21,807 matches
-
M-am întrebat mereu, fără să-mi pot răspunde vreodată, cum se împacă această dragoste de trecutul românesc cu admirația lui față de comunismul de la răsărit... Și cred că toți eroii romanelor lui Sadoveanu, dacă n-ar fi fost numai ficțiuni poetice, s-ar scula legiune din morminte să-l alunge cu sabia de foc [12] pe cel ce-și trădează propriii săi copii sufletești... Romanele scriitorului polon, atmosfera din casă și cele ce citeam în „Neamul Românesc” au statornicit definitiv structura
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să fie cunoscut în cercul scriitorilor din Suceava unde, pe acea vreme, se remarcau Dragoș Vicol, poet și romancier, povestitorul George Sidorovici și alții care, pe când avea doar paisprezece ani, l-au debutat în ziarul local „Zori noi”. O STARE POETICĂ La Fălticeni Labiș venise din Mălinii adunați sub muntele Hălăuca care desparte satul de Pipirig. La Pipirig era obârșia neamului Blendea, înrudit cu cel a povestitorului Ion Creangă. Din Blendea se trăgea Profira Labiș, mama poetului. Cu maica sa care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
înțeles că, dacă nu accepta acest examen incomod, dacă fuge biruit de spaimă în fața iureșului de negații sentențioase emise de G. Mărgărit, nu va avea niciodată prilejul să se împărtășească din binefacerile unui veritabil climat de exigență și de cultură poetică. Batjocura lui G. Mărgărit avea virtuți tonifiante, purificatoare, dar trebuia un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Adrian Păunescu, tribuni cu mare impact emoțional la public, nu au cunoscut și probabil nu vor cunoaște urmași. Pentru a scrie ca „poetul pătimirii noastre” sau ca Păunescu, poetul patosului patriotic, e nevoie să ai o anume structură sufletească. Tehnica poetică merită mai puțin luată în seamă. Mai numeroasă, cealaltă categorie subscrie o constelație de astre în fruntea căreia strălucește luceafărul Mihai Eminescu. Deși neprieten al marelui poet (iată, cazul Labiș nu e izolat), Alexandru Macedonski a creat și el o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Neamț. Cu domnul prof.dr. Zicman Feider am făcut cursul de Zoologia vertebratelor. Avea un șarm aparte; o voce foarte plăcută, pe care o modula cu măiestrie, astfel că făcea dintr-un curs de Zoologia vertebratelor o audiție surprinzătoare cu rezonanță poetică. Profesorul Z.F. era înconjurat de o aureolă: acarinolog de talie mondială. Unele tangențe le-am avut și cu doamna conf.dr. Viorica Simionescu. O mare doamnă, iradia în jurul său lumină și prietenie. Numele său era legat de micromamifere, grupul pe
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a condus formația muzicală a «Copiilor Buni», a construit Casa de ședere în Camposilvano, a fost directorul spiritual al surorilor și maestrul novicilor. Bun orator și scriitor discret: a lăsat diferite scrieri de caracter ascetic și catehetic, scrieri istorice și poetice. Tot bagajul său cultural și talentele sale naturale le-a investit în reînflorirea splendorii de altădată a sanctuarului marian. Odată cu dezvoltarea demografică a zonei, sanctuarul a fost promovat ca parohie la 16 iulie 1947. Don Albano a fost primul paroh
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o zi, abatele Caronti, Vizitatorul Apostolic al Congregației Slujitorilor Săraci di Divinei Providențe, s-a dus în parohia San Filippo Neri și s-a oprit la prânz cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului don Pellizzer și exuberanța juvenilă a tânărului preot don Alessandro au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi, treptat-treptat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceste lucruri se preocupă păgânii. Tatăl vostru ceresc știe de ce aveți trebuință. Căutați mai întâi dreptatea și Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte lucruri vi se vor adăuga vouă». Sunt cuvintele lui Isus. Ar putea să ne pară o alegorie poetică. Dar sunt Evanghelie, cuvinte adevărate și veșnice, nu alegorie. Și ca adevăruri le-a considerat și don Calabria. Le-a crezut și le-a pus în practică în mod coerent. În 1908, scria: «Deocamdată, e voia lui Dumnezeu ca această
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și s-a auzit vocea unui telespectator care s-a prezentat a fi poetul Paul Daian. Îl cunoșteam din vedere, căci îl întâlnisem de mai multe ori în diferite situații: un personaj pitoresc al literaturii bucureștene, nu lipsit de talent poetic și, în orice caz, înzestrat din belșug cu umor. Ei bine, acest simpatic poet care nu pregeta să bântuie Salonul cărții de la București, din luna iunie, deghizat în fel și chip, uneori suflând în trompetă, alteori lovind într-o tobă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a fost Arghezi. La fel, cred eu, se poate spune și despre Dimov. Din afara limbii, a limbii române, nu e ușor să-i recunoști, doar îi simți, îi presimți că sunt mari poeți. Nu poți pătrunde în cotloanele intimității lor poetice. Numai limba română îți permite să ajungi până aproape de ei, de inima lor care e formată de cuvinte: ca discul dur al unui computer. Cu condiția, bineînțeles, ca cititorul să-și iubească limba și să creadă în ea. Și în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
