21,807 matches
-
obsedante, de un oniric care-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit cărțile lui, bucurându-mă mult. Vorbeam cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice. Denisa, care e acum editoarea mea, și asta mă bucură mult. La fel de mult ca atunci când Ileana (Mălăncioiu) a fost editoarea mea, publicându-mi antologia superb întocmită prin grija ei și a artistului de excepție și profesorului Mircea Dumitrescu. Iunie M-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va veni la Stockholm și va locui la mine, vom avea timp să vorbim, să improvizăm zilele și să inventăm atmosfera poetică în care ne-am cunoscut odată. Am visat deja, cum mi se întâmplă mereu când trebuie să particip la ceva important, că eram pe un vapor cu lume multă, vaporul mergea pe o roată imensă, și valurile se împleteau cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi considerat decât o „variantă” a limbii, o limbă „inventată” de mine pentru a mă exprima direct, din cauza presiunii exercitate de ființa limbii asupra mea. Am citit (în suedeză) o carte fascinantă, de fapt un eseu al lui Igor Stravinski, Poetică muzicală, sub formă de șase lecții. Muzica e în viața mea un sprijin continuu, „limba” muzicii este dincolo de cuvinte și puterea grafică a liniei și punctului (de care mă folosesc ca să mă odihnesc de scris), muzica e pentru mine iubire
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
primit o scrisoare de la Eva (Bonnier), în care spune că va publica cartea de nuvele (Schimbare de pene) la începutul anului 1998! Exact ca în visul meu, își cere scuze pentru întârziere și remarcă limba și comunicarea nouă, impresionantul stil poetic etc. În Belgia, țara iubitului meu René, țara în care am fost de atâtea ori fericită la Lionel acasă, Lionel de care mi-e dor tot timpul, un anume Dutroux, cetățean „respectabil”, în complicitate cu soția sa, la fel de „respectabilă”, au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bucurie. Poloneza Wislawa Szymborska a primit Premiul Nobel. Anders Bodegård, prietenul, a tradus sublim în suedeză. Mai mult: poemele au circulat pe foi volante, printre poeți, ajungând până la cei din academie. Astfel au luat naștere niște valuri ale unei mări poetice originale. Mai ales poemul scris după moartea unui bărbat iubit, „Pisică în apartament”, a avut mult succes - e vorba de o felină rămasă singură în deșertul chiliei poetului, într-o atmosferă amintind pe Baudelaire, pe Hoffmann (din Cotoiul Murr) și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ascund în spatele acestor autorități, dar asta mă consolează când inima îmi face rău și asta ajută când capul meu e vid. Știu: e un confort periculos și perfid ca tot confortul, pentru că obligă să te identifici prea mult cu autoritatea poetică și, în același timp, mai puțin cu sine. Căci e vorba, în fond, de a se identifica cu sine însuși: a nu demisiona, ci a se articula până la capăt! Dar pentru a-l parafraza pe Panait Istrati (încă o autoritate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noștri se născuseră în două sate învecinate: Bulzești și Melinești. Prietenul nostru, Pierre Zekeli, a fost primul traducător al lui Sorescu, poate cel mai capabil de a adapta finețea versurilor soresciene la tonul complicatei rigori suedeze, fără să slăbească intensitatea poetică a epicului narativ sofisticat. Altfel, poezia lui Sorescu, aparent ușor de tradus chiar de nepoței, suna așa cum editorul Vladimir Dimitrijevi¾ obișnuia să spună: poem de cabaret. În Sydsvenska Dagbladet a apărut o pagină despre Sorescu, scrisă de poetul și criticul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
obținut În 1964 introducerea poeziei Limba Noastră de Alecu Mateevici În manualele școlare și este autorul multor articole despre poetul Mateevici. A fost un colaborator statornic al periodicului „Interferențe”. Andrei Ciurunga este cel mai reprezentativ poet al Basarabiei. În slova poetică aduce tulburătoare documente umane din mediul concentrațional la care a fost condamnat pentru 18 ani. Versurile cu circulație clandestină Înfățișează cu măiestria poetului una din cele mai triste perioade din istoria românilor. Înalții ierarhi Antonie Plămădeală Nestor Vornicescu cu o
