osoasă a tumorii sau să evidențieze modificările osoase date de vecinătatea fibrosarcomului cu osul: reacția periostală și eroziunea corticalei externe. Angiografia: Evidențiază hipervascularizația fibrosarcomului, cu vase anormale, ectaziate și cu absorbție difuză a substanței de contrast. Diagnostic ecografic: Este examenul ideal pentru fibrosarcomul țesuturilor moi datorită accesibilității și costului redus al acestei investigații. Structural
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
include acea perioadă din istoria medicinei anterioară momentului inventării scrisului. În lipsa izvoarelor scrise, se apelează la: Studiul oaselor fosilizate constituie principala sursă de informare aflată la dispoziția cercetătorilor. Analiza oaselor permite determinarea bolilor de care sufereau oamenii preistorici. De exemplu, metastazele osoase sunt ușor de recunoscut; tuberculoza și sifilisul au efecte specifice asupra oaselor. De asemenea, se pot
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
include acea perioadă din istoria medicinei anterioară momentului inventării scrisului. În lipsa izvoarelor scrise, se apelează la: Studiul oaselor fosilizate constituie principala sursă de informare aflată la dispoziția cercetătorilor. Analiza oaselor permite determinarea bolilor de care sufereau oamenii preistorici. De exemplu, metastazele osoase sunt ușor de recunoscut; tuberculoza și sifilisul au efecte specifice asupra oaselor. De asemenea, se pot urmări efectele fracturilor, dacă s-a recurs la aparat de imobilizare în
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
se apelează la: Studiul oaselor fosilizate constituie principala sursă de informare aflată la dispoziția cercetătorilor. Analiza oaselor permite determinarea bolilor de care sufereau oamenii preistorici. De exemplu, metastazele osoase sunt ușor de recunoscut; tuberculoza și sifilisul au efecte specifice asupra oaselor. De asemenea, se pot urmări efectele fracturilor, dacă s-a recurs la aparat de imobilizare în scopul vindecării. Decoperirile arheologice au demonstrat asemănarea dintre maladiile omului preistoric și ale celui contemporan. Chiar și așa-numitele "boli ale civilizației", de exemplu
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
a stârnit discuții aprinse. Adversarii evoluționismului explicau forma acelui craniu (cu fruntea mai mică și teșită, cu orbitele proeminente) ca fiind o consecință a rahitismului, microcefaliei sau acromegaliei. Aceeași prudență trebuie manifestată în studiul paleopatologic în general. Anumite deformări ale oaselor membrelor inferioare din paleolitic și neolitic, constând în turtiri, curbări sau îngroșări, au fost puse fie pe seama rahitismului, fie a deprinderii de a sta ghemuit, fie a surmenajului fizic general datorat traiului greu. În realitate este vorba de diferențele antropometrice
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
regiuni era destul de răspândită. Astfel, într-un sit arheologic din Franța datat în 6500 î.Hr. (regiunea Sena-Oise-Marna, departamentul Lozère), din 120 de cranii, 40 posedau orificii practicate prin trepanare. Operația consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porțiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie alungarea "spiritelor maligne". Printre pacienți se numărau cei cu tulburări psihice (cum ar fi epilepsia) sau cei care au suferit fracturi craniene. Și pe teritoriul țării noastre, explorările arheologice efectuate în comuna
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
unchiul lor,sau că au fost puși într-un cufăr și lăsați fără aer.In anul 1674,la aproape 200 de ani de la presupusa crimă,o lada de lemn conținând scheletele a doi copii a fost găsită în timpul reconstrucției TurnuluiLondrei.Oasele,recunoscute că rămășițele prinților uciși,au fost depuse la Westminster Abbey.In 1933 ele au fost trimise spre a fi examinate de experti.Verdictul:scheletele aparțineau unor băieți de vârsta lui Eduard al V-lea în momentul dispariției acestora. Eduard
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
în pernele lor, iar mărturisirea să a fost baza unei piese de teatru de-a lui William Shakespeare, numită "Richard al III-lea", care a pus la îndoială vinovăția lui, incepand cu William Cornwall la începutul secolului al XVII-lea. Oasele care au aparținut celor doi copii au fost descoperite în 1674 de către muncitorii care reconstruiau o scară a Turnului. Din ordinul regelui Carol al II-lea, acestea au fost ulterior puse în Westminster Abbey, într-o urna care poartă numele