prozatori care au refuzat să scrie altfel decât sub imperiul esteticului. Să încetăm odată să mai inversăm cauza și efectul! Apoi, estetismul lui Manolescu - după cum subliniază și Alexandrescu - este de multe ori limitativ sau, mai grav, maschează radicalitatea unor texte poetice (de la Baconski la Mariana Marin). Ba s-ar putea spune că N. Manolescu se complăcea în a furniza un alibi puterii politice contribuind la acea supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu mai reiau demonstrația
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se juca, mai mult: era în plină farsă, la televizor ca și pe terasă. Oare goarna m-a împiedicat să ajung la poezia lui? Ar fi o scuză facilă. Pe vremuri, „golănia” unui Ion Nicolescu nu mi-a ascuns dadaismul poetic al aceluiași (ce-i drept, bietul de el, a sclipit scurt și s-a stins), am scris despre el, chiar dacă personajul mă enerva. Iar acum? Căci Paul Daian, personajul, nici măcar nu mă enervează, se vede cât de colo că e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lor, care nu e și a ta... Cotidianul, 14 martie 2003 Fost-ai lele cât ai fost?! — Uite, zice Pastenague, un ziarist politic cu experiență, Petre Mihai Băcanu, vede „în America și în NATO un mântuitor de dictatură”. — Frumoasă expresie! Poetică... E bine spus că românul s-a născut poet. — Știu că faci bășcălie. Dar ar trebui să fii atent și la ce spun comentatorii din România. De pildă, îl citez pe același Băcanu și articolul său din România liberă: „Nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
O aură seducătoare și încărcată de mister pare să fi înconjurat dintotdeauna actul de creație și artistul, cărora Platon le oferă o memorabilă interpretare în dialogul Ion. Comentariul său, ușor răutăcios, aruncă o lumină singulară asupra rosturilor adânci ale "inspirației poetice" și o localizează într-un fel de furor, ori frenezie înrudită cu nebunia, pe care anticii o vedeau drept o favoare sau, dimpotrivă, o pedeapsă divină: La fel stau lucrurile și cu bunii poeți lirici, la fel cum cei cuprinși
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
divin și își iese din sine, părăsit de judecată. Cât își păstrează judecata, nici un om nu are puterea să creeze poezie sau să dea glas, în vers, unei preziceri. Așadar, nu prin puterea unui meșteșug spun ei, în creația lor poetică, atâtea lucruri frumoase despre faptele de care se ocupă, ci printr-un har divin, fiecare dintre ei fiind în măsură să creeze poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muza avânt: unul ditirambi, altul encomii, altul versuri
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
resorturile profunde ale paranoiei sâmburele inovației artistice, un răspuns la problemele artei moderne. În confruntarea cu "iraționalul", pictorul a găsit în psihiatrie și psihanaliză aliați. El a fost cel care a atras atenția suprarealiștilor, la începutul anilor '30, asupra resurselor "poetice" ale delirului paranoic. Folosind potențialul nebuniei, pictorul spaniol se înscria astfel în programul mișcării. Interogarea granițelor în continuă mișcare dintre normal și patologic este centrală pentru primul Manifeste du surrealism (1924). În acest context, Dalí își propune să reorienteze activitatea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o asemenea situație, individul nu își mai poate controla rațional comportamentul. Pentru anticii greci Eschil, Euripide și Aristotel, a fi "paranoic" înseamnă a nu fi în toate mințile: de la grecescul παρά "alături de/dincolo de" și νοũς "spirit" (Aubrey 1970: 2-12). "Furia poetică" caracteristică bardului antic grec, despre care Platon vorbește în pasajul celebru din dialogul Ion, tocmai de acest aspect pare să ne amintească. Termenul a călătorit în timp și în spațiu, sensurile lui inițiale s-au schimbat continuu, astfel încât realitatea la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
interpretativ "paranoic" deconstruiește obiectul pentru a-l reconstrui imediat, după schemele structurale ale fantasmei, creând forme alternative. E cazul Măgarului putrezit, metafora discutată într-un articol din 1930, de unde reiese că, pentru Dalí, corpul putrezit al animalului nu reprezintă descompunerea (poetică), ci lupta împotriva ei. Putrefacția este o formă de "curățire" și conține în ea sâmburele unei noi estetici, ceea ce explică prezența aproape obsesivă a acestor imagini în tablourile sale. În "Măgarul putrezit", o apologie a paranoiei, "putrefacția" este imaginea centrală