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Între agenți economici pentru constituirea de societăți mixte, organizează expoziții și bineînțeles aduce ajutoare. Spania a oferit azil distinsului Prof. George Uscătescu, doctor În Drept și Filosofie al Universității din Roma. Problematica românească este reflectată În vasta sa operă filosofică, poetică, critică sau socio-politică. Prin Prof. George Uscătescu romanul românesc, poezia și cultura românească În general sunt apreciate În ceea ce au mai valoros și specific. Arta Picasso Brâncuși este cunoscută atât În saloanele cu exponatele celor doi dar și prin contactele
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
suprafață totală de 73.753 km2. A fost descoperit tot de Magellan, care l-a denumit "Tierra del Humo" "Țara Fumurilor", datorită fumului ce se înaltă de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
când profesorii începuseră să fie concentrați pentru război și noul profesor de română ne-a anunțat o teză de literatură, un fel de extemporal, însă cu note "trecute în catalog". Spre mirarea noastră, domnul profesor a scris pe tablă: "Compoziție poetică. Subiect liber ales". A urmat o foială, consultări șoptite, și fiecare a început a scrie un subiect care credea că este mai "literar". Eu am ales ca temă "La gară". Cu satisfacția pe care ți-o produce inspirația, care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nepotrivit", îmi spune. Părerea mea este alta, opusă. Eu cred că între poezie și matematică există atingeri și chiar identități, dar anume mentalități confundă drumul cu obiectivul. Obiectivul matematicii mi se pare identic cu al poeziei, al artei. Dar drumul poetic diferă de drumul matematic. Nu susțin o noutate; problema, în multe feluri și interpretări, s-a situat în miezul preocupărilor filozofiei contemporane; nici nu pomenesc numele unor poeți matematicieni, dar am ținut să-l asigur că am depășii mentalitatea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spune; este de fapt o stradelă cu zece case, de existența căreia nu-mi aduc aminte să fi știut. Dar câte speranțe pe care le-am uitat vor fi fost și câte străzi numite "Speranței" vor fi existând în geografia poetică a țării noastre... Așadar, m-am trezit pe strada Speranței, urmărind prima zăpadă din acest an; târzie zăpadă, în ultimele zile de februarie... Cam tristă zăpadă, ca orice nu este la timpul potrivit. Căutam urmele unor pași pe suprafața albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimeni nu știe ceva precis. O fi fost cândva vreo speranță acolo; astăzi nu mai este cazul. Dar denumirile acestea, chiar dacă nu au nici o explicație, când vin din generație în generație, nu sunt lipsite de poezie. Strada Speranței este, oricum, "poetică". Strada Speranței este o uliță unde casele, destul de modeste, sclipesc de curățenie și geamurile, deși nu s-au înlocuit cu termopane, sunt și ele foarte curate. Este o stradă veselă, poate pentru că are în geamuri flori colorate în nuanțe vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un evreu, nu uita să comenteze: "Ce așa mare lucru, auzi, din Tătărași... Eu sunt din Târgu Cucului și nu fac atâta caz"... * Cred că trebuie să spun, trecând la o altă miniatură, că lașul conferă cetățenilor lui un statut poetic. Oricum, chiar dacă nu scrii nimic, nu pictezi, nu frecventezi filarmonica, este bine, "prinde bine" să fii de la Iași. Ieșenii sunt mai "șic", mai intelectualizați decât alți cetățeni români... Ba, aș spune, decât orice alt cetățean, pe plan internațional. Numai florentinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții, așteptând ce se va "băga": tacâm, nechezol, halva de culoarea hârtiei de împachetat, cu surcele în ea, poate salam... înțeleg și această nostalgie; absolut toate formele dragostei sunt poetice și înnobilează sufletele și trebuie să visăm la ele toată viața. * Dar acum mă refer la altă poezie, pur fantezistă, dar, desigur, admisibilă în principiu. Mă refer la acele stări "subliminale", vise cu ochii deschiși, vise prin care ne descărcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
