20,316 matches
-
octombrie 2010, canalul a început să difuzeze selectați spectacole în limba română. Pe 12 octombrie, 2011, alimentarea Europa Centrală și de Est a fost separat din Europa, Orientul Mijlociu și Africa; ca urmare, primul menține propriul program și promo-uri în limba maghiară și română, precum și bloc-preșcolară orientate Cartoonito, care a fost adăugat atât feed-uri în același timp. În februarie 2012, canalul a început să accepte publicitatea comercială în afara Poloniei, a cărui hrană accepta, de asemenea, publicitatea tradițională. Din martie 2012, Boomerang primit
Boomerang (Europa) () [Corola-website/Science/334734_a_336063]
-
, denumită și Bătălia de la Sighișoara, a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
, denumită și Bătălia de la Sighișoara, a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în Moldova împotriva forțelor ruse aflate sub comanda generalului Ustrugov. El
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
că o bătălie împotriva lui Lüders ar fi decisivă pentru campania din Transilvania așa că a decis să-și concentreze forțele. El i-a ordonat colonelului Farkas Kemény, comandantul Diviziei din Cluj, să meargă la Sighișoara și să sprijine principalele forțe maghiare în lupta împotriva Corpului V al Armatei Ruse. Rămășițe ale celor patru divizii din Sibiu și părți ale diviziilor din comitatele Brașov și Trei Scaune au fost concentrate la Cristuru Secuiesc, pe care Bem l-a ocupat. Grupul colonelului József
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
aproximativ 10-12.000 de soldați de infanterie și cavalerie și mai mult de 30 de tunuri. Cu toate acestea, Bem a avut la dispoziție doar 6.000 de soldați și 12 tunuri pe câmpul de luptă. Aripa dreaptă a armatei maghiare consta dintr-un batalion de infanterie cu două tunuri amplasate în apropierea drumului de la Odorhei către Albești. Centrul armatei maghiare conținea 8 tunuri, împreună cu unități de cavalerie și 4 formațiuni de infanterie. Două batalioane de infanterie au fost poziționate pe
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
a avut la dispoziție doar 6.000 de soldați și 12 tunuri pe câmpul de luptă. Aripa dreaptă a armatei maghiare consta dintr-un batalion de infanterie cu două tunuri amplasate în apropierea drumului de la Odorhei către Albești. Centrul armatei maghiare conținea 8 tunuri, împreună cu unități de cavalerie și 4 formațiuni de infanterie. Două batalioane de infanterie au fost poziționate pe partea stângă, deasupra aducțiunii unui curs de apă ce traversa drumul de la Sighișoara către Albești. Rezervele au fost plasate cu
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
au fost plasate cu aproximativ 1.000 de metri în spate. Lüders avea sub comanda sa aproximativ 12.000 de soldați și 30 de tunuri. El era îngrijorat de faptul că ar putea avea loc un atac al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
aliate comandate de generalul Eduard Clam-Gallas. Grupul său, format din șase batalioane de infanterie, câteva unități de cazaci și 6 sau 8 tunuri, trebuia să-și unească forțele cu Corpul V Rus. După ce a aflat la 8 dimineața că oastea maghiară a fost observată de pe drumul spre Odorhei, comandantul Corpului V a ordonat șefului său de staf major (generalul Skariatin) să se pregătească pentru a lupta cu trupele generalului Essaułov. Skariatin și-a mutat trupele înspre vadul de pe drumul între Sighișoara
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
În jurul orei 14, rezistența rusă de pe aripa dreaptă a început să slăbească. Ivin a trimis două companii din primul batalion pentru a consolida poziția. Comandantul Corpului V a ordonat artileriei și cavaleriei de rezervă să atace aripa dreaptă a armatei maghiare, de pe cealaltă parte a câmpului de luptă. După ce a obținut informații că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe pentru a asigura acest drum. Cavaleria generalului Ivin a încercuit aripa dreaptă a armatei maghiare după
