197,460 matches
-
obstacol, numit efectul Coandă, de asemenea cu numeroase aplicații în tehnică. Primul tratat românesc de hidraulică îi aparține lui Dionisie Germani (1877-1948), fiind publicat în anul 1942. Alți cercetători români, ca acad. Dumitru Dumitrescu și acad. Cristea Mateescu, și-au înscris numele alături de mari hidraulicieni ai secolului XX. În timp, hidraulica s-a dezvoltat diferențiindu-se două ramuri: Diferențierea celor două ramuri ale hidraulicii se datorează, pe de o parte, schematizării uneori excesive a mișcării reale a fluidelor, pentru a se
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
cuprinde monumentele istorice înscrise în Patrimoniul cultural național al României și aflate în localități ce încep cu litera T din județul Sibiu. Lista completă este menținută și actualizată periodic de către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național din România, prin intermediul Institutului Național al Patrimoniului, ultima
Lista monumentelor istorice din județul Sibiu - T () [Corola-website/Science/328044_a_329373]
-
Campionatul Danemarcei în 2005 și Liga Campionilor EHF în 2004 și 2005, alături de coechipiere faimoase precum Carmen Amăriei, Camilla Andersen, Cecilie Leganger, Bojana Popović, Maja Savić, Stéphanie Cano sau Emilia Tureï. La Slagelse, între 2002 și 2005, Austra Fridrikas a înscris 360 de goluri în sezonul regulat. Ea a purtat tricoul cu numarul 11, care acum este protejat, astfel încât nicio jucătoare a clubului să nu mai poată purta vreodată acest număr. În 2005, Fridrikas s-a reîntors în Austria, unde a
Ausra Fridrikas () [Corola-website/Science/328050_a_329379]
-
construită în secolul XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În satul Nucșoara, atestat documentar ca „villa libera Noxara vocata in districtu Hatzak adiacens” în anul 1394, se păstrează un lăcaș de cult pitoresc, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Construcție masivă din piatră brută și bolovani de râu, cu ziduri groase de 1,40-1,50 m, străvechea biserică, închinată praznicului „Înălțării Domnului”, este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară (7,90 x 5, 10 m
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
în Ceylon. Ei au adus 30 plante de ceai și apoi au creat o primă plantație de ceai pe moșia lor din Nuwara Eliya. Laurence nu a beneficiat de o educație sistematică. În cursul anilor 1846 - 1848, în loc de a se înscrie cum fusese planificat la Universitatea Cambridge, părinții au consimțit să-l ia cu ei într-un șir de voiaje prin Europa. Iarnă 1846-1847 au petrecut-o la Paris, apoi au drumețit prin Germania și Tirol, iar la sfârșitul anului 1847
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
cântat Mircea Florian, Angela Stoenescu, Eva Kiss și Iuliu Merca, acompaniați de grupurile conduse de Horia Moculescu și Radu Goldiș. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.688.000 lei. Numele scenaristului Paul Everac nu a fost înscris pe genericul filmului, el aflându-se în conflict public cu realizatorii. În versiunea finală s-a folosit un comentariu semnat de dramaturgul Teodor Mazilu și rostit în voce off de către Toma Caragiu. Filmul "" a avut parte de un succes la
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
crea propagandă Deși reformele au fost oarecum controversate, au fost întâmpinate cu ușurință de bună parte a populației. După încheierea războiului, mulți oameni erau dispuși să accepte conducerea comunistă în schimbul revenirii la traiul relativ normal; zeci de mii s-au înscris în partidul comunist și susțineau activ regimul. Cu toate acestea, era prezentă o nemulțumire latentă. Mulți polonezi au luat o atitudine care se poate numi „cooperare resemnată”. Alții, precum cei rămași din Armia Krajowa, Narodowe Siły Zbrojne și Wolność i
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
făcea parte din nobilimea poloneză (unii autori consideră ca făcea parte din nobilimea scăpătată) și deținea titlul ereditar de primar al Wolbórz-ului. La vârsta de 11 ani, Modrzewski pleacă la Cracovia pentru a învăța la școala parohială locală. Modrzewski se înscrie pentru studii universitare în anul 1517 și le termină doi ani mai târziu, primindu-și diploma pe 13 decembrie 1519. De asemenea, a studiat și în Germania, în Wittenberg, unde îl întâlnește pe Martin Luther și începe să își formeze