curativ al apelor minerale, dar despre efectul lor politic binefăcător, despre igienizarea mentalității lor, nici un cuvânt... Dar sunt prea multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
asta este o ipoteză. După această îndelungată practică a psihiatriei, am înțeles abia ieri că realitatea dură a nebuniei nu se convertește doar în opusul ei, normalitatea; am înțeles că nebunia se poate transforma într-o ipotetică poveste, o stare poetică. Nu-i vorba aici de o figură de stil, ci de 6 simplă și cinstită constatare. * A fost o întâmplare banală, cu ocazia unei excursii a unui grup de pacienți cronici, suferind de diferite afecțiuni psihice. Suferințe grave, de felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mic poate fi și mai mic. Nu știi de unde sare iepurele infracțional! O politică adecvată în domeniul populației vârstnice trebuie să respecte realitatea stabilită pe plaiurile noastre. Povești de tipul bătrânilor care, la nevoie, trebuie cumpărați exprimă, desigur, potențialul nostru poetic prea bine cunoscut; dar tot atât de bine cunoscuta incapacitate practică a noastră. Văzut-ați undeva, la noi, magazine care să vândă bătrâni înțelepți? Tot așa și cu mofturile care pretind nu știu ce excese de politețe pentru bătrâni. Ați văzut ce efecte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau la capul copilului un dulce "nenia". (Îl regăsim și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului îi lipsesc acestui nefericit copil nedorit. Cea mai perfectă ambianță organizatorică, cel mai bun administrator al unui cămin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de a le asocia în exterior cu deosebită claritate, astfel încât rezultatul să pară un adevăr incontestabil. Așa s-ar putea explica caracterul eclectic al poveștilor marine cu pirați, care au apărut în secolul al XVII-lea, în Occident, prin mecanisme poetice, combinând atât elemente din imaginarul general al vieții pe mare, cât și toposuri mitice specifice unor narațiuni eroice, de călătorie sau de aventuri. Născut într-o epocă de maximă anvergură a comerțului maritim, a expansiunii coloniale, a războaielor navale, a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
participarea complice a autorităților locale la afacerile de contrabandă ; concurența între căpitanii echipajelor de pirați ; teama de Marina Regală și de pedeapsă ; risipirea irațională a prăzilor în petreceri ; lipsa unui scop înalt ; prezența trădărilor și a iertării regelui. Rarele accese poetice sunt generate de alunecările naratorului Israel Hands și de replicile lui Blackbeard, ultimul privit ca un lider uman, deloc violent gratuit, generos cu cei loiali, dar autoritar și obsedat de posteritate. Cititor de istorie, e fascinat de fixarea lucrurilor prin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost mari constructori de nave, deși comerțul pe apă a cunoscut destule epoci înfloritoare. Rarele documente nu vorbesc explicit despre acte de piraterie, cu figuri de tâlhari marini și cu acțiuni clare. Marea nu a trezit, la noi, decât nostalgii poetice, intimiste, egografice (începând de la exilatul Ovidiu), nicidecum eposuri de întindere. De înțeles la o națiune al cărei răgaz de visare a fost, multă vreme, inexistent și care a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
org) oriunde, a te bucura de orice plăcere) au fost evacuate exclusiv în spațiul ficțiunii, speranțele au rămas prizo nierele spectacolului improvizat anume. Fiindcă între adevă rurile obiective demistificatoare și insațiabila voință de a fi, constitutivă omului, se instaurează libertatea poetică, libertatea «remitifiantă». Mai mult ca niciodată resimțim că o știință fără conștiință, adică fără afirmare mitică a vreunei Speranțe, ar marca declinul definitiv al civiliza țiilor noastre, a subliniat, cândva, Gilbert Durand. Abia poetica și imaginația au redat speranțele omului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]