21,085 matches
-
au fost pierdute și nu mai pot fi consultate. Lucrările citate cel mai frecvent sunt cronicile lui Ali ibn al-Athir, Abu'l-Fida, Ibn al-Wardi și Ibn Khaldun. Relatările despre perioada anterioară Islamului par a fi bazate de asemenea pe surse romane și evreiești. Pentru partea referitoare la istoria Armeniei, austorul indică și utilizarea unor cronici armenești. Volumul se concentrează asupra istoriei turcilor otomani, dar prezintă și date referitoare la ramuri dinastice mai puțin importante ale turcilor, cu privire la care există puține surse
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
11. Ea a fost construită între anii 1898-1899, în stil eclectic. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . După o legendă, prezența evreiască în regiunea Sibiului este datată din epoca romană: umanistul sas Johannes Lebel (ca. 1490-1566), pastor evanghelic, a scris în 1559 un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
unor preparate diverse (e.g. amestecate cu oțet) pentru tratarea diverselor afecțiuni. În secolul al II-lea î.Hr., Cato cel Bătrân credea că varza (sau urina consumatorilor de varză) poate trata bolile digestive, ulcere, negi, precum și intoxicații. Aulus Celsus, un medic-enciclopedist roman, credea în alimente "puternice" și "slabe" (pâinea de exemplu era puternică, la fel ca animalele bătrâne și legumele mature). Doctrinele lui Galenus nu puteau fi disprețuite: Aplicabile pe timpul vieții lui din secolul I d.Hr. până în secolul al XVII-lea, dezacordul
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
fostul areal al Mării Panonice (parte a domeniului Paratethys) și a fost delimitat în Neogen. Termenul „Panonic” provine de la Panonia, o provincie a Imperiului Roman. Numai partea vestică a teritoriului ungar actual (Transdanubia) este însă o parte a fostei provincii romane. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din Ungaria modernă, astfel că geografii ungari evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică”" este utilizat în sens larg pentru aproximativ aceeași regiune, deși cu un sens
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. În perioada republicană, centralizarea este regulă: doar Roma bate monedă romană. În mod excepțional, ateliere monetare mobile au însoțit armata, în cursul războaielor lui Sylla, Lucullus, Pompei în Orient, ori în războaiele civile declanșate de Iulius Caesar. Sub Augustus, Senatul Roman emite monede din bronz (de unde marcajul lor "SC" = "Senatus Consulte
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
fi o coroană de lauri, o ramură, o stea. În secolul al IV-lea, mărcile de atelier devin mai complexe, cu folosirea unor prefixe sau sufixe. De exemplu, atelierul din Thessalonica (cu mărcile TS sau TES) folosește și: Atelierele monetare romane au cunoscut, uneori, întreruperi, potrivit situației politice locale. Tabelul de mai jos nu ține seamă de aceste întreruperi. În Imperiul Roman târziu, atelierele monetare active erau următoarele:
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
(pronunțat: [su]), la plural: "sous", este o veche monedă franceză, urmașă a monedei romane solidus și al cărui nume a supraviețuit în limbaj decimalizării din 1795, pentru a desemna piesa de 5 centime, până la începutul secolului al XX-lea. Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
sau 400 de as de bronz) și cântărea 8 grame de aur. Fiecare împărat îl ciuntea, astfel că Dioclețian, apoi Constantin cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-o livră romană, adică să ajungă la o greutate de 4,5 grame de aur, sub numele de solidus. Onorându-și numele, noua monedă își va câștiga reputația de inalterabilitate, traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
1364, și un document simultan a fost emis și de Consiliul orășenesc prin care s-au acordat privilegii pentru Studium Generale. Regele a finanțat o catedră de arte liberale, două de medicină, trei de drept canonic și cinci de drept roman, printr-o bursă trimestrială obținută din monopolul regal asupra salinelor de la Wieliczka. Dezvoltarea sa a fost întârziată de moartea regelui, dar mai apoi a fost reînființată (1400) de regele Władysław Jagiełło și de soția sa . Regina a donat universității toate
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
englezii, austriecii, ungurii, hanoverieii, prușii, danezii și hessii împotriva francezilor aliați cu bavarezii. Regele Ludovic al XIV-lea în încercarea de a-l elimina pe împăratul Leopold I, Împărat Roman din conflict, a încercat să cucerească Viena, capitala Sfântului Imperiu Roman a Habsburgilor. Amenințarea asupra Vienei era considerabilă: forțele Electorului de Bavaria și ale mareșalului Ferdinand de Marsin amenințau din vest, în timp ce armata mareșalului Vendôme desfășurată în nordul Italiei, reprezenta un pericol printr-o potențială ofensivă prin pasul Brenner. Viena era
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
/ / („circul cel mai mare”, în ) era un stadion roman destinat curselor cu cai, pentru amuzamentul maselor din Roma. Este situat între colinele "Aventine" și "Palatine" a fost primul stadion pentru cursele de cai din Roma. Circul putea găzdui aproximativ 250.000 de oameni (cca 1/4 din populația Romei