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
obiectul dalian" capătă astfel un minimum de sens mecanic: Mecanismul paranoic prin care se naște imaginea cu multiple figurații dă cheia înțelegerii și originii simulacrelor, a căror furie domină aspectul sub care se ascund multiplele aparențe ale concretului. Deducem imposibilitatea (poetică) a oricărui fel de comparație pornind tocmai de la furia și de la natura traumatică a simulacrelor în raport cu realitatea, ca și de la absența oricăror urme de osmoză între realitate și simulacre. Două lucruri nu pot fi comparate decât dacă este posibilă non-existența
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
esențială între paranoia și halucinație, anume, în natura voluntară a celei dintâi, care este o stare mentală activă, nu pasivă precum cealaltă. În "Noi considerații generale asupra fenomenului paranoic din punct de vedere suprarealist" (1932), Dalí vorbește chiar de "dramă poetică" a suprarealismului, a cărei cauză o identifică în antagonismul dintre "confuzia pasivă a automatismului" (promovat de André Breton, fondatorul mișcării), dar și de concilierea dialectică generată de "confuzia activă și sistematică ilustrată de fenomenul paranoic", propunerea sa (2005e: 203-204). Pentru
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un mecanism oniric prin care imaginile deranjante dobândesc o formă inofensivă; proeminența anatomică a cotului unește astfel erotismul cu moartea, lucru confirmat și de prezenta cârjei, simbol dalian al morții și renașterii. Meditație la o harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului Oedip", o reflecție pe tema incestului și a morții, după cum pare să sugereze nu numai figurația simbolică discutată, ci și titlul tabloului. În Gala și Vecernia de Millet precedând sosirea iminentă a anamorfozelor conice (1933), imaginea originală (vecernia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
lui Cicero −, conform căreia frumusețea ține de o proporționalitate (sūmmetrìa) universală. Pe de o parte, Plotin susține că e necesar ca fiecare parte în sine să fie frumoasă (echivalent cu "valoroasă"), pe de alta, combinatoria atomistă infinită conduce la o poetică a transformării neîntrerupte și a repercusiunilor asupra tuturor lucrurilor. Acestor idei, stoicismul le opune teza unei naturi artistice indivizate. Coeziunea este asigurată de omniprezența în ea a lógos-ului, artizan al ordinii lumii, care conferă stabilitate (calitate, adăugăm, reflectată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teogoniei) și le îmbogățește − amintim aici doar mitul lui Er Pamphilionul (Politeía X, 614b sqq.) și pe cel al Demiurgului (Timaios 28a sqq.). Este un mod al filosofului atenian de a rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice", model pe care îl oferă poeților, reintegrați în cetate dacă se dovedesc utili și prezintă (doar) legile invizibile ale lumii sensibile. Ontologia platoniciană acordă valoare imaginii atunci când aceasta încetează să mai fie figurativă în sensul comun și în măsura în care reprezintă sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care conducătorul cetății le sădește în spiritul cetățenilor săi − înțelepciunea, cumpătarea, simțul justiției și curajul − reapar în vocabularul politic creștin.) Proiectul educativ inclus în modelul cetății ideale și arta măsurii în acțiunea politică pot fi induse și cu ajutorul operelor poetice ale lui Hesiod sau Homer, spre exemplu, dar nu mai mult decât prin exercițiul filosofic (aspect pe care l-am mai discutat anterior). Omul−filosof accede la cunoașterea divinului fără mediatorul−poet (temă mult încercată de-a lungul istoriei instituționale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
leurs mythes? Essai sur l'imagination constituante. Paris: Seuil, 1983. ---. L'empire gréco-romain. Paris: Seuil, 2005. Yerasimos, Stéphane. Constantinople. Istanbul's Historical Heritage. Paris: Eric Koehler, 2000. Zanetti, Gianfrancesco. "Il pensiero politico di Aristotele". Dolcini 35-70. Zumthor, Paul. Încercare de poetică medievală. București: Univers, 1983. [1972] Whittaker, Thomas. Neoplatonismul. Un studiu asupra istoriei elenismului. București: Herald, 2007. [1998] Wunenburger, Jean-Jacques. Imaginarul. Cluj-Napoca: Dacia, 2009. [2003] Lista ilustrațiilor Fig. 1. Togatus Barberini. Nobil cu togă, ținând busturile strămoșilor. A doua parte sec
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]