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii cauzelor și a concluziilor și învățămintelor pentru viitor. Planul general al lucrării sale se înscrie într-o tradiție bine cunoscută, cea a istoriei universale. Ibn Khaldun a avut geniul să sistematizeze reflecția asupra progresului societății oamenilor și a evoluției sale, să desprindă un ansamblu de legi determinând, după el, avântul și moartea imperiilor. Modelul său
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive ca patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Partenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastică, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ridicat prin grija Serviciului Român de Informații (SRI) chiar în locul unde aceștia au murit, a fost inaugurat la 20 decembrie 2012 pe bulevardul Drumul Taberei, la intersecția cu bulevardul Vasile Milea, în prezența șefului SRI, George Maior. Pe monument este înscris textul: "„În acest loc au căzut la datorie șapte luptători antiteroriști, în 24 decembrie 1989”". Monumentul este închinat și tuturor eroilor căzuți în misiunile antiteroriste înainte și după 1989. Din ordinul generalului Nicolae Militaru, luptătorii USLA conduși de colonelul Gheorghe
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
MApN: Romulus Garz, Ștefan Soldea, Petre Găinescu și Ionel Păduraru, luptători ai USLA, precum și Constantin Isac care fusese trimis în misiunea de apărare a sediului MApN ca reprezentant al FSN. Eroii USLA cinstiți prin acest monument sunt următorii: Gradele militare înscrise în dreptul lor au fost acordate post-mortem. La data decesului, Gheorghe Alexandru Trosca, șeful statului major al USLA, era locotenent colonel, Eugen Trandafir Cotună, șeful serviciului de protecție apropiată, era maior. Ceilalți luptători decedați erau subofițeri. De fapt, toată mascarada cu
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
și la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla. Simțul datoriei față de cei din rândurile cărora provine, sentiment care îl va caracteriza tot restul vieții, îl determină pe tânărul Neculau să se angajeze ca infirmier voluntar în timpul Primului Război Mondial. După obținerea bacalaureatului se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași avându-i profesori pe Ion Petrovici, Constantin Fedeleș, Ion Găvănescu și Petre Andrei. În anul 1920 se căsătorește cu Ana (Aneta) Arnăutu, învățătoare. În 1925 obține licența în filosofie și
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
Doina Furcoi a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris șase goluri. Doina Furcoi fost chemată pentru prima dată în 1968 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 117 de partide, în care a înscris 201 goluri. În 1976, Doina Furcoi a primit prin Decretul
Doina Furcoi () [Corola-website/Science/328205_a_329534]
-
a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris șase goluri. Doina Furcoi fost chemată pentru prima dată în 1968 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 117 de partide, în care a înscris 201 goluri. În 1976, Doina Furcoi a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”. În 1998, Doinei Furcoi i s-a conferit titlul de "„Maestru Emerit al Sportului”" pentru medalia de argint obținută
Doina Furcoi () [Corola-website/Science/328205_a_329534]
-
Rozália Soós a fost selectată să facă parte din națională de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris zece goluri. Cu cele zece goluri marcate pentru reprezentativă României, Soós a fost declarată golgeter al competiției. Rozália Soós fost chemată pentru prima dată în 1966 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 188 de
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
zece goluri marcate pentru reprezentativă României, Soós a fost declarată golgeter al competiției. Rozália Soós fost chemată pentru prima dată în 1966 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 188 de partide, în care a înscris 578 goluri. Rozália Soós este căsătorită cu un fost jucător, devenit apoi arbitru de polo pe apă, cu care are două fețe, Krisztina și Kinga. După retragerea din cariera sportivă, Soós a lucrat la Fabrica de Confecții din Târgu Mureș
