19,854 matches
-
pe Gioconda să facă față ororilor care o așteaptă cu Barnaba. Vocile gondolierilor se aud îndepărtare spunând că există cadavre plutind în oraș. Cand Gioconda încearcă să plece, ea este prinsă de Barnaba. Atunci ea pretinde că e bucuroasă de sosirea să, dar apucă un pumnal și se înjunghie mortal. De furie și frustrat, Barnaba încearcă să comită un ultim act draconic, țipă la corpul neînsuflețit " Ultima noapte când mama ta mă ofensat. Am înecat-o !"
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
Philae este o sondă de aterizare (în engleză "lander") a Agenției Spațiale Europene, care însoțește sonda spațială Rosetta. Acest robot a fost conceput pentru a ateriza pe cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko la scurt timp după sosirea sa, care a avut loc la 6 august 2014. Robotul aterizor Philae va fi primul obiect controlat care va ateriza pe nucleul unei comete. Instrumentele sale vor obține primele imagini de la suprafața unei comete și vor face prima analiză a
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
reușit găsirea unui antidot. Virusul Ebola este endemic în Africa Centrală. Actuala epidemie de Ebola din Africa de Vest poate fi provocată de importarea virusului din zona Africii Centrale, prin animale deja infectate provenite din această zonă, animale ce nu manifestau la sosire simptome ale bolii. Nu este cunoscut clar cum se declanșează o epidemie de Ebola, dar se presupune că infectarea inițială apare atunci când omul intră în contact cu fluidele corporale ale un animal infectat decedat. Probele strânse de oamenii de știință
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
Cantemir. După moartea lui Constantin Cantemir, Dubău joacă un rol important sub Constantin Duca, care îl va numi mare logofăt. După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău a făcut parte din Căimăcămia care a asigurat interimatul domniei până la sosirea lui Antioh Cantemir: "„După ce porniră pe Costantin Duca-vodă la Poartă, rămasără cămăicani în Ieși, puși de Antiohi-vodă, Tudosâe Dubău logofăt și Bogdan hatmanul și Iordachi visternic”".
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
bani), banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, vornicul Nicolae Văcărescu, aga Constantin Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, dar și generalul rus Kutuzov. Acesta din urmă era comandantul trupelor rusești din vremea războiului ruso-turc (1806-1812). Cu ocazia unei serate date în cinstea sosirii sale la București, a deplâns inexistența instituțiilor spitalicești în oraș, așa că se zice că a contribuit la subscripție cu șapte galbeni. În amintirea acelui gest a fost ridicat mai târziu monumentul. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
(1993) (titlu original "Red Mars") este un roman hard science-fiction al scriitorului american Kim Stanley Robinson. Este primul volum al trilogiei Marte, o serie care descrie colonizarea și terraformarea planetei Marte. Cartea prezintă sosirea pământenilor pe Marte și primele etape ale colonizării planetei roșii. Romanul a fost recompensat cu premiul Nebula în anul 1993. În anul 2026 începe prima călătorie de colonizare a planetei Marte, la bordul celei mai mari nave interplanetare construite vreodată
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
de copist în fabrica Cannanore și, uneori, translator de limbă locală (Malayalam). Cartea lui "Carte de " (Livro de Duarte Barbosa) este una dintre cele mai vechi exemple de literatură de călătorie portugheză, scrisă la circa 1516, la scurt timp după sosirea în Oceanul Indian. În 1519 Duarte Barbosa s-a angajat pe prima expediție la ocolul lumii, condusă de cumnatul sau Ferdinand Magellan, murind în 1521, la sărbătoarea rajah Humabon în Cebu la Filipine. Duarte Barbosa a fost fiul lui Diogo Barbosa
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
căzînd la învoială cu el, spătarul, a jurat unul altuia să corespondeze împreună"” cu autoritățile ruse, lucru despre care spătarul Costachi le-a și informat pe acestea. Faptul este confirmat de actul cancelariei imperiale din martie 1724 care relatează despre sosirea la Moscova a Serdarului Anastasă Lupu „"cu o notă verbală referitoare la dorința domnului Moldovei și a spătarului Gavriliță [Costantin Costachi n.n.] de a fi sub protecția monarhului Rusiei și promisiunea acestora de a procura tot felul de informații cu privire la
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
au continuat apoi urmărirea forțelor româno-ruse aflate în retragere, până la mijlocul lunii ianuarie 1917 când frontul se stabilizează în Moldova. Începând cu 1 mai 1917, generalul Kosch a asigurat comandă temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben. După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Germanii au pierdut doar 6 dintre militarii care au participat la asaltul fortului și au avut și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Corpul 1 Armată român ocupa un front de 55 de km la sud - sud-est de Sibiu, pe aliniamentul Racovița-Avrig-Săcădat-Cașolț-Gura Râului, cu flancurile sprijinite pe Munții Făgăraș la est
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
-i permită să revină în rețea, la vechea personalitate și încearcă să-l ajute pe Turk. Cei doi iau legătura și cu Isaac Dvali, copilul ajuns în viitor în încercarea de a lua legătura cu Ipoteticii. Membrii rețelei speră că sosirea iminentă a Ipoteticilor le va asigura un fel de mântuire, dar sunt uciși de aceștia. Poarta de comunicare dintre planetele Pământ și Equatoria se distruge, iar Allison și Turk rămân captivi pe Pământul muribund, alături de Isaac Dvali. Acesta le relevă
