19,733 matches
-
de teme. și, mai ales, a creat noi baze electorale. Fascinația pentru sexualitate a dus În mod firesc la o politică a sexelor: femeile și homosexualii, subordonate, respectiv invizibili, În partidele radicale tradiționale, s-au impus acum ca subiecți istorici legitimi, cu drepturi și solicitări proprii. Tineretul și entuziasmul său au trecut În centrul atenției, mai ales când s-a instituit dreptul de vot la 18 ani. Prosperitatea epocii a Încurajat un transfer de atenție dinspre producție spre consum, dinspre necesitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un Tratat de Bază cu RDG, ratificat de Bundestag În 1973, prin care autoritățile de la Bonn continuau să-i acorde automat cetățenie oricărui locuitor al RDG ce reușea să treacă În Vest, dar renunțau la pretenția că este singurul reprezentant legitim al tuturor germanilor; un tratat cu Praga (1973) și schimbul de „reprezentanți permanenți” cu RDG În mai 1974. Pentru aceste realizări și după un pelerinaj emoționant În Polonia, În cursul căruia a Îngenuncheat În semn de omagiu În amintirea ghetoului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 80 de țări, inclusiv de Statele Unite. Într-un ecou ironic al schimbărilor de la Bonn, liderii RDG au Încetat și ei să vorbească despre „Germania” și au Început să menționeze cu siguranță crescândă RDG, ca stat german distinct și perfect legitim, cu un viitor propriu - Întemeiat, susțineau ei acum, nu doar pe antifascismul germanilor „buni”, ci pe teritoriul și patrimoniul Prusiei. Dacă În 1968 Constituția RDG amintea dezideratul unificării sub steagul democrației și al socialismului, În Constituția modificată din 1974 fraza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adauge multe altele. Un anumit model de Europă unită Începea, Într-adevăr, să capete contur. Regionalismul, sinonim odinioară cu recidiva lingvistică sau folclorismul nostalgic, devenise o identitate alternativă, la nivel „subnațional”, care lua locul națiunii și era cu atât mai legitimă cu cât purta pecetea aprobării oficiale de la Bruxelles și chiar (evident, cu mai puțin entuziasm) pe cea a capitalelor naționale. Locuitorii acestei Comunități tot mai parcelate aveau acum multiple afinități elective, variabile ca importanță cotidiană și rezonanță culturală. Ei erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publică pentru „euro-scandalurile” ocazionale pe umerii unei clase invizibile de „eurocrați” nealeși, a căror proastă reputație nu avea costuri politice. Între timp, bugetul exagerat al Comunității era apărat de beneficiarii și promotorii săi deopotrivă, În numele „armonizării” transnaționale sau a compensării legitime, și alimentat din sacul aparent fără fund al Comunității. Pe scurt, „Europa” devenea treptat un „pericol moral” semnificativ, după cum jubilau oponenții ei cârcotași, mai ales În Marea Britanie. Efortul de a depăși fragmentarea continentului prin măsuri strict tehnice era evident politic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
direct, dar depind de relații de patronaj și clientelism care se potențează reciproc. Drepturile legale sunt Înlocuite de turnătorie, răsplătită după merit cu un post sigur sau o promovare. Pentru a-și atinge chiar și obiectivele cele mai modeste și legitime - tratamente medicale, nevoi materiale, oportunități educaționale -, oamenii sunt nevoiți să Încalce legea Într-o varietate de feluri minore, dar corupte. Ceea ce explică În mare măsură amplificarea cinismului În acești ani. Un singur exemplu spune mult: fabricile de tractoare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și guvernat de satrapi comuniști locali care controlau teritoriul și care l-au transformat la scurt timp Într-un paradis al contrabandei și al spălării de bani. Cum Transnistria asigură 90% din electricitatea Moldovei, noii conducători aveau o resursă economică legitimă cu care puteau șantaja Chișinăul. Independența Transnistriei nu a fost recunoscută de Moldova sau de altcineva: nici măcar Moscova nu a mers atât de departe Încât să acorde oficial legitimitate regiunii separatiste. Dar clivajul din mica Moldovă prefigura problemele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uriașe pe termen scurt și fără nici un risc. La apogeul său, una dintre ele (escrocheria „Caritas”, care a funcționat din aprilie 1992 până În august 1994) a atras aproximativ patru milioane de participanți - aproximativ o cincime din populația României. Asemenea privatizării „legitime”, aceste scheme piramidale (frecvente și În Rusia) canalizau banii depunătorilor către mafii formate pe scheletul vechilor rețele de partid și al fostelor servicii secrete. La 14 ani de la căderea lui Ceaușescu, 66% din industria românească se afla Încă În proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-a