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
1973, desfășurat în Iugoslavia. La Campionatul Mondial din 1973, în partida contra Ungariei, ea a jucat o parte din meci sângerând și cu arcada spartă, în urma loviturilor primite în special de la Klára Horváth-Csik. În total la acest campionat, Băicoianu-Cojocaru a înscris 19 goluri în 5 partide, fiind cea mai bună marcatoare a echipei României. De asemenea, Petruța Băicoianu-Cojocaru a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri. Petruța Băicoianu-Cojocaru fost chemată pentru prima dată în 1967 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 182 de partide, în care a înscris 285 goluri. Între 1970 și 1976, Băicoianu-Cojocaru a fost căpitanul reprezentativei României. Doina Petruța Băicoianu a fost căsătorită cu Pătru Cojocaru, șeful biroului bazelor sportive al Primăriei Timișoara. Conform acestuia: În Timișoara, a activat pentru câțiva ani ca asistent universitar
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
și întâlniri colegiale. În prezent este casă memorială. În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 109 era înscris Costin Petrescu, profesor la Școala de Arte București, cu propunerea „mare ofițer al Stelei”.
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
(n. 19 aprilie 1860, Iași - d. 19 aprilie 1936, Bacău) a fost un arhitect, urbanist, decorator, restaurator și publicist român. După ce a absolvit cursurile gimnaziale și liceale la Iași, s-a înscris la "Școala de Arte Frumoase" din Paris, pe care a absolvit-o în 1885. După absolvire, a călătorit mai bine de doi ani pentru specializare în Italia și Franța, cercetând în această perioadă monumente istorice. În 1887 s-a întors
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932. Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe actuala str. Eminescu Mihai 10, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Bacău cu codul LMI BC-II-m-A-00770. Casa are subsol și două niveluri, ferestrele, ornamentațiile și colonetele decorative deosebind-o de casele din jur. Până în 1990 a fost sediu al Notariatului de Stat Bacău. După 1990
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
Kollegienkirche din Salzburg este biserica Universității din Salzburg și se află în Universitätsplatz ("Piața Universității"). Construită în stil baroc, biserica este o clădire monument istoric și face parte din ansamblul "Centrul istoric al orașului Salzburg" înscris în Lista patrimoniului mondial al UNESCO. Arhiepiscopul Paris von Lodron a plănuit construcția unei biserici romano-catolici proprii a Universității din Salzburg pe terenul fostei Frauengarten. A fost nevoie însă de mai mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
nobiliara de Trăscău {Thoroczkay} a fost înlăturata de pe scena istoriei , cetatea acestora fiind distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege {Lobonți}. Cetatea se mai păstrează parțial și astăzi {zidurile incintei și două turnuri laterale} , fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice. Contele Karacsay Sandor (bătrânul) a deținut funcții importante, respectiv Vicecomite în comitatul Cluj, Comisar Gubernial și Președinte al Tribunalului Marțial din Cluj în timpul Revoluției de la 1848, membru în Dieta de la Cluj. Pietrele funerare ale lui Karacsay
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
gresie, un fragment mic de opaiț, o fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesubt, precum și două monede romane imperiale de argint, una cu efigia lui Marcus Aurelius, cealaltă cu a lui Commodus. Ruinele cetății Oratea, cu cod RAN , sunt înscrise în Lista monumentelor istorice din județul Argeș cu , construcția fiind datată la mijlocul sec. al XIV-lea. În anul 2007, Consiliul Județean Argeș a preluat cetatea Oratea în vederea reabilitării și redării acesteia circuitului turistic. Planurile de reabilitare includ realizarea unui drum
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]