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
4 din populația Romei). Circul măsura 621 m în lungime și 118 m în lățime. A fost folosit pentru prima oară de către regii etrusci ai Romei. Prima versiune a acestuia a fost construită din lemn. Se crede că primele jocuri romane ("Ludi Romani") au fost găzduite de Tarquinus Priscus, al V-lea rege al Romei (au fost 7 regi). Izvoarele ne spun că ultimul rege al Romei, Tarquinus Superbus, a ordonat construcția băncilor în circ. Având în vedere dorința cetățenilor romani
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
populația Romei). Circul măsura 621 m în lungime și 118 m în lățime. A fost folosit pentru prima oară de către regii etrusci ai Romei. Prima versiune a acestuia a fost construită din lemn. Se crede că primele jocuri romane ("Ludi Romani") au fost găzduite de Tarquinus Priscus, al V-lea rege al Romei (au fost 7 regi). Izvoarele ne spun că ultimul rege al Romei, Tarquinus Superbus, a ordonat construcția băncilor în circ. Având în vedere dorința cetățenilor romani de distracții
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
romane ("Ludi Romani") au fost găzduite de Tarquinus Priscus, al V-lea rege al Romei (au fost 7 regi). Izvoarele ne spun că ultimul rege al Romei, Tarquinus Superbus, a ordonat construcția băncilor în circ. Având în vedere dorința cetățenilor romani de distracții și spectacole Iulius Caesar a extins circul in 50 î.Hr., lățindu-l cu aproximativ 30 m, putând primi acum 270.000 de oameni (poate chiar mai mulți, unii dintre ei stând pe dealurile din apropiere). De-a lungul
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
susținerea aeriană și mișcarea pe terenul accidentat. Drumul spre Rome dinspre est, pe Drumul 5 era astfel exclus ca opțiune viabilă, rămânând ca unice posibilități doar drumurile de la Napoli la Roma, șoselele 6 și 7; șoseaua 7 (vechia Via Appia romană) ducea de-a lungul coastei de vest dar la sud de Roma intra în mlaștinile Pontine pe care germanii le inundaseră. Șoseaua 6 trecea prin valea Liri. Intrarea dinspre sud în această vale era dominată de o masă deluroasă în spatele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
La sonnambula () este o operă în 2 acte de Vincenzo Bellini, după un libret de Felice Romani (bazat pe comedia "La sonnambule ou l’arrivée d’un nouveau seigneur" de Eugène Scribe din anul 1819). Premiera operei a avut loc la “Teatro Carcano” din Milano, în ziua de 6 martie 1831. Durata operei: cca 2 ore și
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis.Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerata în unele garnzioane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
unele garnzioane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta ÎI Tungrorum a ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiana pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niste peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Eckersdorf, Gemersdorf, Grub, , Hinterberg, Inzell, Kobling, Kolleck, Komas, Lehen, Linetshub, Mannsdorf, Moos, Mühlbach, Obergschwendt, Oberhub, Oedt, Pamet, Pichl, Pühret, Reith, Rennersdorf, Schauerdoppl, Schlögen, Schlögenleiten, Sieberstal, Starz, Untergschwendt, Wies, Wiesing. Localitaea Schlögen, care este acum un cartier, este amintită deja în timpul romanilor, aici fiind staționate trupe auxiliare și probabil o parte din flota romană (classis Histriae). Ulterior localitatea aparține de principatul Bavaria, iar din secolul XII aparține de Principatul Austriei. În Războaiele Revoluției Franceze este ocupată de mai multe ori. Din 1918
Haibach ob der Donau () [Corola-website/Science/321357_a_322686]
-
Mühlbach, Obergschwendt, Oberhub, Oedt, Pamet, Pichl, Pühret, Reith, Rennersdorf, Schauerdoppl, Schlögen, Schlögenleiten, Sieberstal, Starz, Untergschwendt, Wies, Wiesing. Localitaea Schlögen, care este acum un cartier, este amintită deja în timpul romanilor, aici fiind staționate trupe auxiliare și probabil o parte din flota romană (classis Histriae). Ulterior localitatea aparține de principatul Bavaria, iar din secolul XII aparține de Principatul Austriei. În Războaiele Revoluției Franceze este ocupată de mai multe ori. Din 1918 aparține de Austria, iar pe o perioadă de câțiva ani aparține de
Haibach ob der Donau () [Corola-website/Science/321357_a_322686]
-
ziarul „Crai nou”, 23 mai 2009, p. 5. Mariana Ionescu, articolul despre Pan Solcan în "Dicționarul general al literaturii române", vol.6, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, pp. 288-289. Aurel Sasu, biografia lui Pan Solcan, în "Dicționarul biografic al literaturii romane M-Z" (vol.2), Pitești, Editura Paralela 45, 2006, "sub voce".
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
considerată „irelevantă” de istoricul Charles R. Boxer. Anthony Smith concluzionează că acest conflict „probabil că nu va fi rezolvat”. Cabral nu a fost primul european care a ajuns în zone din Brazilia actuală sau în alte părți ale Americii de Sud. Monezi romane au fost găsite în Venezuela de astăzi, la nord-vest de Brazilia, probabil de la corăbii duse în larg de furtuni în antichitate. Vikingii au ajuns în America de Nord și au și stabilit unele așezări, deși ele s-au sfârșit înainte de sfârșitul secolului
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]