Vortex () [Corola-website/Science/333771_a_335100]
-
și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să asigure atacatorilor elementul surpriză necesar obținerii unei victorii rapide. Planificatorii germani au considerat că belgienii aveau să își revină din șocul atacului după aproximativ o oră. După aceasta, superioritatea numerică a garnizoanei care apăra fortul și podurile, ca și sosirea rapidă în regiune a unităților aliate de rezervă, aveau să pună probleme foarte mari micilor unități de parașutiști, care erau înarmați doar cu armament ușor de infanterie. Planul german prevedea în consecință distrugerea în mai puțin de o oră a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au fost emise pe 9 mai, când subunitățile separate au trebuit să
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de gheață ale Nistrului și, sleit de puteri pe la mijlocul râului, este salvat de Molda, care-l văzuse de pe stâncile aflate pe malul drept și sărise în ajutorul său. Ajuns în Basarabia, Onache află că satul Ciutura arsese chiar în noaptea sosirii sale. Într-o duminică frumoasă de la începutul lunii mai, Onache merge cu Tincuța la pădure, urmat de câteva perechi de soți tineri, iar în ziua următoare ei se apucă serios de treabă și își refac gospodăriile distruse de foc. La
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
la baze fără să își fi lansat încărcăturile explozive. Pe drumul de întoarcere, trei dintre acestea au lansat bombele asupra barăcile infanteriei marine de la Deal, Kent. Bombardierele s-au reîntors la baze fără să fi fost interceptate de RAF. Odată cu sosirea nopții, Luftwaffe a trimis bombardierele din KG 1, 2, 3, 27 și 53 to să bombardeze ținte din Sheffield, Leeds, Hull, Colchester, Canvey Island, Manningtree și Sealand. Arhivele britanice menționează doar unele distrugeri în Sealand. Cele mai multe bombe au fost lansate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
neîncetat și rezervele nu mai puteau să le acopere, iar trupa rămânea fără muniție, arme și provizii, Eisenhower, temându-se de distrugerea totală a Armatei a 7-a SUA, a mutat rapid în zonă trupele obosite care luptaseră în Ardeni. Sosirea întăririlor a întârziat totuși, Armata a 7-a a fost obligată să se retragă pe poziții defensive pe malul sudic al râului Moder pe 21 ianuarie. Ofensiva germană și-a pierdut din vigoare până pe 25 ianuarie, în ziua în care
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
ar fi putut ameința capul de pod de la Moerdijk. Bombardierele escarilelor de bombardiere 40 și 54 ("Kampfgeschader"), sprijinite de bombardierele în picaj Ju 87 „ Stuka” din Corpul aerian al 8-lea ("VIII. Fliegerkorps"), au participat la respingerea francezilor. Ca să împiedice sosirea oricăror rezerve aliate la Anvers, "Luftwaffe" patrulat spațiul aerian al estuarului râului Scheldt. "KG 30" a bombardat și scufundat două canoniere și trei distrugătoare olandeze și a avariat grav două distrugătoare ale Royal Navy. Totuși, bombardamentele germane în zonă au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germane și au pierdut 105. Prioux și-a îndeplinit obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această luptă urmărirea trupelor franceze aflate în retragere. Dorința de consolidare a victoriei tactice l-a făcut să nu aștepte sosirea diviziilor de infanterie care i-ar fi asigurat sprijinul pe câmpul de luptă. El dorea să continue urmărirea francezilor și să nu le dea timp să își consolideze o linie defensivă coerentă. Tancurile germane i-au urmărit pe francezi până la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Yukinaga a părăsit Tsushima dimineața, ajungând seara în orașul-port coreean Busan. Navele coreene de observație au observat vasele japoneze dar Won Gyun, comandantul naval din Gyeongsang a crezut că e vorba de niște vase comerciale. Un raport ulterior care confirma sosirea a încă 100 de nave japoneze a ridicat suspiciunile dar generalul nu a făcut nimic în această privință. Yoshitoshi a debarcat singur și le-a cerut pentru ultima oară coreenilor să îi permită să meargă în siguranță în China dar
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
la cetatea Kaesong. Bătălia de la râul Imjin (japoneză: 臨津江の戦い) a fost o bătălie din timpul invaziilor japoneze în Coreea (1592-1598). Aceasta s-a încheiat cu victoria japonezilor. În toamna anului 1592, regele Seonjo a părăsit Hanseong cu puțin timp înainte de sosirea avangardei japoneze condusă de Katō Kiyomasa. În aceste momente, situațiile în care publicul coreean a abandonase regele și miniștrii și a colabora cu armata japoneză erau din ce în ce mai frecvente. Mai mult decât atât, atunci când întăririle Ming s-au retras, cei care
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
artileria. Rușii sufereau însă permanent de lipsă de provizii, și și-au consumat rapid muniția, ceea ce i-a lăsat la mila artileriei germane, care i-a obligat să se retragă 8 km la începutul după-amiezii. Liniile au fost stabilizate de sosirea Diviziei 29 Ruse, și bătălia s-a transformat într-un blocaj. Spre sud, Corpul XVII al lui Mackensen și Corpul I Rezervă al lui Below încă înaintau și nu erau gata de luptă. Aflând de acțiunile lui von François din
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]