construit baza electorală exploatând xenofobia obstinată a vechii Rusii, „poporul rus a ajuns națiunea cea mai umilită de pe planetă”. Cu toate neajunsurile ei, Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost trăită de rușii mai vârstnici ca o profundă umilință, mulți dintre ei Împărtășind resentimentele armatei sovietice față de expansiunea NATO și incapacitatea Rusiei de a o Împiedica. Dorința de a redobândi „respectul” internațional a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țărilor baltice și 70 În Uniunea Sovietică. Partidul-stat exercitase un monopol al puterii. Legile, instituțiile și poliția lui reprezentaseră singura autoritate pe aceste teritorii. Cine avea dreptul să spună acum, privind În urmă, că, de fapt, comuniștii nu fuseseră conducătorii legitimi? Ei fuseseră recunoscuți ca atare de guvernele străine și nici o curte sau un tribunal internațional nu catalogase vreodată comunismul drept o orânduire criminală. Atunci, cum putea fi cineva pedepsit retroactiv pentru că se conformase legilor comuniste sau slujise statul comunist? Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nou, la expirarea termenului, la Începutul secolului XXI), care prevede ca toți cei ce dețin sau vizează funcții În administrația de stat să fie cercetați cu scopul descoperirii unor posibile legături cu fostele servicii de securitate. Acest obiectiv, care părea legitim, a deschis Însă larg poarta abuzurilor. Multe dintre numele aflate pe liste de informatori ale fostei poliții secrete erau, așa cum s-a aflat, numele unor „candidați”: oameni pe care regimul spera să-i oblige să colaboreze. Printre ele se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țările de pe continent nu erau singurele care se temeau că vor rămâne În afara Europei. Din perspectiva moldovenilor vorbitori de română, vecinii lor de la vest aveau o șansă istorică. Spre deosebire de locuitorii Republicii Moldova, românii erau văzuți de Occident ca niște candidați perfect legitimi, deși indolenți, și aveau asigurat un viitor european. De la București, lucrurile se vedeau Însă altfel: România Însăși părea În pericol de a nu fi acceptată. În 1989, când tovarășii lui Ceaușescu au Început Într-un târziu să se Întoarcă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puterii armate este pentru cetățeni o garanție reconfortantă. Siguranța cetățenilor este misiunea statului. și nu existau semne că În viitorul apropiat Bruxelles-ul va dori sau va putea să preia această responsabilitate. În această privință, statul a rămas principalul reprezentant legitim al cetățenilor, cu un prestigiu pe care uniunea transnațională a europenilor, cu toate pașapoartele și parlamentele ei, nu-l putea egala. Europenii aveau libertatea de a apela, peste autoritatea propriului guvern, la judecătorii europeni și este de necrezut cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernele-marionetă locale Își puneau În aplicare propriile proiecte criminale - fusese Întotdeauna doar pe jumătate adevărat. Însă, cu o importantă excepție, În Europa Occidentală ocupată autoritatea nu era exercitată de regimuri Împuternicite de popor - și nu existau deci guverne naționale evident legitime care să poată fi trase la răspundere pentru acțiunile lor. Germanii n-ar fi putut face ce au făcut În Norvegia, Belgia sau Olanda ocupată fără cooperarea localnicilor (În Danemarca, singura țară fără colaboraționiști, evreii au supraviețuit). În toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel singurul regim din timpul războiului care putea revendica o continuitate, oricât de neverosimilă, cu instituțiile democratice antebelice. Cel puțin până la sfârșitul anului 1942, o majoritate covârșitoare a populației franceze a privit Vichy-ul și instituțiile sale ca pe o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul instalării unui regim de ocupație costisitor Într-o țară atât de mare precum Franța, furnizându-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar disparate, ci și contrarii fiind admirabile. Spre deosebire de autorii multor altor tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept „rudele sărace” ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice ale ultimilor 60 de ani. Deducem de aici că În demersul său a prevalat țintirea directă a Adevărului, și nu scrutarea printre gene a ideologiei și nici emfaza Înecată În concepte și speculații meschine a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țara Galilor 643 mișcarea naționalistă scoțiană 644 mișcarea pentru drepturile omului 462 Mișcarea pentru Independența Letoniei 590 Mișcarea pentru pace 210 mișcarea Solidaritatea - vezi Polonia mișcări de rezistență; colaboraționiști 52; dezarmarea 54; integrarea 73; lipsa experienței politice 74; părerile guvernelor legitime 73; pedepsele