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
trimis două companii din primul batalion pentru a consolida poziția. Comandantul Corpului V a ordonat artileriei și cavaleriei de rezervă să atace aripa dreaptă a armatei maghiare, de pe cealaltă parte a câmpului de luptă. După ce a obținut informații că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe pentru a asigura acest drum. Cavaleria generalului Ivin a încercuit aripa dreaptă a armatei maghiare după sosirea bateriei de artilerie și a unor unități de cavalerie. Rezistența husarilor a fost
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
armatei maghiare, de pe cealaltă parte a câmpului de luptă. După ce a obținut informații că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe pentru a asigura acest drum. Cavaleria generalului Ivin a încercuit aripa dreaptă a armatei maghiare după sosirea bateriei de artilerie și a unor unități de cavalerie. Rezistența husarilor a fost spartă, iar cavaleria rusă a ajuns în spatele maghiarilor. Ungurii au rupt frontul și au început să se retragă către Albești, fiind urmăriți de ruși. În
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
spartă, iar cavaleria rusă a ajuns în spatele maghiarilor. Ungurii au rupt frontul și au început să se retragă către Albești, fiind urmăriți de ruși. În acest timp, oștile comandate de colonelul Dobanay au fost învinse de trupele generalului Clam-Gallas. Armata maghiară a avut pierderi importante: aproximativ 1.200 de oameni morți, 500 de prizonieri și 8 tunuri capturate de inamic. Pierderile rușilor nu sunt cunoscute. Sándor Petőfi, poet și revoluționar maghiar, a dispărut în luptă și se presupune că a murit
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
capturate de inamic. Pierderile rușilor nu sunt cunoscute. Sándor Petőfi, poet și revoluționar maghiar, a dispărut în luptă și se presupune că a murit pe câmpul de bătălie. Printre cei morți s-a aflat și cărturarul sas Anton Kurz. Oștile maghiare s-au retras la Târgu Mureș unde s-au alăturat diviziei din Cluj, după care s-au retras regrupate către Sibiu. Acolo, Bem a câștigat ultima sa victorie împotriva oștii conduse de generalul rus Hasford.
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
vremea publicării sale și ulterior, fiind tradus în mai multe limbi și ecranizat de patru ori până în prezent. "Omul de aur" este cel mai cunoscut și mai citit roman al lui Jókai, influențând operele literare ulterioare ale mai multor scriitori maghiari. În toamna anului 1828, corabia „Sfânta Barbara”, comandată de căpitanul Mihály Tímár, transporta pe Dunăre de la Galați către Ungaria o încărcătură de 5.000 de tone de grâu și doi pasageri: comerciantul grec Euthym Trikalisz (proprietarul încărcăturii) și fiica sa
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Osmanischen Reichs" a istoricului francez Baptistin Poujoulat și "Osmanografia" a lui Sámuel Decsy. Existența pe Dunăre a unei „insule a nimănui” care nu aparținea în anii 1860 în mod oficial nici Ungariei și nici Turciei a fost evidențiată de naturalistul maghiar Imre Frivaldszky. Această insulă se numea Ada Kaleh și era situată în apropiere de defileul acvatic de la Porțile de Fier, fiind trecută pe hărțile contemporane sub numele de Orșova Nouă. Ea constituie cu siguranță unul dintre modelele care au stat
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
realistă și natura pesimistă a romanului s-ar datora probabil dezamăgirii politice trăite de Jókai în acei ani. Personajul Noémi ar fi fost inspirat potrivit mai multor biografi - inclusiv Sándor Bródy și Mikszáth - de Ottilia Lukanics, una dintre iubitele scriitorului maghiar de la începutul anilor 1870. Povestea lui Ali Ciorbadji este posibil să fie inspirată de cea a bancherului aromân Gheorghe Sina, originar din Grecia, despre care unele surse afirmă că Poarta Otomană ar fi cerut guvernului habsburgic extrădarea sa în Turcia
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
