21,555 matches
-
cu gaz, treabă la care am muncit toată ziua și tot n-am reușit s-o termin. Alberto a tras niște sfori și a ajuns tot În bucătărie, unde mînca mai bine și mai mult, ne prea ținînd cont de ce bagă În el. Noaptea, după epuizantele jocuri de canastă, priveam marea imensă, plină de reflecții cu pete albe sau verzui, sprijiniți unul de altul pe balustradă, dar fiecare În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că se află la numai 8 kilometri distanță, dar nici n-am ajuns bine la jumătatea drumului, că ni s-a și făcut somn. Am atîrnat o pătură Între un stîlp de telegraf și o bornă kilometrică și ne-am băgat sub ea - baie turcească pentru corp, baie de soare pentru picioare. După două sau trei ore, după ce pierduserăm fiecare aproape trei litri de apă, a trecut pe lîngă noi un mic Ford În care se găseau trei nobili cetățeni, morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Întreagă, desigur, dar peretele nu mai era, iar proprietarul barului a luat foc, plecînd nervos la secția de poliție ca să depună plîngere. În cîteva minute și-a făcut apariția un polițist, să afle ce era cu tot scandalul. L-a băgat pe sergent Într-un colț, să vorbească cu el. CÎnd s-au alăturat din nou grupului nostru, sergentul s-a lansat Într-o tiradă Împortiva tovarășului meu de călătorie și, pe deasupra, Îi mai și făcea cu ochiul, pentru ca acesta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu au dat nici un semn cum că i-ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei interminabile ne-a forțat să schimbăm cîteva vorbe cu singurii oameni albi din mașină, singurii de altfel cu care puteam să facem conversație, din moment ce indienii, precauți, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne-a oferit o cameră cu paturi și mîncare, ceea ce reprezenta tot ce aveam nevoie. Următoarea dimineață am mers În vizită la pacienții din micul spital. Oamenii care sînt la conducere fac o treabă grozavă, chiar dacă trece fără a fi băgată În seamă. Starea generală a locului este jalnică; două treimi dintr-o zonă mică - mai mică decît o jumătate de cvartal - este destinată unei „zone bolnave“, acolo desfășurîndu-se viețile a 31 de condamnați. Așteaptă sosirea morții rămînÎnd indiferenți la trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ei obișnuiți - e incalculabil, iar riscul era extrem de mic pentru noi. PÎnă În ziua de azi, singurii care s-au infectat au fost un infirmier din Indochina, care trăia cu pacienții săi, și un călugăr excesiv de zelos, despre care nu bag mîna-n foc. LA COLONIDA DE SAN PABLO Colonia din San Pablo Ziua următoare, duminică, eram În picioare și gata să vizităm colonia, dar pentru a ajunge acolo trebuie să iei barca și, fiindcă nu era zi de lucru, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ideea ne surîdea, așa că am Început să ne facem planuri să mergem la Manaos etc. Mie mi se infectase piciorul, așa că am ratat meciul de după-amiază și, În schimb, am trăncănit vrute și nevrute cu dr. Bresciani și, foarte tîrziu, m-am băgat În pat. Marți dimineața, Alberto Își revenise complet, așa că am mers la complexul unde dr. Montoya operase ulna unui bolnav de lepră, cu rezultate, pare-se, remarcabile, cu toate că tehnica folosită lăsa mult de dorit. După-amiaza am mers la pescuit Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ridicole, cum am eu. Într-una dintre cele patru undițe s-a prins cel mai mare pește; am muncit din greu ca să-l aducem pe punte. Am stat de pază pînă dimineața, cînd am acostat la mal și ne-am băgat sub plasa de țînțari, fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele cu nadă se făcuseră nevăzute peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la Canal Poarta Albă - Peninsula - până după moartea lui Stalin (1953), când am fost transferați la închisoarea din Gherla. La Canal am fost supuși la munci grele: spart piatră, încărcat vagoane etc. Tot aici am fost lovit în repetate rânduri, băgat la carceră etc. La Gherla am lucrat în fabrică diferite munci; tot aici am fost supus la cea mai îngrozitoare pedeapsă: băgat la carceră timp de 15 zile și 15 nopți fără întrerupere, într-o carceră de 40 pe 40
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost supuși la munci grele: spart piatră, încărcat vagoane etc. Tot aici am fost lovit în repetate rânduri, băgat la carceră etc. La Gherla am lucrat în fabrică diferite munci; tot aici am fost supus la cea mai îngrozitoare pedeapsă: băgat la carceră timp de 15 zile și 15 nopți fără întrerupere, într-o carceră de 40 pe 40 cm, unde abia de intrai fără haine, regimul era și de înfometare, adică în prima săptămână primeai un sfert de rație de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare. Nu o dată s-a întâmplat așa ceva. Părintele Ioan, având o memorie excepțională știa pe dinafară rânduiala Sf. Liturghii. Preoții catolici se adunau sub paturile etajate și luau parte la Sf. Liturghie seacă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am hotărât să nu lucrăm ci să serbăm Învierea; eram în schimbul de noapte și era aproape ora 12 (nu aveam ceas dar am aproximat). La un moment dat, s-au stins toate lămpile și doi preoți, unul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce politică am făcut? Eu i-am răspuns că n-am făcut politică, decât politica lui Cristos, ca să ne iubim unul pe altul. M-a pus să iscălesc cele declarate și apoi m-am întors în celulă. Când m-au băgat în subsol, la ușă mi-a venit rău. Am vomat sânge din plămâni. Gardianul mi-a adus un lighean de circa 4 litri. Sângele s-a oprit cu greu. Era cam 1 litru și jumătate sânge închegat. Din întâmplare a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toate lucrurile. Luați, de pildă, pregătitul mâncării. Ai făcut-o nesărată, n-ai fiert-o bine sau ai afumat-o, cum va fi mâncarea? Va fi cum ai făcut-o! Cine-i de vină? Tu ești vinovatul, pentru că n-ai băgat de seamă. Atunci ce-i de făcut? N-ai de făcut altceva, decât s-o mănânci cum ți-ai pregătit-o. Luați, apoi, munca de la câmp: n-ai arat bine, n-ai semănat sămânță bună, ai prășit de mântuială, ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