invocate 52; politici 73; sursă a mândriei naționale 51; suspiciunile 73-74 mișcări separatiste În Europa de Vest 640-651 mișcări și partide dedicate unei cauze unice 447-448 mișcări studențești; Cehoslovacia 404-405, 409; Franța 377-381; Germania de Vest 386-388; Italia 381-384; Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioada neagră a comunismului, regim ilegal și criminal. Guvernarea comunistă nu a avut lege. Au condus după bunul plac și din ordinele Moscovei care a făcut cele mai multe și înfiorătoare crime în rândurile legionare. Comunismul s-a născut în Occident, reacție legitimă împotriva capitalismului exploatator și jefuitor, conceput de evrei. Comunismul a transformat victimile în călăi pentru ca, la rândul lor, călăii să producă alte victime. El a fost conceput și manevrat de ființa iudaică, evreii fiind prezenți la conducerea tuturor partidelor comuniste
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat și ucis în torturi grele pentru a-l converti la comunism, furându-i membrii de partid. La fel și în zilele noastre, continuatorul legitim al lui Titel Petrescu, inginerul Cunescu, prin râvne oculte și ticăloase, a fost înlocuit de la conducere, iar partidul a fost capturat de comuniști, în frunte cu marele prosovietic, comunist și agent kaghebist, Ilici Iliescu, năpârcă îmbătrânită în rele (vezi numai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
folosit violența ca metodă de luptă ci doar s-au apărat atunci când legile țării nu erau respectate tocmai de cei ce le „fabricau”. „Declarăm în fața lui Dumnezeu și a istoriei noastre că violențele noastre au fost totdeauna de apărare și legitim răspuns. Inițiativa ilegalităților și a violențelor revine în întregime inamicilor noștri.” (Ion I. Moța) Legionarii au fost și sunt soldați fără sabie, arma lor a fost pătimirea, temnița și jertfa. Legionarii au fost permanent supuși violențelor și ținuți în afara legii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se revarsă în suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă în stare de legitimă apărare, nu omori, ci lupți pentru Patrie, pentru credință, pentru Dumnezeu.” (Neculai Totu, Însemnări de pe front). În câteva cazuri, am fost puși în situația grea și nedorită de a ne apăra cu sabia. Altfel nu am mai fi existat. Ne-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lor s-a dovedit a fi imposibilă)<footnote Alexander, Jeffrey, Twenty Lectures. Sociological Theory since World War II, Columbia University Press, New York, 1987, p. 380. footnote>, ele se cer a fi folosite pe ,,universul” de discurs pentru care se dovedesc legitime (corect aplicabile), absolutizarea uneia sau alteia ducând la o eroare fundamentală. Aceste trei perspective sunt<footnote Hatch, Mary Jo, Organization Theory, Oxford University Press, New York, 1997, pp. 4-5. footnote>: substanțialismul (modernismul, viziunea clasică) are drept paradigmă teza conform căreia lumea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
decizie vor purta amprenta specifică a celui care vede în acțiunea sa o expresie a comandamentelor divine. Un asemenea om acționează sub puterea de constrângere și stimulativă a mentalității „care aspiră în mod profesionist, sistematic și rațional la un câștig legitim”<footnote Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 180. footnote>. Managementul resurselor umane va lua în considerare această caracteristică a credinciosului atunci când își elaborează proiectele sale de antrenare a resurselor umane în implementarea lor. Percepția
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
dar, în special, de a rezolva diferențele de interese în cadrul organizațiilor, de a rezolva conflictele și a găsi mijloacele (motivaționale și organizaționale) de a mobiliza grupuri profesionale diverse spre un scop comun. „Managementul ar putea fi privit ca funcție de coordonare legitimă, oriunde conflictul între aceste interese deosebite* a putut fi trecut pe prim plan, iar răspunsuri inovative pot fi formulate”<footnote Deetz, Stanley A., Democracy in an age of corporate colonization, State University of New York Press, New York, 1992, p. 5 (* interesele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sensul său științific - implică „apariția relației de muncă și a «muncitorului liber» care își vinde capacitatea sa de muncă”<footnote Godelier, Maurice, L’idéel et le matériel, Fayard, Paris, 1984, p. 32. footnote>. În acest sens, analiza muncii are „teren legitim” doar pentru societatea capitalistă. După părerea împărtășită de noi, conceptele nu sunt neutre sub aspectul considerațiilor lor, ci sunt create în contextul unui câmp larg de subsensuri, consecințe și atitudini induse. Folosirea unui concept aduce după sine o serie de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]