au oferit totuși informații care să contribuie la determinarea popularității scrierii. În perioada 1954-1962, de exemplu, au apărut în diverse ediții aproape 300.000 de exemplare ale cărții. Potrivit sondajului public "A Nagy Könyv" efectuat în anul 2005 de Televiziunea Maghiară, romanul lui Jókai s-a plasat pe locul 5 în topul celor mai populare romane publicate în Ungaria și pe locul 4 în topul celor mai populare romane maghiare. Romanul lui Jókai se încadrează în romantismul literar, autorul cultivând imaginația
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
sondajului public "A Nagy Könyv" efectuat în anul 2005 de Televiziunea Maghiară, romanul lui Jókai s-a plasat pe locul 5 în topul celor mai populare romane publicate în Ungaria și pe locul 4 în topul celor mai populare romane maghiare. Romanul lui Jókai se încadrează în romantismul literar, autorul cultivând imaginația și fantezia creatoare în dauna rațiunii, descriind contemplativ natura, prezentând întâmplări eroice din trecut și construind personaje idealizate precum Mihály Tímár. Spre exemplu, călătoria corabiei „Sfânta Barbara” devine un
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
și o idealizare a unei societăți utopice neatinsă de puterea corupătoare a banului. Sintagma de „om de aur” atribuită lui Mihály Tímár are mai multe semnificații. Personajul este un „om total”, cu două laturi distinctive: una pragmatică (cea de patriot maghiar care luptă pentru dezvoltarea țării sale) și una artistică (obsesia romantică față de frumusețea naturii și de istoria locurilor). Trăind o experiență revelatoare, Tímár renunță la renume și avere pentru a trăi în mijlocul naturii pașnice de pe „insula nimănui” alături de frumoasa Noémi
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
o recenzie în ziarul budapestan de limba germană "Ungarischer Lloyd", ce a fost publicată la 25 ianuarie 1872. Farkas Szőcs a publicat o recenzie critică a romanului în ediția din 6 februarie 1873 a revistei "Erdély" din Târgu Mureș. Criticii maghiari au considerat " Omul de aur" ca roman autobiografic, ca roman naiv cu tentă socială sau ca basm. István Sőtér, unul dintre exegeții operei jókaiene, scria următoarele despre întâmplările prezentate în acest roman: „Nu realitatea va fi transformată în ficțiune, ci
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
de 97 de minute. Cea mai cunoscută ecranizare este cea realizată de Viktor Gertler; filmul avea o durată de 107 minute și a fost lansat la 13 decembrie 1962. Rolurile principale erau interpretate de unii dintre cei mai celebri actori maghiari ai vremii: András Csorba (Mihály Tímár), Ilona Béres (Tímea), Ernö Szabó (Ali Csorbadzsi), Marianne Krencsey (Athalie), Zoltán Greguss (Brazovics), Hilda Gobbi (doamna Brazovics), Frigyes Bárány (Imre Kacsuka), Ildikó Pécsi (Noémi), Juci Komlós (Teréza) și Zoltán Latinovits (Tódor Kristyán). Ultima ecranizare
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Capitularea de la Șiria a avut loc la 13 august 1849 în localitatea Șiria (în ) și a pus capăt Revoluției Maghiare de la 1848-1849. Tratatul de pace a fost semnat de generalul maghiar Artúr Görgey (reprezentantul revoluționarilor maghiari) și contele Theodor von Rüdiger (reprezentatul Armatei Imperiale Ruse). În urma capitulării, generalul austriac Julius Jacob von Haynau a fost numit guvernator plenipotențiar imperial al
Pacea de la Șiria () [Corola-website/Science/334832_a_336161]
-
Capitularea de la Șiria a avut loc la 13 august 1849 în localitatea Șiria (în ) și a pus capăt Revoluției Maghiare de la 1848-1849. Tratatul de pace a fost semnat de generalul maghiar Artúr Görgey (reprezentantul revoluționarilor maghiari) și contele Theodor von Rüdiger (reprezentatul Armatei Imperiale Ruse). În urma capitulării, generalul austriac Julius Jacob von Haynau a fost numit guvernator plenipotențiar imperial al Ungariei și a supus-o cu brutalitate. După ce rușii au intervenit
Pacea de la Șiria () [Corola-website/Science/334832_a_336161]