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
doi copii au fost descoperite în 1674 de către muncitorii care reconstruiau o scară a Turnului. Din ordinul regelui Carol al II-lea, acestea au fost ulterior puse în Westminster Abbey, într-o urna care poartă numele de Eduard și Richard. Oasele au fost reexaminate în 1933, moment în care s-a descoperit că scheletele erau incomplete și au fost înmormântate cu oase de animale. Nu s-a dovedit niciodată că oasele au aparținut prinților. În 1789, muncitorii care efectuau reparații la
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
-lea, acestea au fost ulterior puse în Westminster Abbey, într-o urna care poartă numele de Eduard și Richard. Oasele au fost reexaminate în 1933, moment în care s-a descoperit că scheletele erau incomplete și au fost înmormântate cu oase de animale. Nu s-a dovedit niciodată că oasele au aparținut prinților. În 1789, muncitorii care efectuau reparații la Capelă St. George, Windsor, au redescoperit și accidental au spart seiful lui Eduard al IV-lea și al Elisabetei Woodville. Lângă
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
într-o urna care poartă numele de Eduard și Richard. Oasele au fost reexaminate în 1933, moment în care s-a descoperit că scheletele erau incomplete și au fost înmormântate cu oase de animale. Nu s-a dovedit niciodată că oasele au aparținut prinților. În 1789, muncitorii care efectuau reparații la Capelă St. George, Windsor, au redescoperit și accidental au spart seiful lui Eduard al IV-lea și al Elisabetei Woodville. Lângă încăpere au fost găsite două sicrie cu doi copii
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
nucleului cuneat. Puntea este separată de bulb prin intermediul șantului bulbo-pontin, locul originii aparente a nervilor abducens, faciali (perechea a VII-a de nervi cranieni) și vestibulocohleari (perechea a VIII-a de nervi cranieni). Fața anterioară, ce corespunde segmentului bazilar al osului occipital, este formată din fibre transversale cu direcție posterioară, ce se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii. Pe linia mediană prezintă un șanț puțin adânc în care este adăpostită artera bazilară, șanțul bazilar. La limita dintre fața anterioară și pedunculii cerebeloși
Trunchi cerebral () [Corola-website/Science/312857_a_314186]
-
CO2 ambiental și să se neutralizeze în parte. Deasemenea se poate amesteca cu alt îngrășământ mai acid, ca humusul. Descompunerea în humus face mineralele mai biodisponibile. Cenușa de origine animală conține mai mult sodiu și în special fosfat calcic din oase. Cenușa din incinerarea oamenilor poate conține plombe și alte implanturi.
Cenușă () [Corola-website/Science/310960_a_312289]
-
pătrunjel, fasole verde și varză (nu foarte des). Pentru a completa sursa de proteine, aminoacizi și carbohidrați sunt foarte recomandabile organele de porc și vită (ficat, rinichi, plămâni), pastele făinoase, ouă (de preferat fierte), cereale, lapte, brânza și fructe (ocazional). Oasele reprezintă și ele o sursă favorabilă de calciu însă ele trebuie să fie de proveniență cabalină sau de vită, fără așchii și cu măduvă destulă. Hrana administrată trebuie să fie bine fiartă, pentru omogenizare, iar rația trebuie suplimentată în funcție de nivelul
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
aproximativ 6 ani (cu un posibil volum cranian la maturitate de aproximativ 600 cm³), pe care l-a numit Pleisanthropus transvaalensis. Tot Dart este cel care consideră că acești indivizi ar fi creat așa-numita cultură osteodontokeratică (unelte produse din oase, fildeș/dinți de animal și lemn). Homo sapiens este singura specie din genul Homo care a supraviețuit și există și azi, în timp ce alte specii Homo au dispărut, multe dintre ele fiind ascendente lui Homo sapiens, iar altele fiind rude îndepărtate
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
Neanderthal erau evoluati cultural, la fel de inteligenți ca și oamenii de Cro-Magnon, capabili de realizări artistice și tehnologice. Practicau rituri funerare complexe, dețineau arme primitive și tehnici cu care puteau vâna animale mari ca mamutul lânos și își construiau colibe din oase de mamut. Dar erau organizați în grupuri mai mici în favoarea oamenilor moderni care aveau un sistem de comunicare mai complex și care erau mult mai bine organizați și adaptabili. Oamenii de Neanderthal au dispărut acum 30.000 de ani, fie
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]