duci până la capăt. Dar eu sunt bătrân, nu mai am timp, mi-a trecut vremea! Dacă în alte lucruri va fi târziu, pentru că n-am început mai degrabă, apoi în această afacere niciodată nu va fi târziu. Totuși trebuie să băgăm de seamă ca nu cumva moartea să ne prindă pe neașteptate, căci “ziua Domnului ca un tâlhar va veni și nu va întârzia”. (1Pt 3,9-10). Ferice de noi dacă vom avea totdeauna prezente în minte aceste lucruri! Vor fi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noutăți. Eu însă nu prea aveam ce să-i ofer în acest domeniu, în afară poate de plecarea precipitată a unuia dintre prietenii noștri la munte... Aranjuez însă se înfurie și dezlănțui un adevărat rechizitoriu împotriva mea, care, zicea el, băgat până peste cap în această romanțioasă aventură de alcov, îmi pierdusem tot simțul realității, tot simțul răspunderii și toată conștiința. Supărarea lui era cu atât mai mare cu cât se simțea el însuși în primejdie, fără să fi avut nici o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dat atenție și am trecut prin spatele său. La intrarea în imobil, portarul prezida un cenaclu. Cu toate acestea am intrat și începusem să-mi pregătesc cheile, cugetând că pentru nimic în lume n-aș vrea ca vecinii tăi să bage de seamă fie ce-o fi. Soarta a vrut însă să mă combine în ascensor cu o doamnă blondă, grande e maestosa, care de asemenea urca la etajul patru. Am început să am o presimțire care, curând, se transformă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
niciodată acum câteva săptămâni că, ridicându-mă împotriva intoleranței, combăteam propria mea cauză... Dorința de a rupe, de a pune capăt acestei stări de perpetuă umilire nu față de alții, dar față de mine însumi. Giglio îmi tot spunea ieri: ferește-te, bagă de seamă, ai grijă! Nu eu. Alții! Alții ar trebui să se ferească, să bage de seamă și să aibă grijă! Lucrurile evoluează după legi necunoscute și ciudate și ar putea să se piardă din cauze mici, pe care nici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a rupe, de a pune capăt acestei stări de perpetuă umilire nu față de alții, dar față de mine însumi. Giglio îmi tot spunea ieri: ferește-te, bagă de seamă, ai grijă! Nu eu. Alții! Alții ar trebui să se ferească, să bage de seamă și să aibă grijă! Lucrurile evoluează după legi necunoscute și ciudate și ar putea să se piardă din cauze mici, pe care nici nu le bănuim... și ce dacă se pierd? De ce atâta panică și preocupare zadar nică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
puțin zece minute bune. Nici o preocupare față de faptul că eram de față, față de faptul că toate acestea puteau să mă supere foarte tare, să mă doară. Era un amuzament care nu mai ține cont de nimic și de nimeni. și bagă de seamă că nu mă refer la conveniențe, oricât ar fi de re gre tabil lucrul acesta. Mă gândesc la ceea ce cred că îți for mu lasem deja, căci este una din ideile mele fixe, și anume ceea ce nu mesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întotdeauna... Tata susține însă că schițele ar trebui restituite familiei. Eu însă nici nu vreau să aud de așa ceva. Apoi, spre sfârșit, o imagine imprecisă a lui Mihai... E undeva în apropiere, amestecat printre mulți alții, și eu nici nu băgasem de seamă că ar fi el. și totuși știu că e el! De aceea, opresc un rest de băutură dintr-o sticlă și mă pregătesc s-o beau cu gândul la dânsul... Un gând și un pahar de vin închinat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Așadar, cu mine se-ntâmpla la fel, numai că nu știam de ce. Cerneală era și în noaptea de-afară a satului. Castelul de apă domina întreg ținutul, sustrăgându-i pământul și cerul, iar pentru toți cei din sat, pentru cei băgați la cerneală și abandonați, nu mai exista decât locșorul acela unic, minuscul, în care tocmai se găseau. De pretutindeni orăcăiau broaște, lărmuiau greieri, arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei doi nici măcar n-au băgat de seamă ce mă apăra de ei. Mi-am amintit de câteva poezioare, pe care le-am rostit în cap de parcă le citeam scrise pe căptușeala de mătase. Gâturile securiștilor păreau bătrâne, iar obrajii uzați, și când cei doi domni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
între degete și și-a ridicat vârful cravatei așezându-l pe masă lângă pahar, l-a privit de parcă ar fi numărat dungile, apoi a spus ca și când ar fi vrut să mă împace cu ceva: „În regulă, bine și-așa, te băgăm noi la apă. Până la fund“. Apoi a luat paharul de pe masă și o dată cu el și vârful cravatei, care i-a căzut la loc pe burtă, și a băut paharul dintr-o sorbitură. În timp ce se ștergea la gură, m-am gândit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ducând vertical arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare, i-am povestit de frigiderul meu pe care se află ceașca în care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]